Şcoala de noapte de Lee Child-Editura Trei-recenzie

Şcoala de noapte, de Lee Child-Editura Trei-recenzie

    Lee Child este unul dintre cei mai mari autori de thrillere din lume. S-a născut în Coventry, a crescut în Birmingham şi acum locuieşte la New York. Se spune că la fiecare douăzeci de secunde undeva în lume se vinde un roman de al său din seria Jack Reacher. Cărţile sale se află constant pe liste de bestselleruri de ambele părţi ale Atlanticului şi sunt publicate în peste o sută de teritorii. A primit nenumărate distincţii, cea mai recentă fiind CWA’s Diamond Dagger pentru contribuţia remarcabilă în domeniul crime fiction.
După două dintre romanele sale au fost realizate ecranizări de excepţie: Jack Reacher, bazată pe romanul One Shot, şi Jack Reacher: Să nu te întorci niciodată, care a fost lansată în toamna anului 2016.

   “Acest roman, a cărui acţiune se petrece cu ani în urmă, cu o investigaţie de şcoală veche, tactici urbane inteligente şi atitudinea devenită clasică a lui Reacher, este o carte antrenantă, care se citeşte cu sufletul la gură.”(Library Journal)

Este numărul 21 din seria Jack Reacher.

“E doar o voce ivită de nicăieri: Americanul vrea o sută de milioane de dolari”
“Pentru ce anume ? Şi de la cine? Este anul 1996 şi sovieticii au plecat de mult. Dar acum a apărut un nou inamic într-un apartament din Hamburg, o celulă jihadistă plănuieşte o lovitură de proporţii.”

   Jack Reacher revine cu succes dintr-o misiune secretă, primeşte a doua medalie, o nouă “Legiune de Merit”, pentru merite excepţionale în îndeplinirea unor servicii remarcabile pentru SUA. Seamănă cu o tranzacţie:

   “Era o tranzacţie. Un simbol contractual. ”Ia-ţi tinicheaua şi să nu scoţi o vorbuliţă despre chestia pe care ţi-am cerut s-o faci în schimb. ”Ceea ce Reacher ar fi făcut oricum.”

În nici un caz Reacher nu s-ar fi lăudat cu ceea ce făcuse, totul era strict secret:

  “Nu era nimic de laudă. Balcanii, puţină muncă de poliţist, căutarea a doi localnici care cunoşteau ceva secrete de război, amândoi identificaţi şi localizaţi rapid, apoi împuşcaţi în cap. Totul fiind parte din procesul de instaurare a păcii.Interesele fuseseră servite şi lucrurile se calmaseră puţin.”

   După ceremonie Reacher este trimis la “şcoală” o detaşare temporară într-un loc, o clădire închisă într-un complex corporatist din Mc Lean Virginia.
Toată plecarea s-a făcut astfel încât să pară că a devenit un personaj fără importantă, că sergentii, avizi de zvonuri, să afle că era doar un curs obişnuit, nimic palpitant, aşa că părea scos din circulaţie:

   “Instantaneu am devenit o ştire perimată. Am ieşit de pe ecranul radarului. Sunt sigur că deja a aflat toată lumea. Sunt un nimeni. Am dispărut în ceaţă birocratică.”

  Reacher şi-a luat câteva lucruri, maşina primită din parcul auto, cam ponosită, şi a plecat la drum spre Virginia.
În faţa clădirii şcolii mai erau parcate două maşini guvernamentale, alte două organizaţii separate, în fond cursul se numea pompos: ”Impactul recentelor inovaţii din criminalistică asupra cooperării dintre agenţii. ”În afara lui mai erau doar doi participanţi, cu totul trei: Jack Reacher-Poliţia Militară, Casey Waterman –FBI şi John White-CIA.
Încearcă toţi trei să-şi dea seama de ce au fost aduşi acolo. Fiecare fusese anunţat de şeful lui după o misiune de succes, având de faţă un martor, aşa că în câteva secunde toţi au aflat că cel vizat merge la un curs oarecare, deci au devenit practic invizibili în moara de bârfe:

 “Dacă aşa stau lucrurile, în acest moment, noi trei suntem cei mai invizibili oameni de pe planetă. Nimeni nu e curios să ştie de soarta noastră. Nimeni nici măcar nu-şi aminteşte de noi. Nu-i nimic mai banal decât locul în care ne aflăm.”

   Apoi au apărut Alfred Ratcliffe, consilier pe probleme de securitate naţională, omul de încredere al preşedintelui şi Marian Sinclair, principalul adjunct al consilierului. Ei doi şi preşedintele însuşi erau cei care din acel moment le ordonau celor trei agenţi. Ratcliffe le explică că după 11 septembrie fiecare zvon, fiecare şoaptă, fiecare pistă este urmărită pentru preîntâmpinarea dezastrelor. Tocmai de aceea ştiau foarte puţini oameni despre operaţiune.
Sinclair este cea care le dă amănuntele.
În Hamburg este un apartament într-un cartier rezidenţial, închiriat de 4 tineri, trei saudiţi şi un iranian, luaţi drept play-boy pe plan local, posibil înrudiţi cu familii bogate şi influenţe, cu alte cuvinte un soi de pierde vară prin Europa. În realitate au fost recrutaţi în ţările lor de origine şi trimişi din Yemen şi Afganistan în Germania, de o organizaţie nouă. Despre organizaţie se ştia că e jihadistă, cu metode de antrenament paramilitare şi indiferenţă la naţionalitate. Aşa că, deşi e ciudat că saudiţi şi iranieni să lupte împreună, cei 4 tineri, bine văzuţi în tabăra de antrenament, au fost trimişi la Hamburg în urmă cu un an. Misiunea lor era să se integreze în Occident, să stea liniştiţi şi să aştepte noi ordine-o celulă latentă şi o casă conspirativă.

     Unul dintre băieţi, iranianul, era agent dublu, recrutat de CIA din Hamburg.
Până acum fusese linişte, dar deodată a apărut un musafir, un saudit tânăr, a cărui sosire a fost şi ea o surpriză. Dar organizaţia lor semăna oarecum cu Mafia, aşa că tipul le-a spus că are nevoie să stea la ei până îşi termină misiunea. În ultimul timp, temându-se de interceptări şi ascultări, organizaţiile jihadiste preferau să comunice prin curieri, care erau ajutaţi sau doar stăteau în casele conspirative.
Nou venitul avea misiunea lui, avea o întâlnire cu cineva pentru o negociere, întâlnirea a avut loc. Mesagerul impresionat de amploarea poveştii le-a spus şi celorlalţi, de fapt doar mesajul spus de cel cu care s-a întâlnit: ”Americanul vrea o sută de milioane de dolari.”

   Cei trei agenţi împreună cu Sinclair încearcă să-şi dea seama la ce s-ar putea referi negocierea, dar nimic ştiut nu pare a avea o asemenea valoare, nici un fel de arme furate.
Misiunea primită de ei este de a-l găsi pe “american”, fără a desconspira agentul iranian, şi fără a face vâlvă.
Sinclair le spune că preşedintele a autorizat o asemenea acţiune strict secretă deoarece “americanul” ar putea fi cineva de la Guvern, Departamentul de Stat, Justiţie sau Pentagon.
Cei trei agenţi primesc toată logistica cerută, îşi primesc oamenii, fiecare sergentul cu care lucrează cel mai bine, aşa că Reacher o primeşte pe Frances Neagley, colaboratoarea şi prietena lui cea mai bună.
Fiecare echipă face ce ştie mai bine, unii analizează datele, alţii scormonesc în arhive şi situaţii ale diferitelor instituţii, iar Reacher şi partenera lui pleacă la Hamburg să vadă pe teren care e situaţia şi să-i verifice pe americanii care au călătorit în acea perioada în Germania.

    În timpul asta la Hamburg americanul, luat de val, vorbeşte prea mult cu o prostituată de lux, aşa că o ucide şi dispare
În Jalalabad –Afganistan mesagerul se prezintă în faţa şefilor, le spune mesajul, dar faptul că-l luase gura pe dinainte în Hamburg îi este fatal şi este ucis. Vor trimite un nou mesager, de dată asta o faţă.
În Hamburg Reacher şi Neagley verifică zona din jurul apartamentului, parcurile, barurile şi au o altercaţie la un bar care nu-i serveşte pe americani. În cercetările lor sunt legitimaţi de un poliţist când trec prin apropierea locului unde fusese ucisă prostituată.
Americanul pleacă câteva zile la Amsterdam să se liniştească lucrurile, convins că şi-a şters toate urmele, urmând să revină la Hamburg la întâlnirea cu mesagerul.

      Reacher şi Neagley se întorc în Virginia.
Cercetând lista cu americanii care călătoriseră la Hamburg în acea perioadă dau de oameni care trec hotarul să-şi depună banii în Elveţia, găsesc dispăruţi din armata, dar nu reuşesc să-şi dea seama ce ar putea valora o sută de milioane de dolari.
Apoi găsirea unui martor care-l văzuse pe mesagerul saudit în bar cu americanul determina trimiterea celor doi înapoi în Hamburg, unde vor lua legătura cu Griezman, detectiv şef care cerceta şi uciderea prostituatei. Singurul lucru găsit este o amprentă pe portiera maşinii, într-un loc destul de ascuns şi portretul robot făcut de martor. Deci “americanul “a greşit!!!

   În timp ce erau la Hamburg se întoarce şi americanul din Amsterdam pentru întâlnirea cu mesagerul, care are loc şi este confirmată suma.
În căutările lor Reacher şi Neagley ajung din nou la barul unde mai fuseseră, sunt urmăriţi de “albi”-nazişti, şi după ce “îi conving” află că acolo se fac afaceri cu documente false şi arme, şi că-l văzuseră acolo şi pe american.
Griezman îi roagă să verifice amprenta în bazele de date americane. Aşa îl găsesc pe Horace Wiley, un tânăr american din Texas, dezertor din armată. Îi cercetează viaţa, iau legătura cu Arnold, pentru un timp tatăl lui vitreg, cu generalul Helsmworth, cu fruntaşul Coleman şi află despre legendă lui David Crocket. Dar ce se numeşte în realitate David Crocket? Veţi află citind cartea.

   Pe fir intră şi o organizaţie nazistă din Hamburg condusă de Dremmler, un tip foarte influent. Organizaţia avea oameni în toate punctele cheie, aşa că Muller, şef la circulaţie îl urmăreşte pe Griezman, pune beţe în roate anchetatorilor, încearcă chiar să-i ucidă pe Reacher şi Neagley. În final Dremmler încearcă să pună mâna şi pe marfă (despre care nici nu ştie măcar ce este) şi pe bani, totul în numele reînfiinţării Reich-ului.
Apoi lucrurile se precipită, Reacher prinde mesagerul, o femeie tânăra care le spune tot.
Până la urmă marfă este recuperată, vinovaţii pedepsiţi, misiunea devine un succes şi normal Reacher va mai primi o medalie-ehivalentul unei Stele de Bronz pe timp de pace, odată cu cuvintele subantelese: ”Ia-ţi tinicheaua şi să nu scoţi o vorbuliţă!”

  Dar trebuie să citiţi romanul pentru a înţelege toată încrengătura de situaţii, pentru a vedea cum trecutul se întrepătrunde cu prezentul, pentru a savura acţiunea, personajele, motivele acţiunii şi modul de rezolvare.

   Lee Child reuşeşte din nou să ne ţină cu sufletul la gură, să incite prin stilul alert, cinematografic pentru că:
“Premisa unui complot anterior atentatului de la 11 septembrie 2001 este în acelaşi timp convingătoare şi deconcertantă, iar Lee Child, cu atenţia lui caracteristică pentru detalii, reuşeşte să redea întreaga acţiune într-un mod surprinzător şi credibil.”(Publishers Weekly).

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti