Interviu cu autoarea Amalia Năcrin

Interviu cu autoarea Amalia Năcrin – Ce-ai făcut în ultimii 4 ani?

În 2016 am demarat campania ,,promovăm autori români,, – recenzii și interviuri. Să vedem astăzi, după 4 ani ce au mai scris scriitorii noștri. O nouă rubrică pe Literatura pe tocuri. 

    Așa că am adresat câteva întrebări prietenilor noștri.

Azi, Mariana Calină (Amalia Năcrin).

În 2016 când ne-am cunoscut și am stat la povești erai după primele cărți publicate.

Acum, 4 ani mai târziu (deși eu te-am urmărit) vreau să le spunem  cititorilor ce ai făcut în acest timp.

Arci: Ce planuri în plan personal sau profesional ți s-au împlinit ( cărți traduse, concursuri, publicat afară, premii, înființare de editură)

Merii: Bună, Arci!

Bună,  grup ‘’Literatura pe tocuri’’! Fetelor, sunteți MINUNATE! Bună, tuturor cititorilor!

Ce repede m-ai luat, Arci! Planuri, planuri, planuri!

  Și uite-așa mă cuprinde o nostalgie, m-am dus rapid în timp, în 2016 când m-ai contactat spre a acorda un interviu grupului. Îmi aduc și acum aminte cum, dezinteresat, îmi spuneai că dorești să promovezi cultura. Și eu care scriam din prea mult adunat în mine și care nu aveam decât un singur scop și anume să transmit în felul meu dar nu de dragul rimei, nu de dragul de a primi trofee, de a mă simți încununată, de a primi lauri, ci pentru a încerca să las ceva nou, unic, stilul meu. Așa cum am zis și atunci, cum voi spune mereu, eu nu exist în carne atunci când scriu,ci ce e materializat există pe hârtie, e doar forma în care o senzație, o percepție, o manifestare trec prin și din mintea, senzația, percepția mea prin și în mintea, senzațiile, percepțiile celorlalți. Și cu mult mai mult: Când scrii scrii și pentru plante, pentru animale, pentru tot universul. Ceea ce rămâne e vibrație. Un simplu cuvânt manifestat în gândirea colectivă poate transforma.Tot. Când scriu se manifestă efectiv în alt plan Cuvântul. Care e Logos, tot, Creația însăși. Dacă vrei să simți un scriitor, pipăie coala de hârtie pe care își așterne creația. Ai să  îți dai seama că acolo e o masă însuflețită. E ca și când ceva s-ar forma în interiorul hârtiei, pe hârtie, prin litere, printre litere, în eter… E magie. E sacru. Acel ceva, acele, nici nu știu dacă e corect spus, informații, se raportează prin vibrația transmisă la realități viitoare. Poate că vom ajunge scriind să schimbăm lumea. Adică ceea ce este scris, ca și coduri, să se manifeste. Să ajungem la Divin. La extazul și pacea, la frumusețea desăvârșită a Creației. Căci să nu credeți că frazele, versurile, sunt simple fraze, simple rime. Apoi, dacă mă întrebi cum fac mai departe, am să spun că mă debarasez de ceea ce scriu. Nu e că o curățare energetică ci e că o naștere. Dar o naștere care nu-mi dă dreptul la atașare. Căci ce e scris nu e al meu, nici măcar al cititorilor. E al nostru în egală măsură și apoi rămâne să se manifeste poate milioane de ani. Căci scriind, căci citind s-au declanșat emisii în eter. Îți dai seama că ai pus tot ce înseamnă Akasha, acea energie feminină a cosmosului, că ai pus prană, hrana aceea din lumină, energie masculină, acele sentimente eterice ce se extind spre toate lucrurile. Am un respect deosebit pentru scrierile mele. S-ar putea să pară ciudat dar le onorez tocmai pentru că știu că ele rămân în vibrație atunci când sunt rostite, citite, fie cu voce tare, fie cu gândul. Scriitorul emite, cititorul  recepționează, și deci, e mult mai de substrat decât vrem să credem. Scrierea e ca o rugăciune, e un algoritm, sunt convinsă, un algoritm care generează o acțiune mai târziu și atunci…când scrii nu poți decât să conștientizezi că sculptezi în nori alte ceruri. Ceruri care pot fi rai și iad pentru viitoarele generații. Eu vreau să mergem toți în rai și mă rog permanent ca orice vers, orice frază pe care mâna mea dirijată o pune pe coala de hârtie,  să manifeste doar iubire și echilibru. Scriu în felul meu, poate uneori delirant, poate uneori încifrat, poate de multe ori obtuz, vulgar, scuipat, apăsat, alteori gingaș, chiar senzual , dar permanent cerând Divinului să mă ajute ca tot ce e pe hârtie să fie spre folos, să atingă suflete spre evoluția personală, spre ușurare, spre regăsire, spre conștientizare, spre curățare, spre…..O! Câte ar fi de spus! A pune în mâna cuiva o carte înseamnă să-i dăruiești din iubire și eu așa înțeleg dăruirea de iubire!

  Planuri… Să știi Arci, eu nu mi-am făcut un plan. Deși am scris în ultima vreme. Aceasta pentru că sufletul meu a simțit exacerbat și a dăruit. Am scris poezie , am publicat zece cărți de poezie, am scris proză, am publicat trei romane din 2014 până în prezent. De la interviul tău am reușit să tipăresc romanul ‘’Limanul Nălucii’’, un roman pe care l-am scris într-o manieră diferită, raportată la secolul în care trăim, roman care a fost premiat la Chișinău imediat după publicare în cadrul GALEI PREMIILOR Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație, premiu care mă onorează.

  Am în proiect participare la diferite concursuri, unul internațional însă timpul, timpul e primul meu inamic. De aceea deviza mea, pentru moment, pentru că ceea ce lucrez e complet diferit de vocația mea, pentru că nu sunt încă la pensie, pentru că sunt foarte activă în viață și trebuie să mă împart în multe, deci, deviza mea pentru mine e să scriu. Ca să am apoi, timp și pentru concursuri. Concursul meu principal e cititorul. Apoi, cu tot respectul cuvenit, voi răspunde oricărei invitații. Timpul de a fi în multe direcții îmi este momentan defavorabil.

Arci: Ce cărți ai mai publicat?

  Merii: Am publicat  după cum am mai zis, zece  volume de poezie  – ‘’Azi nu mai vreau să am identitate’’, 2014, Ed. Națiunea; „Ochii păsărilor fără lacrimi’’ 2014, Ed. Națiunea; „Întrebare de lumină, 2016, Ed. Națiunea; „Plagiez femeia”, 2016 Ed. Națiunea; „Copilul Toamnei”, 2017, Editura Națiunea: ‘’Metamorfoza ciocârliei’’ 2018, Editura Națiunea: ‘’Scintilații și trup’’, 2018,  Ed. Națiunea;’’Biografia lunii’’, 2018, Editura Națiunea‘’; Androgină-Vitralii din Chirpici’’, Editura Națiunea, 2019, ‘’Androginul-Zâmbetul Focului’’, Editura Națiunea 2019 precum și trei române: „Dragostea nu vine decât că să doară”, 2015, Ed. Națiunea și „Zădărnicia unui mers pe sârmă”, 2016, Ed. Națiunea,  “Limanul Nălucii’’,Ed.Națiunea, 2019 dar și în numeroase antologii  în  calitate de coautor :  2014; „Vise târzii”, 2014; „Terapie prin poezie”, 2015;, 2015; Lyrics et Prosa”, vol. I,  2015; Antologia Antologiilor Națiunea, 2016, toate la Editura Națiunea. De asemenea am mai publicat în antologia în format electronic Florilegiu, 2014, în cadrul grupului Rădăcinile Iubirii precum și în revista Contraste Culturale 2016. În prezent am în pregătire pentru tipar mai multe volume de poezie și române.

  Anul acesta, un an încercat de pandemie, am reușit să public, într-o antologie care mă onorează, antologia ‘’Vis cu Nichita’’, Editura Ro.cart, poezie dedicată marelui Nichita Stănescu.Interviu cu autoarea Amalia Năcrin Interviu cu autoarea Amalia Năcrin

Arci:  Spune-ne câteva cuvinte despre ele

  Merii: Când am vorbit despre volumele publicate, în interviul din anul 2016, aveam publicate patru volume. Două volume de poezie, respectiv ‘’Azi nu mai vreau să am identitate’’ și „Ochii păsărilor fără lacrimi’’, ambele având poezii de dragoste în mare majoritate.  Triste.  Așa am simțit atunci, așa am scris.

  Fac o mică paranteză la ceea ce am să spun în continuare, la descrierea cărților. Precizez că nicio poezie pe care am scris-o și nici ceea ce voi scrie de acum înainte nu vor fi reeditate în altă formă decât cea publicată. Nu voi interveni niciodată pe ce am scris. De ce? Acea emoție, primară, brută, e cea  reală. Restul sunt simple replici. Când scriu, modific foarte puțin ca senzație. Am grijă ca metafora să fie exact simțirea din momentul zero. Vreau ca cititorul să tremure când citește, să citească, nu să parcurgă simple propoziții.  Pentru mulți scriu greu, ermetic, fără noimă, fără calitate. Dar tocmai de aceea las informația așa. Dacă icnesc, versul meu, fiți siguri, indică icnirea momentului respectiv. Nu altceva, nu altă metaforă. Altminteri, n-am de ce să exist pe piață.

  Revenind la cărțile publicate, aveam în 2016 și un roman publicat, respectiv  „Dragostea nu vine decât ca să doară”. Trist. De dragoste, al unor lumi paralele, alegorie.

  A fost perioada tristă, că să zic așa, a ceea ce am publicat. Hei…nu! Scrii pentru toate categoriile de cititori și atunci, scoți și cărțile în acest mod.

  Venea în forță romanul „Zădărnicia unui mers pe sârmă”, roman pe care l-ai și citit și căruia i-ai făcut și o recenzie pentru care încă o dată îți mulțumesc!

  Restul, nu aș vrea să plictisesc cititorul cu simple înșiruiri care pot fi și obositoare, sunt volume cu teme diferite, pentru aproape toate genurile de cititori. Am plagiat femeia, uite că am putut, am scos și un volum în acest sens, am scris despre viață, despre moarte, despre copilul Toamnei învățând să îmbătrânesc frumos, să capăt gust și miros, iz de toamnă, am scris și un volum de poezii numai în rimă pentru că primordial scriu vers alb. Apoi, am scris poezie erotică. Asumată. Deoarece nu mulți văd în femeie un mesager al acestui gen de poezie. Nu sunt multe poezii în volumul meu de poezie erotică dar sunt eseuri. Nu mi-a fost rușine cu senzațiile, nu mi-a fost rușine cu cuvintele. Sunt în vocabular, erotismul există și ar fi nedrept să nu-l recunoaștem și pot spune că am primit și propunerea unui duet în poezie erotică. E o poezie responsabilă, scriu despre femeie și bărbat în termeni fireșți, reali și aflați în paliere sociale și în momente ale vieții diferite. N-am căutat ineditul și n-am provocat vulgarismul ci am vrut să ridic o minge la fileu. E poezie gravă dar nu de mahala. Am și femeia mamă, am și lăuza, am și, da!, prostituata, am și bărbatul, pe cel dual, pe cel suav și îndrăgostit… în eseurile mele.

  Am scris despre Dumnezeu într-un volum, despre dragostea, acum nu tristă ci suavă, căci, da….avem mulți cititori care vor mângâiere, vor vise, visuri și realități frumoase, gingașe și…vor rai și iertare!

Am abordat și tema androginului în două volume, frumos împerecheate.

  Apoi …am scris romanul  “Limanul Nălucii’’ care m-a dus din nou  să împachetez și să ofer spre despachetat două lumi. Am făcut din personaj un paria. Paria sufletului lui. Și totodată i-am dat aripi, l-am transformat. I-am dat drepturi depline. În iubire.

Dacă cititorul își dorește, aș putea să descriu mai pe larg, în grup, pe rând, fiecare volum în parte.

  Aici și acum…e mult. Și în criză această de timp, nu vreau să se piardă nimic din farmecul mesajelor fiecărui volum în parte. De aceea sunt succintă.

Arci: Cum au fost primite de către cititori noile cărți?

  Merii: În primul rând cu curiozitate. Apoi cu uimire că abordez dintr-o anumită perspectivă subiectele. Dar, cum altfel să aducem ceva nou, cum altfel să scrii pentru ceea ce tocmai am zis mai sus, pentru eternitate, pentru toate ființele ce vor veni, pentru fiecare frunză, pentru fiecare animal, pentru fiecare stea din univers?!

Arci: În ultimii patru ani s-a schimbat ceva pe/în piață de carte? În bine, în mai puțin bine?

  Merii: Mi-e greu să răspund. Se scrie foarte mult. Și consider că nu sunt critici literari suficienți care să analizeze ceea ce iese pe piață. Am scris în grupuri diferite. Au fost, firește și reacții. Care, pe un scriitor, nu fac decât să-l bucure. Reacții și pro și contra. Critici. Eeee….! Acelea îmi plac mie cel mai mult. Pentru că acolo vezi cum este percepută scrierea ta, vezi cum ești raportat față de alți scriitori, de teoria pură a Ceea ce înseamnă poezie, proză, stiluri. Mai deunăzi mi s-a spus că prin felul în care modific cuvintele, rup ritmul, nu mă încadrez în canonul unui stil de poezie și chiar roman, face ca eu să încerc să schimb. Și aceasta sperie. Doar pentru că nu respect niște canoane. Așa vreau să rămân. Nu iau nimic în derâdere însă n-am nicio problemă să mă joc cu cuvintele, să le rup, să amestec tot, să arunc un capitol de roman, poate, nu acolo unde ați gândi iar altul în altă direcție, n-am nicio problemă în a începe cu deznodământul și întroducerea să o pun în mijlocul acțiunii atâta timp cât , dacă după mine, rămâne opera care să se înscrie în etern. Contează ce și cum, contez eu? Dumnezeu doar crează, recrează. Suntem. Și opera … este.  Cu un amendament: Să nu fie trivială și scriitorul care oferă să nu se amăgească în lauri falși dacă nu are chemare pentru că ….smintește cititorul.

Nu știu ce se va alege de atâtea cărți, de atâția scriitori.

Arci: Ce urmează? Ce poveșți? Ce planuri? Ce vise?

  Merii: Am multe poezii scrise și nepublicate, am început încă două romane care sunt în așteptare și ele. Și…îmi doresc cel mai lung eseu. Nu spun mai mult. Apoi…vreau să scriu pe un subiect tabu: maltratarea animalelor. Să le dedic o carte lor. Ca o rugă. Știu că ai înțeles ce vreau să spun! Apoi…urmează luna aceasta să devin bunică. Păi…ce credeți? Ce carte va ieși de sub tipar prima? Cu ce dedicație specială?!

Arci:Felicitări bunicuțo!!!!

Arci: Câteva cuvinte  pentru  cititorii și echipa Literatura pe tocuri.

Merii: Arci, pentru toți un mare MULȚUMESC!

  Ție, o persoană deosebită, un mulțumesc mai intim, un mulțumesc celei care-mi ia interviul, un mulțumesc femeii din ține, un altul mamei minunate ce eșți, fiicei, prietenei pe care am descoperit-o. Una peste altă, te îmbrățișez peste toate aceste părți care alcătuiesc ființa ta!

   Apoi, Literaturii pe tocuri, un Mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut aceșți ani! Au fost momente când n-am mai putut posta în grup, fiecare alergăm în viețile noastre dar…drumul către grup e larg deschis. Afirm că aici sunt persoane care chiar se dăruiesc culturii, promovează dezinteresat, scriu, publică, platforma grupului e permanent plină de oameni ca și mine, amatori, care simt nevoia să facă acest ceva: Să scrie.

  Vă mulțumesc, fetelor! Acum vorbesc degajat pentru că mă simt ca acasă, pe tocuri, ca o  femeie ce sunt, dar nu vă ascund că am fost tare emoționată când m-ați onorat cu prezența la Romexpo. Copleșită!

Pentru cititori… Ofrandă….cărțile mele. Dacă ești citit înseamnă că ești nemuritor.

Să mă iertați dacă n-am știut a scrie mai mult!

Arci:Mulțumim Merii și mult succes…pe tocuri!!!!

Carțile Amaliei le găsiți aici

Interviuri autori români

 

 

 

 

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.