Povestea tiramisului .vai

Povestea tiramisului.vai

Urmăriți în fiecare miercuri o nouă rubrică pe Literatura pe tocuri, semnată Rodica Pușcașu – Rețete cu umor. Rețete culinare scrise într-un stil unic. Cu poveste, cu umor, care vă vor binedispune. Astăzi vă prezentăm ,,Povestea tiramisului.vai,,.

Te rog să te pregătești! Vei citi, în cele ce urmează, secretul rețetei perfecte!

Vine o vreme în viața oricărei femei, când trebuie să prepare ceva elegant, delicios… cu care să-și impresioneze alesul. Mirela, prietena mea, e o perfecționistă în viața personală, dar mai ales în cea profesională. E it-istă. 

Într-o seară de mai, pe când salcâmii înfloriți acutizau zbânțuiala fluturilor din stomac, Mirela a citit undeva că viața e făcută din lucruri mărunte, dar că acestea pot fi decisive… mai ales dacă sunt dulci. Dincolo de viața sa profesională care căpătase proporții uriașe, mai ales de când fusese promovată, stătea Mihai. 

Mihai nu cunoștea prea multe despre computere… tocmai de aceea, momentele petrecute împreună erau clipe de reală relaxare. 

Și… în seara aceea de mai, Mirela a decis că relația aceasta trebuia să treacă la alt nivel. Trebuia să-i arate că era o bună bucătăreasă. Iată ce mi-a povestit:

– Credeam că munca în bucătărie e o joacă, mai ales pe lângă ceea ce fac eu la job. Hotărâsem – așa cum îți spuneam – să prepar un tiramisu, după care să mergem la o plimbare în parc. 

M-am pregătit temeinic pentru seara aceea. Mai întâi, am fost la cumpărături. Aveam nevoie de pișcoturi. Așa scria în rețetă. Nu mai știam câte… în ultima vreme memoria RAM nu-i mai funcționează ca înainte. 

– Și câte ai luat? o întreb curioasă.

– Am luat un pachet, apoi, dând un search, am realizat că era mai bine să mai iau unul. Am dat back, reload și forward. Am mai cumpărat 250 g mascarpone, 5 ouă, 150 g zahăr, 200 g frișcă lichidă (o aveam rămasă de anul trecut, de la revelion), zahăr vanilat, esență de rom și cafea aveam. E imposibil să nu găsești cafea în bucătăria unui it-ist. Dulapurile sunt overloaded cu cafea.

Am ajuns acasă, mi-am pus un cover ca să nu-mi afecteze hainele și m-am pus pe treabă. Mai întâi am făcut un split. Adică fiecare ou s-a separat în două partiții. Într-un bol, albușurile, în celălalt gălbenușurile. Acestora din urmă le-am dat un mix cu zahărul, apoi am dat add la toată cantitatea de mascarpone. Albușurile le-am dat full speed cu mixerul până s-au făcut beton, apoi am dat insert frișcă. Am amestecat din nou. Random. Am făcut apoi o compilație între cele două compoziții, totul la low speed, cu lingura de lemn primită cadou de la bunica. La final, sm făcut un scatter la arome. 

Am pregătit o tavă. Am dat pișcoturile prin cafea. A urmat layout-ul. Margini, header… nu e ușor. După primul layer de pișcoturi, am dat un cover de compoziție, apoi scatter nu cafea ness. Repeat. Adică din nou pișcoturi și din nou compoziție, apoi un strat de ness. 

Doamne… arăta ca un grafic excel perfect.

Am dat totul la frigider și l-am lăsat acolo până a venit Mihai. În tot acest timp, m-am rugat ca tiramisu să nu-mi dea error. Ar fi fost fatal.

Mihai a fost foarte încântat. Ca să mă încurajeze, mi-a cerut reload de vreo trei ori. Totul era perfect… asta până când, la plimbarea în parc, Mihai a devenit brusc foarte neliniștit. S-au auzit câteva sunete ciudate  din stomacul lui, apoi a luat-o la fugă prin parc, întrebându-mă dacă nu știu vreun shortcut spre o toaletă publică. 

Am dat scan întregului proces de preparare a acestei prăjituri și am detectat frișca. Era expirată de câteva luni.  Povestea tiramisului.vai

-Și Mihai? am întrebat curioasă.

-Am crezut că va da exit acestei relații, dar e decis să try again… cât despre tiramisu, Mihai l-a numit „tiramisu.vai”.

Mirela mi-a trimis și poze… cu tiramisu. Dacă vreți să impresionați, folosiți ingrediente proaspete și mai ales, să nu fie expirate!

#reteteculinare #retetecuumor #Povestea tiramisului.vai

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

4 COMMENTS

    • Iliuta, între timp, protagonista însăși și-a dat un update și acum chiar îi iese bine tiramisu.
      Cu drag!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.