Lacrima stejarului, de Simona Tănăsescu – Editura Eikon – pre-recenzie

Lacrima stejarului

Simona Tănăsescu

recenzii cărţi

autori români

Lacrima stejarului de Simona Tănăsescu – Legendă, mister, istorie, romance, fantezie.

   Vine o vreme în viața oricărui cititor când se întreabă dacă – după munții de cărți pe care i-a devorat – mai e posibil ca vreo altă carte să îi trezească fiori. După ampla cantitate de cărți din literatura actuală, după miile de titluri scrise atât de autori români, cât și de cei străini… mai e oare, posibil să existe rânduri, povești și scriitori care să uimească? Și dacă da, ce au ei față de trendul actual? Te invit să te gândești la toate acestea…însă după ce vei fi citit această carte!

   „Lacrima stejarului” este un roman spectaculos atât prin elementele construcției sale, cât și prin puternica notă de originalitate cu care, fără îndoială, Simona Tănăsescu își va găsi un loc în topul preferințelor cititorilor de literatură actuală. Încadrarea într-o anume tematică e destul de dificil de realizat, întrucât romanul, cu o puternică alură de ficţiune, îmbracă uneori aspectele vieții reale. Între cele două planuri nu sunt treceri bruște, ci mai degrabă ele se completează în mod natural, curg unul după celălalt, într-un fir epic complex, excepțional realizat.

   După cum aflăm încă de la început, din cuvintele pe care Simona le adresează cititorului, fiecare dintre noi are nevoie de o poveste pentru ca existența sa să capete farmec. Subscriu și subliniez faptul că o astfel de poveste generează farmec nu doar autoarei, ci și celor care vor călători în fascinanta lume a unui orășel magic, Mistletoe Magic – un orășel aflat la granița cu Scoția.

   Desigur, s-a mai scris fantasy (și chiar destul de mult) și este greu să aduci note de originalitate, mai ales că există scriitori români foarte buni în acest domeniu. Cu toate acestea, Simona Tănăsescu pare să dețină o rețetă magică cu care a alcătuit (cel mai probabil la ceas de seară) un roman despre care poți spune că este – cu siguranță – altfel.

   Minunat, fascinant, captivant, romanul Simonei Tănăsescu creionează întâmplările și personajele în stil cinematografic, astfel încât cititorul trăiește fiecare emoție, călătorind pe fiecare filă, prin timp și spațiu, până când ajunge la final și realizează că a citit o carte-film despre care va vorbi zile în șir.

   Fără îndoială, impactul emoțional asupra cititorului va lăsa urme asupra percepției sale la următoarele cărți pe care le va citi. „Lacrima stejarului” va deveni o carte reper, una despre care se va vorbi mult în cercurile de cititori.

  Povestea Simonei Tănăsescu e despre magie, despre temeri, despre viață… însă dincolo de toate aceste coordonate pe care se țese povestea, totul e despre iubire – forța universală care face ca totul să fie posibil. Kaya este o tânără traducătoare care lucrează la o editură aflată în impas financiar. Ideile sale vin ca un soi de neașteptată salvare pentru prestigiul editurii, însă dincolo de ceea ce pare a fi o simplă întâmplare, stă întotdeauna elementul ascuns – misterul. Așadar Kaya… tânără și entuziastă cu munca sa, primește un manuscris pe care începe să îl traducă. Romanul este scris de un autor mexican, iar Kaya realizează că are în față o carte diferită față de ceea ce tradusese anterior.

   În seara de Holloween, deși ar fi vrut să lucreze mai mult, este convinsă de prietenele sale să vină la petrecere. Este punctul în care planul realității și cel al magiei încep să fuzioneze, la început destul de subtil, pentru ca apoi să capete nuanțe tot mai accentuate. Pentru că fără mister, nicio poveste nu are farmec, cartea Simonei Tănăsescu poartă misterul ca emblemă și îl duce până la superlativ și dincolo de el. Bulversată de evenimentele ciudate care i se etalează în cale, Kaya îl cunoaște pe James Sinclair, un personaj misterios prin prezență, farmec și caracter. Alura sa de călător în timp nu o lasă indiferentă pe Kaya. În scurt timp, de la simpla muncă de traducere la editură, Kaya devine oponent într-o luptă cu valențe universale dintre bine și rău. Cu naturalețea și cu bunătatea sa, Kaya are de învins forțe malefice întrupate în personaje precum Akanta ( femeia vampir specializată în crime odioase). În ciuda frumuseții sale uluitoare, Akanta este gata oricând să ucidă tot ce îi ese în cale. Alături de ea se află Niam Brody un alt personaj cu valențe malefice dobândite pe traseul existenței sale. Din dorința de a acumula cât mai multă putere, Niam vinde ceea ce are mai scump – sufletul său. Momentul în care renunță la suflet este momentul în care devine doar un corp însetat de putere, fără a mai fi capabil de a simți și de a contempla viața la adevărata sa valoare. Binele și răul, cele două mari forțe cosmice, luptă prin toate mijloacele pe care le au. Forța răului dorește cu orice preț să intre în posesia unei fiole cu sângele lui Hristos, pentru a dubândi astfel și mai multă putere. Pe de altă parte, binele duce o luptă de protejare, însă în acest proces ies la iveală aspecte ale personalității personajelor. Curaj, forță, determinare, o stranie și neștiută până atunci putere de a lupta – sunt aspecte pe care Kaya și le descoperă în contextul acestei colosale lupte.

   Timpul capătă alura unui leagăn pe care povestea se întoarce la unele evenimente, pentru a le înțelege, însă peste toate acestea domnește, mai presus de toate, iubirea.

   Firul epic este complex, elaborat, abundent în personaje și evenimente. Trecutul poartă explicații ale multor evenimente din prezent. Manevrarea elementului timp astfel încât firul epic să își păstreze fluența și sensul este una din metodele inovative prin care Simona Tănăsescu păstrează atenția cititorului. Traseele personajelor sunt bine conturate. Fiecare are rolul său, fiecare poartă un crâmpei din marele puzzle al poveștii, fie că face parte din tabăra celor buni sau a celor malefici. Vampiri, vrăjitori cu sufletul vândut, femei malefice, călători în timp, dar și oameni simpli care își descoperă adevărata menire, toate acestea fac din „Lacrima stejarului” o carte absolut fascinantă.

   Dincolo de lupta dintre bine și rău, povestea de iubire – condimentul esențial în poveste – duce suspansul la cotele maxime.

   Deși este destul de amplă ca întindere, povestea se citește foarte repede și acest lucru se întâmplă datorită dozajului echilibrat dintre dialog și pasaje descriptive, proporție care contribuie la accentuarea stilului cinematografic al cărții. Replicile sunt bine construite, reliefând valoarea morală și intențiile uneori ascunse ale personajelor. Descrierile – menite să creeze cititorului posibilitatea vizualizării spațiului unde se petrece acțiunea – sunt amplasate în locuri strategice, astfel încât povestea să își păstreze ritmul fluid.

   Un alt element inovativ îl constituie inserarea de imagini în cadrul textului. Imaginile – foarte bine realizate – poartă farmecul hipnotic al unei povești care îți va rămâne în suflet. 

  Coperta este una excepțional realizată. De la nuanța aleasă, la grafică, cartea are alura unei cărți magice, a unei bijuterii.. așa că, ai grijă… atingând-o ai putea călători în timp!

   Recomand cartea nu doar iubitorilor de fantasy, ci și celor care intuiesc faptul că dincolo de o astfel de poveste stă un pic de adevăr. Care este adevărul acestei povești și mai ales, cât adevăr este inserat?! Vă invit să reflectați la toate acestea… dar numai după ce ați lăsat firul epic să vă curgă prin gânduri și inimă!

Iată câteva citate:

„Viața este o înșiruire de labirinturi în care orientarea este dificilă. La fiecare ieșire nu ne așteaptă nicio eliberare, ci luarea unei alte decizii. Uneori, viața este plină de situații nedrepte, dure, crude, adeseori de-a dreptul crâncene. Ai spune, atunci, că nimeni și nimic nu pot schimba acea ordine sau dezordine în care se desfășoară lucrurile. Că nu există nimeni căruia să-i pese. Că lacrimile ne ard doar propriii obraji.

Și totuși, există acel Ceva sau Cineva deasupra noastră, deasupra tuturor, care, indiferent ce nume poartă, deține acea scânteie divină, dătătoare de viață, acel ceva unic care face ca inima pruncului să bată pentru prima dată, în pântecul mamei. Cei mai mulți spun că este mâna lui Dumnezeu. Oamenii de știință caută încă răspunsul.”

„Kaya se liniștise ca prin farmec. Numai lângă el se simțea ființă infinit divină, puternică peste măsură.”

„‒ Bravo! Bravo!, o aplaudă Akanta. Cât curaj, câtă perspicacitate…

‒ În fața ta, tot curajul din lume îl port cu mine; te va arde, Akanta, te va arde, îți promit, suna amenințătoare vocea Kayei, dar și inconștientă de pericolul la care se expunea.

‒ Gata cu vorbăria!, a răcnit Akanta, enervată de vorbele fetei.

‒ Akanta, nu îi spui tu soției mele să tacă!, se auzi de această dată vocea lui James, iar inima fetei începu să bată cu putere.

‒ James!, a strigat ea, un alt vampir oprind-o să poată ajunge la el.

‒ Ia mâna de pe ea!, a strigat Sinclair, aruncând o țepușă direct în inima vapirului, care s-a aprins, devenind scrum în următoarele două secunde, la picioarele Kayei.”.

 

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Eikon

Recenzii Cărţi Fantasy

Facebook Simona Tănăsescu

Lacrima stejarului de Simona Tănăsescu fantasy.