„ Viața e așa frumoasă! O iubesc.”

 Jurnalul primei mele morți, de Ioana Duda

 

Editura: Herg Benet 2016

Pagini: 205

Despre autoare

   „Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultății de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională.
După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc.” Fragment prezentare editură.

   Romanul Instinct, este cartea de debut al autoarei, următorul roman în curs de publicare poartă titlul Maria Magdalena.

„ Ah, am uitat să vă spun că scriu. Nu-s scriitoare. Cu toate că unii așa spun. Eu îi contrazic. Sunt un om care a descoperit că există un singur lucru pe care îl poate face bine în viața asta, și acesta e scrisul. Nu sunt scriitoare, pentru că nu am scos nici un roman de ficțiune și nici măcar o carte de poezii.”

   Îndrăznesc să o contrazic pe autoare, mai face ceva bine în afară de scris. Iubește! …oamenii, viața. Îmbrățișările ei sunt cele mai profunde și pline de iubire din câte îmbrățișări am primit de la persoanele din afara familiei.

   Jurnalul primei mele morți, are ca personaj principal pe Valentina în vârstă de  32 de ani, ce plănuiește să se sinucidă. E seara, Valentina plănuiește să se sinucidă a doua zi dimineața, gândindu-se care ar fi cea mai indicată metodă, având un plan A și un plan B. Foarte organizată, gândindu-se că va purta o rochie înflorată și balerini colorați.

– O să ajungi în Iad.

Ah, domnul din fața mea! E îngerul meu păzitor. Nu-i frumos. Nu-i nici urât. E blând și nebun. Are niște ochi căprui și calzi, de nici nu trebuie să mă ia între aripi ca să mă simt în siguranță.”

   Valentina își petrece ultima noapte vorbind cu îngerul ei păzitor, amintindu-și de persoane și momente din viața ei, unele frumoase, altele mai puțin frumoase. Fiecare persoană sau moment lăsând o amprentă în viața personajului, gust plăcut sau amar. Îngerul încearcă să o convingă să nu se sinucidă. Are timp până dimineață, în timp ce Valentina savurează vreo două sticle de vin și povestește, despre viață, sex, prieteni, copilărie.

   Acest roman are amprenta autoarei, lipsită de falsitate și artificialitate, totul este cinstit, pe față, renunțând la măști, prejudecăți și cuvinte ascunse după perdea.

   Valentina nu e un personaj, Valentina poate fi autoarea, Valentina pot fi eu, Valentina poți fi tu. Doar că Valentina e un spirit liber. Câți dintre noi renunțăm la măștile purtate zilnic, întrebându-ne ce spune societatea, familia, prietenii, vecinii……etc?

   Un roman despre relații, despre consecințele deciziilor unora, ale noaste, despre asumarea acestor decizii și acceptarea lor. Despre sex, din dragoste, din compasiune, din plăcere, din singurătate, din ce motiv vrei.

…. E normal să fii confuză. Ai baletat mereu între frică și iubire. Și ți se par normale. Iar tu, tu te cerți cu ea pentru că nu o poți ierta. Nu o poți ierta pentru frică , pentru palme, pentru urlete, pentru cuvintele urâte, pentru datul afară din casă. Pentru frica în care ai crescut, până la urmă. Nu a vrut așa. Dacă ar fi știut că se poate și altfel, ar fi făcut altfel. Ar fi făcut orice ca să fii fericită. Iar acum ai aflat că nu mai ești copilul mic, care poate fi ușor rănit, ci ai și tu putere. Și te folosești de ea. Arunci cuvinte grele, care știi că o rănesc. O faci voit. Dar te doare. Ai de ales: ori o faci și îți asumi vinovăția de după, ori înțelegi că niciodată nu ți-a vrut răul și o iubești fără năbădăi.”

   Ei, câte cicatrici provoacă durerile unor răni fizice, dar cicatricile lăsate de cuvinte grele? Ioana atinge multe lucruri importante ale vieții, multe probleme ale unui sistem infect, plin de prejudecăți și realități crude. Unele răni provocate intenționat, altele din idei învechite, îndoctrinate de un trecut al evului mediu. Romanul este o trezire a sentimentului de acceptare a ceea ce ești, asumându-ți faptele și vorbele, încurajând liberul arbitru.

   Valentina se simte singură, neiubită. Acum în ultima noapte scrie cu amintiri pagini de iubire în Jurnalul primei ei morți.

   Iubire! – da iubire, fie ea iubire din suflet sau iubire trupească. Iubire eternă sau de câteva minute. O iubire profundă față de părinți, frate, Matilda prietena ei cea mai bună , primul iubit, ceilalți iubiți , amanți.

Știi, dacă aș crede în Rai și Iad, aș crede și că ajung în Iad. Oricum aș ajunge în Iad. La câți bărbați m-au futut și la câți am futut. Nu am cum să ajung în Rai. Că spune și la Biblie: „să nu preacurvești” . Bine, eu nu consider că am fost o curvă. Că nu m-am futut nici pe silicoane, botox, facturi, mașini sau bani. M-am futut pentru că mi-au plăcut. Și nici nu m-am futut pentru că jucau hormonii în mine. De singurătate m-am futut. De prea puțină iubire. Voiam și eu să iubesc, măcar câteva ore. Și le furam bărbaților. De fapt, cred că le dăruiam. Dar ei nu știau asta.”

   Jurnalul primei mele morți, este o realitate a celor care recunosc, a celor care renunță la masca purtată din obișnuință, o realitate pe alocuri amuzantă, sau dureroasă. Valentina va duce planurile de sinucidere până la capăt?

Dacă vrei să citești o carte diferită, firească și omenească, atunci citește Ioana Duda.
„ Viața e așa frumoasă! O iubesc.”Editura_Herg_Benet

Cartea Jurnalul primei mele morţi, de Ioana Duda a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

***Vero Budea (Vero)***Iubesc viața și oamenii, sunt o fire sociabilă, deschisă, loială, apreciez persoanele sincere cu coloană vertebrală, pasiunile mele sunt scrisul și cititul, deși sunt încă o amatoare. Sunt deschisă la tot ce e nou și folositor. Familistă convinsă, soție, mamă, fiică, noră și prietenă. Nu suport minciuna și trădarea. Găsesc fericirea în lucrurile mărunte. Pentru mine nu există nu pot, numai nu vreau, iar eu vreau. Literatura pe tocuri e locul unde mă simt acasă, un loc unde prietenia și bunul simț mă îmbrățișează.

15 COMMENTS

  1. O analiza facuta cu sufletul! Minunata, Vero! Parca citeam in triplu plan : o confesiune lirica despre o confesiune epica despre o confesiune lirica. 🙂

  2. Foarte frumos! Numai tu puteai scrie asa ceva, Vero! Felicitari tie pentru minunata recenzie! Felicitari autoarei( da, este scriitoare ..pana si eu o contrazic) pentru tematica aleasa! locco_smiley_10 locco_smiley_10

  3. Am citit și eu cartea și mi-a plăcut nespus 😀 Îmi place mult recenzia ta locco_smiley_10

  4. felicitari vero!felicitari ioana!imi plac cartile care pun probleme si te determina sa gandesti. locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

  5. Am auzit câteva lucruri rele despre această carte, ba chiar am şi văzut! Scene care nu mi-ar plăcea. Prezentarea ta este frumoasă, dar mi-a rămas tipărit în minte contextul acela urât, cred că ştii tu care, şi mi s-a dus părerea bună. 🙂

    • Daniela, eu sunt de parere ca….. nimic nu ma poate influenta. Cand nu imi place o carte o recomand, daca mie nu imi place ,nu inseamna ca acea carte nu e buna . Ma intriga ceea ce altora nu place. Vreau sa am parerea mea proprie.
      Alegerea e a ta întotdeauna.
      Mulțumesc de comentariu

  6. Am auzit de carte si cred ca este una interesanta atat datorita subiectului cat si limbajului. Stiu ca sunt pareri pro si contra. Sunt tentata sa o citesc tocmai datorita acestor dispute 😉 😉

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.