Miss Marple – 12 povestiri noi –

Agatha Christie – recenzie

Titlu: Miss Marple – 12 povestiri noi

Autor: Agatha Christie 

Editura Litera

București 2023

Nr. pagini: 360

  Cine nu o cunoaște pe Jane Marple, protagonista uneia dintre seriile polițiste binecunoscutei autoare Agatha Christie?

  Ei bine, în această colecție de povestiri, 12 la număr, Jane Marple este readusă la viață la aproape 50 de ani de la moartea scriitoarei care i-a dat viață. Cum așa? Păi simplu, cu ajutorul a 12 îndrăgite autoare contemporane de thriller și crime-fiction, precum Naomi Alderman (roman cunoscut al său – Puterea, roman care mi-a plăcut foarte mult), Leigh Bardugo (A noua casă, trilogia Shadow and Bone, Banda celor șase ciori), Lucy Foley (Petrecerea de vânătoare, Lista de invitați), Karen M. McManus (seria Unul dintre noi minte), Kate Mosse (și a sa trilogie din Languedoc – Labirintul, Sepulcul si Citadel), Ruth Ware (Într-o pădure întunecată, Femeia din cabina 10, Moartea doamnei Westaway, Ușa ferecată).

  Am menționat doar o parte dintre aceste autoare despre care știu cu siguranță că ați auzit, ba chiar mai mult de atât, ați și lecturat ceva, astfel încât aveți o idee despre stilul lor narativ și despre modul în care puterea lor creativă ne pune la încercare imaginația și curiozitatea.  

  Adevărul este că dacă nu aș fi știut de la început că această colecție este un omagiu adus Agathei Christie și personajului său – Miss Marple, nu mi-aș fi dat seama că nu e scrisă de cea care a pus bazele acestui stil de lectură, alături de predecesorul său Arthur Conan Doyle și al său Sherlock Holmes.

  Miss Marple, varianta feminină a lui Hercule Poirot, detectivul perspicace și inteligent al aceleiași autoare, ajunge să fie într-un fel sau altul târâtă în situații fără echivoc. Crime neanunțate și aparent fără motivație clară, sunt povestite cu umor și sarcasm fin, astfel încât cititorul să elucideze misterul împreună cu autorul până la finalul povestirii.

 Personaj televizat sub diverse forme, în decenii diferite, Miss Marple aduce cu sine boarea unor întâmplări stranii într-o societate care nu deținea modalități inovative de a clarifica ce s-a întâmplat într-o situație deviantă, decât datorită puterii deducției. 

  Miss Marple are multe calități, dar poate cele mai bine conturate sunt spiritul de observație și capacitatea de deducție, calități care o poziționează în topul celor mai respectate personalități în rândul comunității englezești din care face parte.

  Pentru cei care poate nu au avut niciodată ocazia să facă cunoștiință cu scrierile Agathei Christie, este posibil ca aventurile relatate în aceste povești să pară depășite și nerealiste, dar cei care au crescut cu astfel de lecturi, vor experimenta amuzamentul și satisfacția unei investigații criminale la care, cu sau fără voia lor, devin părtași.

  Aprecierile mele se duc către aceste 12 autoare care au redat glas personajului Miss Marple ca și cum le-a aparținut dintotdeauna și către poveștile create, în care crima, furtul, înșelăciunea și trădarea, reprezentau doar momente în viața unor personaje pe care comunitatea reușea să le descopere și sancționeze mai devreme sau mai târziu și acesta poate fi un gând revigorant, cumva.

„Miss Marple a ascultat cu atenție fiecare întrebare și sugestie, însă nu a spus nimic. De vreme ce fusese adusă cu mașina la întrunire, își adusese tricotajul, Pătura crescuse un pic, observase Susan, dar cu siguranță nu atât de mult cât ar fi trebuit.

-Ți s-a isprăvit lâna, dragă? a întrebat.

Miss Marple a zâmbit în timp ce număra ochiurile de pe andrea.

-Nu, am scăpat un ochi, a zis. Și n-am băgat de seamă decât după mai multe rânduri, așa că a trebuit să deșir câțiva centimetri. 

-Ce enervant! a compătimit-o Susan. Nu înțelesese niciodată atracția tricotatului. Da, desigur, a adăugat, de data asta către președinta comitetului.

Doamna Wilson voia fursecurile crocante ale lui Susan pentru vânzare, și astfel nimeni n-avea să poată spună că ea a lăsat acoperișul bisericii să se dărâme penntru că nu a copt o tavă sau două de fursecuri.

-Ți-a luat mult timp? A întrebat-o pe Miss Marple când privirea pătrunzătoare a doamnei Wilson se întoarse într-o parte.

-Tricotajul? Da, dragă. Dar nu deșirarea. Durează mai mult să prinzi la loc ochiurile și …. Miss Marple s-a întrerupt. O, a zis. Presupun că asta ar putea să fie, nu-i așa?

-Ce anume, Jane?

Susan își cunoștea de mulți ani prietena și a recunoscut semnele faptului că Miss Marple și-a dat seama de ceva important – ochii aproape că i-au devenit sticloși, ca și cum ar fi fost hipnotizată.

-Dar asta nu ne spune, desigur, cine l-a ucis, a zis Miss Marple. Cu toate că, poate, restrânge posibilitățile…”

Recenzii cărți