Fine dining versus slow moldavian food

Fine dining versus slow moldavian food

  Urmăriți în fiecare miercuri o nouă rubrică pe Literatura pe tocuri, semnată Rodica Pușcașu – Rețete cu umor. Rețete culinare scrise într-un stil unic. Cu poveste, cu umor, care vă vor binedispune. Astăzi vă prezentăm ,,Fine dining versus slow moldavian food,,

Te rog să te pregătești! Vei citi, în cele ce urmează, secretul rețetei perfecte!

  Nimic nu o întristează mai mult pe Maria decât singurătatea. Prietenele sale sunt ferm convinse că o cină pregătită cu gust e secretul cuceririi unui bărbat. Așa că, toate au căutat printre prieteni și cunoștințe… și, în cele din urmă l-au găsit pe Radu. Nu mai lipsea decât prima întâlnire la cina perfectă, acasă la Maria.

  Fine dining… era un must have… așa spuneau prietenele, iar Maria s-a întrecut pe sine. A căutat rețete deosebite, trucuri, modele de plating… și în final a scos primul fel: chipsuri de yuca cu sos guacamole și un alt sos picant cu aji amarillo și… desigur, iaurt cu Maca. La felul doi a urmat ceviche mixt cu porumb de Cuzco și lapte de tigru, apoi creveți black tiger cu sparanghel și piure de apio.

  Radu, emoționat și el la gândul că ar putea – în sfârșit – renunța și el la burlăcie, sosise îmbrăcat la patru ace, cu un buchet de trandafiri albi. Mariei i-a săltat inima, mai ales că, pe lângă alura de atlet, Radu era și un bărbat foarte atent.

-Este perfect, gândi Maria. În sfârșit, am găsit omul ideal.

  Cum se așezară la masă, Maria îi și aduse chipsuri de yuca cu sos guacamole și un alt sos picant cu aji amarillo și… desigur, iaurt cu Maca. Cu o mișcare aparent neatentă, dar foarte bine regizată, Maria își îndepărtă o șuviță rebelă de pe frunte, mărturisindu-i lui Radu cât de mult s-a pregătit pentru această cină și ce emoții mari are.

-Te rog, gustă! Eu numai așa gătesc, fine dining!

  Radu nu mai văzuse în viața lui așa un plating și nu știa dacă să folosească lingura sau furculița, cuțitul sau lingurița mică. Radu era un conservator. Avea aceeași frizură de douăzeci de ani, scria mereu cu un stilou negru chinezesc, cu peniță ascunsă, cumpăra pâine în fiecare zi la aceeași oră, desigur, de la același magazin. Radu nu mergea niciodată în concedii… concediile erau mereu imprevizibile. E oribil să nu știi unde vei fi mâine la ora 13:45… să nu ai pregătită ziua în cele mai fine detalii.  Acum, viața avea să-l pună pe Radu la mare încercare. Ce era în farfuriile din fața lui, era complet imprevizibil. Zona de confort fusese spulberată.

  În cele din urmă, mestecă cu prudență chipsuri de yuca cu sos guacamole și un alt sos picant cu aji amarillo, sub privirea plină de așteptări a Mariei. Sărmanul Radu nu mai apucă să guste și din iaurtul cu Maca. Stomacul său deveni un teren de desfășurare a unui adevărat tzunami. Oricât de mult și-ar fi dorit Radu să scape de burlăcie, nu ar fi putut niciodată să supraviețuiască în aceeași casă cu o femeie care punea OZN-uri la felul doi.

-Dacă rămâi la mine peste noapte, mâine dimineață facem o Shakshouka, îl ispiti Maria, însă Radu se sperie îngrozitor.

-Shakshouka… nu, spuse el ridicându-se de la masă. Uite ce e, eu nu sunt adeptul ritualurilor obscure!

Zicând acestea, Radu se ridică de la masă și plecă în fugă, cu stomacul deranjat la maxim, lăsând-o pe Maria cu ochii în lacrimi, dezamăgită de eșecul acesta colosal.

Luă telefonul și vru să-și sune prietenele, dar înlemni când văzu că ratase un mesaj:

„Schimbă meniul! Ăsta e pe slow moldavian food! Fă un bulz!”

  Desigur, Maria plânse mult, dar de atunci, nu a mai vrut să audă de fine dining și a trecut la mâncare românească, preparată încet și în tihnă. Cât despre căsătorie, Maria încă mai lucrează la acest proiect, îmbunătățindu-și performanțele culinare… din sfera tradițional-românească, desigur.

  Radu a rămas marcat pe viață de cele întâmplate și le-a povestit prietenilor lui cum într-o seară a luat cina la o sectantă care i-a propus Shakshouka. De atunci, el a reintrat în zona de confort, a înghițit cheia și a jurat că nu va mai ieși niciodată de acolo.

Reţete culinare 

Rețete cu umor

Culinar

#reţeteculinare #culinar #literaturapetocuri #rețetecuumor

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

5 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.