Fetele din Idlewild de Simone St. James

Fetele din Idlewild, de Simone St. James – Editura Herg Benet- recenzie

 Fetele din Idlewild 

Titlu original: The broken girls

Autor: Simone St. James

Editura: Herg Benet

Colecția: Passport

Data apariției: 2019

Traducător: Laura Nureldin

Număr de pagini: 416

   Fetele din Idlewild de Simone St. James o carte de referință.

      Simone St. James este o veterană în domeniul televiziunii, pe care l-a frecventat timp de douăzeci de ani înainte de a se dedica scrisului. După numeroase încercări și refuzuri, romanul ei de debut, Demonii lui Maddy Claire, a câștigat două premii RITA Awards și un premiu Arthur Ellis. Despre iubire și moarte a fost și el nominalizat la premiul Arthur Ellis, iar Tăcere pentru cei morți a primit nominalizare la Goodreads Choice Award. Simone locuiește lângă Toronto, în Canada, împreună cu soțul ei și pisica acestora. Este fană sushi, romane gotice ale anilor 1970, zile ploioase și cafea.

   Fetele din Idlewild a părut încă din descriere un roman promițător și, deși începutul e un pic ambiguu, continuarea nu va dezamăgi! Catalogată drept o carte cu fantome, pot spune că e mai mult de atât. E povestea unei prietenii ce dăinuie în timp, iar peste ani, se încheagă parcă mai bine.

   În anii 50, în Vermont exista un internat pentru fete, o școală unde se găseau doar copilele nedorite. Fie că făceau doar probleme familiei, fie că erau instabile emoțional, diferite sau copii din flori, aici era locul care le adăpostea pe toate și le oferea o educație. În momentul de față, Fiona încă este marcată de moartea surorii ei, ucisă cu 20 de ani în urmă exact pe locul internatului. Acum, cineva vrea să renoveze Idlewild. Cine este și de ce dorește ca acea școală îngrozitoare să reînvie?

   În anii 50 circula legenda lui Mary Hand, care bântuia Idlwild. Toată lumea era speriată de acest basm, iar multe din fete îl credeau adevărat. Dar cât era ficțiune și cât era realitate?

”- Chiar credeți că a fost elevă aici? le întrebă ea pe celelalte fete.

-Eu așa am auzit, spuse Roberta. Mry Van Woorten, din echipa de hochei pe iarbă, zice că Mary Hand a murit într-o noapte de iarnă, când s-a rătăcit și a rămas încuiată pe dinafară.

-Asta trebuie să se fi întâmplat cu ani în urmă, spuse CeCe, apoi se băgă în pat lângă Katie și propti pernele de tăblie. Am auzit că bate la geamuri noaptea, când încearcă să intre. Că le imploră pe fete să iasă și să o urmeze, dar, dacă faci asta, mori.”

   Cele două planuri temporale pe care se desfășoară acțiunea încep să te dea un pic peste cap, dar la final, lucrurile se împletesc și se limpezesc. Fiona este cea care nu are pace, iar obsesia pentru moartea surorii ei e imboldul de care are nevoie să cerceteze mai departe. În momentul în care este găsit un cadavru într-un vechi puț de pe domeniul Idlewild, încep să apară tot felul de întrebări. Încep să iasă la iveală poveștile fetelor din internat, și mai ales neregulile care existau. Oare Mary e mai mult decât o legendă? Oare chiar exista cineva prin împrejurimi care omora fete?

   Fetele din Idlewild are o acțiune amplă, o intrigă bine conturată și o desfășurare ritmică, fără pauze inutile. Stilul lui Simone St. James mi se pare excelent, a dozat misterul exact atât cât trebuie, a dat indicii atât cât să te țină în suspans, dar fără a bănui vreo clipă care e de fapt adevărul, și a conturat o poveste emoționantă în planul secund. Ideea cărții e mai mult decât un mesaj horror. Ceea ce se transmite e ideea unei prietenii de durată, eforturile unor fete de a afla ce s-a întâmplat cu colega și prietena lor, ce s-a întâmplat în Idlewild, de fapt.

   Personajele sunt atât de bine conturate și, chit că sunt blamate și fac parte dintr-o categorie poate mai puțin norocoasă (să nu uităm că vorbim totuși de anii 50, unde chiar dacă nu erai tu de vină, fata era cea care provoca și o dădea în bară în permanență). Chiar dacă fetele din internat sunt de fapt fete obișnuite, familiile lor fac o mare greșeală debarasându-se de ele, cauzându-le grave probleme emoționale. Dar poate tocmai de aceea le e mai ușor să se descurce pe viitor. Cum e vorba aceea – ”Ce nu te ucide te face mai puternic”. Prietenia fetelor din Idlewild trece dincolo de timp, de viață și chiar de moarte.

   Cartea este una de referință, atât pentru povestea gotică, atmosfera simbolistică și doza de mister din legenda cu fantome, dar și pentru partea emoțională. Cred că am citit destul de puține cărți care să le îmbine pe ambele cu atât de mult succes. Mary este sinonimă cu Idlewild, este parte din istoria locului. Ea se joacă cu mintea ta, lucrează la nivel psihic, iar cine e slab, nu rezistă.

”-Cred că Mary Hand a fost acolo înaintea școlii. Cred că face parte din acel lor – că a făcut parte din el înainte chiar ca prima clădire să fie construită. Noi am pătruns în căminul ei. Nu știu ce formă lua înainte de construirea școlii, dar asta face ea – ia diverse forme, îți arată lucruri, te face să auzi lucruri. Nu am nicio îndoială că, la un moment dat, a fost o persoană în carne și oase, dar acum e doar un ecou.

Fionei i se uscase gâtul. Se gândi la silueta pe care o văzuse, la fata în rochie neagră și cu voal.

-Al cui ecou?

Roberta se întinse peste masă și atinse ușor fruntea Fionei, chiar între sprâncene, cu un singur deget.

-Al ceea ce este aici, spuse ea. Și aici, adăugă, arătând spre inima Fionei. Așa ne sperie pe toate. Ce poate fi mai înspăimântător de atât?”

Cartea o găsiți pe site-ul Editura Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

#recenziicărţi

#bookreview

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.