Cuibul bufniței, de Tudor Runcanu – Editura Litera – recenzie

Cuibul bufniței

Autor Tudor Runcanu

Editura Litera, 2020

Colecția –  Biblioteca de proză contemporană

Pagini 205

Despre autor

   „Tudor Runcanu (n.1973, Oradea) a debutat cu versuri, apoi a publicat proză, teatru și critică literară în revistele Echinocțiu, Steaua, Apostrof. A compus muzica operei rock Richard al – III – lea, montată la  Teatrul Național din Cluj. Specialist în teatrologie, lucrează în radio din 1993 și face muzică în formulă solo.”

  Cuibul bufniței este un roman surprinzător cu o scriitură elegantă, curată și lejeră. Deși e o poveste modernă, acțiunea aduce în prin plan  amintiri din perioada războiului. Pe parcursul lecturii descoperim multe imagini ale vieții trăite cu mult timp înainte. Amprenta stilului de scriere contemporan apare pe parcurs, povestea luând o formă, ușor spre genul fantasy.

   Personajul principal, Elias, lucra în gară, într-o zi oprește un tren cu prizonieri de război. Când ofițerul își dă seama că lipsește un om, îl înșfacă pe Elias. Ajungând în lagăr, nu interacționează cu multă lume, dar, într-un final, ajunge să cunoască câțiva oameni, mai apoi se hotărăște să evadeze cu unul din cei pe care i-a cunoscut. În urma ultimei ierni, degerăturilor, brațele au trebuit amputate de la cot în jos. De aceea acesta are proteze. Fiind și pasionat de astrologie, oamenii îl consideră ciudat.

   Povestea din Cuibul bufniței începe cu o invitație primită de Elias, de la doamna Olga, la un club select cu joc de cărți. Intrarea se face doar pe bază de invitație și ceea ce se petrece în spatele ușilor închise este dubios. Ajuns în acest cerc restrâns, Elias, este fascinat de doamna Olga și de preparatele culinare servite de aceasta. Totul decurge puțin ciudat, regulile îi sunt explicate treptat, dar jocul de cărți pălește în comparație cu mâncărurile servite de invitați. Toți mănâncă excesiv și Elias încearcă să înțeleagă scopul acestor ciudate întâlniri.

   La masă, deliciul surprinzător este o supă de bufniță. Nu pot să vă spun care este legătura cu titlul pentru că ar trebui să povestesc finalul, care a fost neașteptat pentru mine.

   A doua zi după eveniment, Elias se trezește fără să știe cum a ajuns acasă și află că mulți dintre invitați au murit, iar doamna Olga a dispărut. Împreună cu Cezar, ceasornicarul cu care s-a împrietenit, și cu Eusebiu, un necunoscut caută răspunsuri. Eusebiu pare a fi detectiv, dar spre final mărturisește motivul pentru care e interesat de dispariția doamnei Olga.

   Romanul este construit din mai multe povești, fiecare detaliu contribuind la acest mic volum. Eleganța cu care este scrisă această carte ne este demonstrată cu fiecare filă parcursă. Psihologia fină asupra diferitelor tipologii umane iese la iveală cu fiecare personaj pe care autorul alege să ni-l prezinte.

   Mi-a plăcut scriitura înclinată spre clasic cu accente moderne și micile texte visătoare intercalate cu realitatea într-o manieră originală.

Citat

   „Urmau să se trezească fluturi, poate?  Și, într-adevăr, celui mai bătrân dintre ei îi apărură primul aripi. La început însoțite de o ușoară senzație de mâncărime a pielii spatelui. Mâncărimea continuă două sau trei zile destul de supărător, până când totul se concentră în două bube roșii, purulente, care explodară însoțite de un urlet înfundat. „

Carte disponibilă pe site-ul Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți