Fetele din casa de pe lac – Kelly Mustian – Editura Alice Books

Titlu: Fetele din casa de pe lac

Autor: Kelly Mustian 

Editura Alice Books

Iași 2025

Nr. pagini – 390

   Primul gând care m-a determinat să îmi doresc să lecturez această carte a fost un element din sinopsis care asemăna povestea cu cea din romanul Acolo unde cântă racii, un roman foarte apreciat și incredibil de sensibil, în spatele unei intrigi complexe și pline de suspans.

  Ceea ce pot să vă spun e că povestea din Fetele de pe lac este o ficțiune istorică cu elemente de dramă, cu atât o supriză literară cu cât contopește două povești liniare, pline de suferință, durere, abuz, pierdere și luptă pentru supraviețuire, într-un stil antrenant și emoționant.

  Ada și Matilda sunt două fete oropsite, sărace și disperate să își găsească un rost în viață atunci când totul pare să se năruie în jurul lor.

 Cartea se deschide cu povestea Adei, fata de 16 ani care revine acasă, în locuința ponosită și mizerabilă din mlaștina din Natchez, Mississippi a anului 1920, unde locuiește doar tatăl său, Virgil Morgan, un individ mizerabil și abuziv, a cărui îndeletnicire este aceea de a vâna, vinde blănuri și a înlesni traficul de alcool într-o perioadă de prohibiție intensă, iar în pauzele de la activitățile ilegale, abuzează de alcool, terorizându-și familia și vecinii.

„Nu se vedea nici urmă de căruţa tatălui ei. Când dădu colţul casei și controla șopronul care stătea într-o rână la marginea pădurii, catârul lui nu era înăuntru. Deci e plecat, își zise ea. N-avea cum să primească încuviințarea de a reintra în fosta ei viaţă și sovăia să dea buzna fară permisiune. O mie de voci de insecte o îmboldeau să urce treptele prispei din faţă, o presau să deschidă plasa contra insectelor prinsă pe tocul ei și să bată la ușă. Făcu întocmai și nu primi niciun răspuns, dar, chiar și așa, strigă înainte să împingă ușa de la intrare, iar după ce se deschise, mai strigă o dată.

Încăperea principală era tot atât de schimbată pe cât de neschimbată era mlaştina. Jumătate cameră de zi și jumătate bucătărie, era plină de vase murdare, haine jegoase ziare, gunoaie, sticle și borcane cu filet goale. Semăna cu un loc de popas al unor bandiți hoinari. Mai multe cuțite pentru jupuit și teci din piele se odihneau de-a valma pe masa de pin prost rindeluită, unele cuţite având lama înfiptă în lemn.”

   Reîntoarcerea Adei după un an de fugă la oraș împreună cu un băiat care părea capabil să o salveze de sine însăși, acum însărcinată și singură, atrage asupra sa furia și disprețul singurului părinte rămas în viață, care continuă să o terorizeze sistematic până în pragul în care, într-o noapte, sub influența alcoolului, o închide în magazie și pornește un incendiu. 

  Cea care o salvează este Matilda, fata de culoare în vârstă de 17 ani ce caută adăpost în fuga sa de autorități. Matilda este cea care trezește în Ada nevoia de a lupta pentru propria viață și  pentru siguranța fiicei sale, micuța Annis, ea fiind cea care preia pentru o vreme frâiele gospodăriei și o ajută pe Ada să învețe cum să se descurce singură.

  Povestea Matilei, diferită de cea a Adei, nu ascunde o familie disfuncțională, dimpotrivă, ci o durere extrem de mare provocată de pierderea celor dragi, uciși într-un incendiu, de cei care voiau să se asigure că secretul contrabandei cu alcool ilegal rămâne un secret. Singura ei consolare este Gertie, moașa de culoare a mlaștinii, o femeie bătrână și inteligentă dispusă să își riște viața pentru a o ajuta pe Matilda.

  Vinovați de tragedia Matildei sunt atât Virgil Morgan, tatăl Adei, cât și Frank Bowers, nepotul moșierului local, dar Ada află mult mai târziu motivele pentru care Matilda își impune să nu se atașeze de nimeni și chiar dispare într-o noapte, lăsând-o singură să se descurce cu gospodăria, fetița și arendașii care îi dau târcoale.

„Atunci, Gertie se aplecă și-și puse mâna zbârcită pe braţul Adei, aceeași mână, își zise ea, care o adusese pe lume pe Annis. Ar fi vrut să aibă dreptul să urce pe prispă, în braţele lui Gertie, dar nu-l avea, iar braţele lui Gertie nu erau deschise. Până-n clipa în care urcase pe treapta aceea făcută dintr-o piatră de râu, crezuse, în ciuda a toate, că Gertie ținea la ea – și poate că ținea, dar la Matilda ţinea mai mult. La asta se reducea tot, o ocrotea pe Matilda și Ada ar fi vrut să existe cineva ca Gertie dispus s-o ocrotească și pe ea. Crezuse, sperase că Matilda va fi o astfel de persoană în viaţa ei. Iar Gertie o ocrotea pe Matilda de ea acum. 

– Viața-i grea, spuse Gertie, cu mâna tot pe braţul Adei. Ai de săpat un pământ tare, nu zic că nu. Da’ trebuie să găsești o cale, asta ai de făcut. Asta avem de făcut fiecare. Sunt lucruri pe care, și dac-aș încerca să ți le spun, nu le-ai pricepe. Lucruri despre mine și despre Mattie. Ce-avem noi de pierdut și de câstigat nu-i totuna cu ce ai tu. Asta-i și n-ai ce-i face. Pe urmă se întoarse pe călcâie și intră iar în casă, închizând uşa fără să se uite înapoi, atât de încet, încât Ada auzi sunetul numai în inimă, unde răsună asurzitor.”

   Dacă singurul lucru pe care Ada l-a deprins de la mama sa înainte ca aceasta să moară, este croitoria, iar această îndeletnicire va fi cea care, după multiple încercări eșuate, o va ajuta să se întrețină, pentru Matilda lecția de viață primită de la părinții săi a fost să găsească o cale să scape de sărăcie, în timp ce va fi nevoită să nu își arate slăbiciunile care îi pot aduce pieirea.

  Pe măsură ce viețile celor două fete se întrepătrund, între ele se dezvoltă o relație fragilă, tensionată, dar necesară pentru a supraviețui și pentru a face față presiunilor sociale, rasiale, familiale și pericolelor din mediul lor — corupție, violență, secrete din trecut.

  Cadrul creat de autoare devine un personaj în sine, senzațiile pe care ni se trezește decorul, sunt tangibile — mlaștinile, umiditatea, izolarea, natura sălbatică — toate contribuie la tensiunea generată de intrigă.

„Întoarse o ultimă privire spre mlaștină: copacii înalţi care proiectau umbre lungi pe suprafaţa apei, deasupra un bâtlan albastru în zbor planat, evadând și el. Fără cuvinte, își luă rămas-bun de la tot ce avea bun și frumos locul acela, iar de tot restul se desprinse cu hotărâre. Apoi se îndreptă spre Trace – și spre Annis.”

  Va reuși Ada să își găsească calea și să ofere fetiței sale un trai decent? Va descoperi Matilda o modalitate de a scăpa din ghearele unei justiții strâmbe, oferindu-și șansa la o viață nouă? Întrebări la care veți găsi răspunsul doar citind această carte.

  Pentru cei care iubesc ficțiunea istorică cu detaliu, cu personaje complexe și cu o abordare realistă a injustițiilor sociale, „Fetele din casa de pe lac” este un titlu pe care îl recomand cu căldură.

Verifică disponibilitatea cărţii pe libris.ro