Idiotul de serviciu, de John Sweeney – Editura Rao – recenzie

Idiotul de serviciu

Autor: John Sweeney

Editura Rao -2022

  “John Sweeney este un jurnalist care a câștigat numeroase premii și a fost mult timp reporter la BBC pentru emisiunile Panorama și Newsnight.

  A publicat unsprezece cărți, între care trei romane: bestsellerul Elephant Moon, care a avut un tiraj de 200 000 de exemplare și două thrillere politice, Cold și Road.

  Între cărțile sale de non-ficțiune se numără Murder on the Malta Express – Who Killed Daphne Caruana Galizia?, o investigație privind asasinarea marii jurnaliste de investigații din Malta, Daphne Caruana Galizia, o analiză a Bisericii Scientologice, The Church of Fear – Inside the Weird World of Scientology, și o relatare a perioadei pe care a petrecut-o sub acoperire în Coreea de Nord, North Korea Undercover.”

“În 1932, Gareth Jones, un tânăr reporter galez, sosește în Moscova, încântat să vadă singur cum Iosif Stalin făurește o nouă civilizație. Aici întâlnește jurnaliști americani și britanici care aclamă marele experiment al lui Stalin, dar când Jones vede oameni care mor de foame în Ucraina, credința sa în revoluția sovietică este spulberată. Este momentul în care trebuie să decidă dacă va raporta adevărul sau va deveni doar un alt idiot de serviciu, spunând doar ceea ce permite poliția secretă comunistă. Știe însă că viața îi va fi în pericol dacă doar se va bănui că îl sfidează pe Stalin. Când femeia pe care o iubește este suspectată de poliția secretă, tot ceea ce Jones prețuiește este în pericol. Poate el să dezvăluie lumii adevărul teribil despre foametea din Ucraina sau va fi redus la tăcere pentru totdeauna?”

“Un thriller înfricoşător de inteligent .”(Robert Dinsdale)

  Cartea se bazează pe personaje și fapte reale, sigur că totul este împletit cu puțină imaginație și fantezie.

  Un grup de reporteri, de la diferite ziare cunoscute din Europa sau America, sunt duși să vădă inaugurarea barajului lui Lenin. Printre ei și Gareth Jones, fost reporter la Western Mail, în Țara Galilor.

  Jones încercase acasă să scrie despre lucruri reale și serioase, cum era greva minerilor din Maerday(sudul Țării Galilor), despre duritatea patronilor, atrocitățile comise de poliție, despre cum oamenii erau lăsați să moară, dar redactorul șef nu este de acord să publice articolul. Nu se opunea cerințelor mai marilor vremii, viza o promovare, așa că-i dă lui Jones să scrie ceva inofensiv despre buget. Dezgustat,  acesta citește “Capitalul “lui Marx și este trimis în Rusia, unde crede sincer că lucrurile stau altfel.

 Nu se așteaptă însă la ceea ce vede. E adevărat  că, în afară de tirania militarilor și ofițerilor ruși, pentru oaspeții duși cu trenul special al lui Stalin la baraj, tratați cu mâncare și băuturi alese, totul pare extraordinar.

  Jones învață pe pielea lui că în Rusia nu poți  avea încredere în nimeni, nici măcar în proprii tăi  colegi, care au fiecare agendele lor, și mai ales trebuie să te ferești să te audă militarii – de fapt CEKA, pentru că riști să ajungi la Lubianka, și de acolo, posibil, să nu mai pleci viu.

  De la bun început este luat la ochi de șeful celor ce-i păzeau și urmăreau, colonelul Liuşkov, care face orice pentru a fi remarcat de superiori și a accede în funcții înalte. Orice chiar și crime….

  Jones este rugat de un inginer englez , care era stabilit cu familia în Ucraina, să transmită o scrisoare la ambasada britanică. În plic era o poză ce demonstra încălcarea  flagrantă a Tratatului de la Versailles, care interzicea Germaniei să construiască tancuri de lupta, pentru că în poza,  făcută pe 1 august 1932,  lângă tanc erau soldați nemți cu comandantul lor și oameni din Armata Roșie, deci rușii și nemții erau mână în mână. Dă plicul atasatului englez Ilver, dar câteva zile mai târziu  inginerul este ridicat, anchetat și torturat la Lubianka.

  Jones încearcă să vorbească cu alți jurnaliști, mai ales cu Duranty, care pozează în prieten, dar nu are succes. De fapt pe Duranty prea puțin îl interesa realitatea, scria doar despre lucruri pozitive, ridicând în slăvi viața în societatea moscovită. Era preocupat doar de imaginea, bunăstarea și viața lui boemă.

Cu toate astea Jones încearcă să spună adevărul dar ziarele de acasă nu-l cred.

  Apoi romanul ne poartă prin diferite încercări ale lui Jones,  ajută un  grup de rezistență vrând să trimită în afară un film,  care imortaliza morții de pe străzi, oamenii deveniți numai niște umbre din cauza foametei, modul cum Stalin și acoliții lui ucideau populația prin lipsa hranei și căldurii, așa au murit milioane de oameni , mai ales în Zona Ucrainei.

  Dar, trădători sunt și la ambasada britanică și filmul nu ajunge la destinație. Cineva, chiar din grupul lor, trădează și ajung aproape toți la cercetări.

  Jones asistă și la morți suspecte ale celor ce au curaj să vorbească, la simulacrul de procese,  dar și la conferințe înălțătoare,  ținute de un profesor american.

  Dar suntem în 1932 și este total scârbit, când află că Stalin este cel care l-a ajutat pe Hitler să ajungă  din nou la putere, când vede alianțele care se fac și reacțiile aproape inexistente ale guvernelor.

  Merge la țară și filmează satele pustii, cu morții  îngropați sau nu, oameni morți de foame în case, familii întregi dispărute, și hotărăște că trebuie să scoată filmul din Rusia, să-l arate lumii.

  Fugă, urmăriri, bătăi, gloanțe, dar pare a reuși să ajungă la Odessa, și totuși torturile celor de la CEKA sunt prea puternice, promisiunile făcute credulilor  prea strălucitoare, ca până la urmă și cel pe care-l credeai un aliat și prieten să nu trădeze.

Va reuși Jones în misiunea pe care și-a propus-o?

Ce se va întâmpla cu el?

Ce se întâmplă cu prietenii lui?

Dar cu dușmanii?

Merită să citiți  o carte care arată adevăruri spuse prea târziu sau nici măcar atunci crezute.

Citind cartea veți afla și de ce romanul se numește “Idiotul de Serviciu”.

Iată ce spune Jones:

  “Iată care este adevărul despre acest simulacru de proces. Justiția sovietică trebuie văzută, nu crezută.  În ceea ce mă privește, ea duhnește până la cer. În eșaloanele superioare ale partidului bolșevic și în Kremlin circulă expresia “idiot de serviciu”. Ea se referă la călătorul străin,  care întoarce capul  atunci când se confruntă cu dovezile oferite de ochii și urechile lui. Prea multă vreme am fost un asemenea “idiot de serviciu”, scriind ce vor cenzorii sovietici, nu ceea ce văd cu ochii mei. Adevărul este că Uniunea Sovietică este o tiranie monstruoasă, în care nevinovaților li se insceneaza procese și în care statul minte și foametea este extinsă. Acest reporter  nu mai vrea să fie “idiot de serviciu”.

Gareth Jones, Moscova, Western Mail .”

În nota autorului veți afla ce este realitate în roman și ce s-a întâmplat cu personajele reale.

Pentru că :

“Idiotul de serviciu este istoria secretă a primei mari minciuni sovietice, transpusă într-un roman electrizant, perfect pentru cititorii fascinați de cărțile scrise de Ken Follett, John le Carre și Kate Atkinson.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți