Fior, de Allie Reynolds – Editura Rao – recenzie

Titlul: Fior. Vinovat sau nevinovat ?

An aparitie: 2021

Autor: Allie Reynolds

Editura: RAO

Categoria: Literatura Universală

Categoria: Thriller

Nr pagini: 384

Editie: Necartonată

  “ E din nou perioada aceea a anului. Perioada în care ghețarul renuntă la cadavre… Totuși, ce intră trebuie să iasă, în cele din urmă, așa că verific știrile locale în fiecare dimineață. Aștept un anumit cadavru.”

   Un început ce promite o lectură captivantă, suspans și o poveste dincolo de timp, într-un roman de debut așteptat de cititori și tradus simultan în douăsprezece limbi, având șanse reale să devină thriller-ul anului 2021. Romanul Fior spune povestea unui grup de prieteni pasionați și foști practicanți la nivel de competiții internaționale de snow-boarding, care se întâlnesc după un deceniu la o reuniune de weekend pe ghețarul du Diadle, le Rocher.  E-mailuri primite de fiecare dintre ei și semnate cu inițialele celorlalți, dau startul acestei aventuri. Întâlnirea este presărată cu amintiri, unele frumoase păstrând aceeași rezonanță plăcută în timp, altele trecute sub tăcere aducând cu sine o reținere ce altădată nu exista. Trecerea timpului și schimbările din viața fiecăruia se fac resimțite, întrebări rămase fără răspuns ies la suprafață în momente nepotrivite, devenind ușor agasante pentru uni dintre ei. Lipsa telefoanelor personale, întreruperea voită a tuturor căilor de comunicare cu exteriorul aduc cu sine primele momente de panică și amintiri sumbre.

  Dispariția misterioasă în urmă cu zece ani a unei membre a grupului, motivele de suspiciune pe care le simte fiecare legate de aceasta, transformă fiecare pagină într-un carusel de emoții, temeri justificate și aduceri aminte. Un joc cu întrebări demarat pentru a sparge gheața la începutul întâlnirii, aduce în prim plan moartea Saskei prin faptul că răspunsurile trecute de ei pe bilețele dispar, lăsând loc altora care nu fac altceva decât de incite spiritele tuturor.

Mă uit la ușa, gândindu-mă la toate coridoarele lungi și întunecate de dincolo de ea. E cineva acolo?

-Să auzim ce scrie pe ultimul, propune Brent.

Heather îl deschide și pălește. Cartonașul cade fluturând din degetele ei până la podea.

Eu îl ridic.

-“ Am omorât-o pe Saskia. “

  Derularea trecutului explică sentimentele acestora pentru Saskia, sentimente neplăcute dar intense datorate modului degradant și lipsit de scrupule dovedit de aceasta în cele mai importante momente pentru ei, pregătirea și participarea la Campionate. Consecințele demersurilor Saskei ating cote îngrijorătoare, alarmante pe alocuri, devenind ulterior mobilul crimei. Cine a făcut asta, rămâne un mister până la finalul romanului, autoarea deturnând cu succes fiecare încercare de al dezlega mai devreme. Competitivitatea acerbă, jocurile de culise neloiale ale unora, modul de prezentare al pașilor pregătitori pentru a deveni viabili într-o confruntare la acest nivel, introduc cititorul într-o lume rezervată sportivilor de performanță și a celor pasionați sporturilor de gheață.

Sunt închisă în mormântul meu întunecat, încă încercând să mă folosesc de mâini. Simt gheața ca granitul cu vârfurile degetelor. Zgârii și răzuiesc, și probabil că mi se ia pielea- degetele mele sunt prea amorțite ca să simtă asta- dar nu ajung niciunde.

Respir tot mai rapid, marginile mormântului se strâng în jurul meu. Nu pot respira, Stai – Oare sap în direcția corectă ? “ Gândește-te ! “ încerc să mă concentrez, dar e atât de întuneric, că nici nu mai știu încotro e în sus…

Realizez ceva îngrozitor. Saskia a plănuit asta.

  Riscul accidentării prezent la tot pasul datorită execuțiilor necesare pentru a putea participa și implicit ocupa un loc în clasamente, devine mai pregnant, uneori mortal, atunci când un un membru decide să joace necinstit, schimbând astfel cursul firesc al competiției. Încercările reușite de ai scoate din competiție pe ceilalți, inclusiv pe fratele ei prin implicații, fac obiectul multor pagini din trecutul relatat cu o notă de nostalgie de către autoare.

  Alternând trecutul cu prezentul scriitoarea reușește să creeze multe momente de panică, faptul că se ajunge la uciderea unuia dintre cei prezenți, completează peisajul sumbru și atmosfera tensionată pe care răzbunarea o aduce în prim plan.

-La naiba! Curtis se lasă pe podea. La naiba!

-Nu e sora ta! spune Brent

Față lui Curtis e albă, iar privirea lui e fixate pe silueta de pe ecran.

-Nu e sora ta ! repetă Brent

Ceva din felul în care o spune mă alarmează. De ce e atât de sigur?

O, Doamne! Cred că știu ce-o să spună după aceea. E ceea ce am văzut în ochii lui acum două nopți.

Apoi o spune.

-Pentru că eu am omorât-o!

Curtis își întoarce brusc capul.

-Ce? Nu! Aia e ea.

Mă holbez la ecran. Sigur arată ca Saskia, Și totuși….

  Finalul surprinde. După o analiză a tuturor celor implicați și motivele din spatele gesturilor acestora. concluzia este că fiecare își dorea la un moment dat moartea acesteia, dar de la dorința la acțiune este un pas pe care rațiunea te determina să nu îl faci. Dacă poți! Cine a reușit să păstreze această rațiune în momentele dificile ale competiției? Cine nu a reușit, mergând în direcția acesta atât de departe, vă las să aflați din lectura captivantă a acestui roman.

…pentru mine,  victoria e totul. Când vreau ceva, fac orice pentru a obține acel lucru, indiferent de consecințe. Prieteniile sau sentimentele altor oameni nu contează. Și, chiar dacă atitudinea asta poate fi necesară pentru a ajunge în vârf într-un sport, provoacă probleme în celelalte aspect ale vieți. De asta nu am prieteni adevărați. De asta relațiile mele se termină prost. Iar acum plătesc prețul. Sunt complet și absolut singură…

Carte disponibilă pe site-ul Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Fior de Allie Reynolds – Editura Rao – recenzie – literaturapetocuri.ro