Noduri, de Domenico Starnone – Editura Litera – Recenzie

Noduri

Titlu original: Lacci

Autor: Domenico Starnone

Editura: Litera

Colecția: Clasici contemporani

Data apariției: 2018

Traducător: Cerasela Barbone

Număr de pagini: 192

   Noduri – Domenico Starnone – recenzie carte

   Domenico Starnone este un autor, scenarist și jurnalist italian. Cărțile sunt sunt scrise în stilul Elenei Ferrante, astfel că foarte mulți au crezut că el însuși scrie sub acest pseudonim. Același lucru se poate spune și despre Noduri, care este de-o sensibilitate ieșită din comun. Este cel mai emoționant roman al autorului, o meditație profundă asupra căsniciei. De ce nu mai e suficientă iubirea și când anume dispare absolut tot ce ține împreună doi oameni?

”Dacă ai uitat, distinse domn, îți amintesc eu: sunt soția ta. Știu că acum, brusc, te incomodează, deși odată îți plăcea. Știu că te prefaci că nu exist și că n-am existat niciodată, pentru că nu vrei să faci impresie proastă în fața oamenilor foarte culți pe care îi frecventezi. Știu că să ai o viață ordonată, să trebuiască să te retragi acasă la ora cinei, să dormi cu mine și nu cu cine ți se năzare te face să te simți ca un cretin. Știu că ți-e rușine să spui: M-am căsătorit pe 11 octombrie 1962, la douăzeci și doi de ani; știți, am spus da în fața preotului, într-o biserică din cartierul Stella și am făcut-o numai din iubire, nu trebuia să remediez nimic; știți, am responsabilități, și, dacă nu pricepeți ce înseamnă să ai responsabilități, nu sunteți decât niște oameni meschini.”

   Așa își începe Vanda scrisoarea către soțul ei, Aldo, căzut în grațiile unei tinere și plecat să locuiască cu ea la Roma. Își lasă soția singură la Napoli, împreună cu cei doi copii, să se descurce cum poate, fără a mai da un semn o perioadă îndelungată. Romanul speculează iertarea, resemnarea, dar și tensiunile acumulate între cei doi soți. În urma unui furt, toate aceste probleme și lucruri nespuse răbufnesc și ies la suprafață.

   Aldo se îndrăgostește fără speranță de Lidia, o tânără fermecătoare, și își părăsește familia, neasumându-și nicio responsabilitate față de ea. Vanda încearcă să îl aducă înapoi, dar atitudinea lui este de neclintit.

”Nu știu ce era în mintea mea, poate că nimic precis. În mod sigur nu îmi detestam soția, nu acumulasem ranchiune în privința ei, țineam la ea.”

   În cei 4 ani cât durează idila sa, Vanda trece prin numeroase etape și suferă o transformare radicală. De la rutina zilnică trece la disperare, de la dragoste trece la ură, pentru ca în final să apară indiferența față de toată situația. Ea este cea care se ocupă de copii și reușește să îi țină pe toți în frâu.

”- Am greșit cu ceva? m-a întrebat.

– Sigur că nu.

– Ce nu merge atunci?

– Nu-i nimic, e doar o perioadă complicată.

– Ți se pare complicată pentru că nu poți să mă vezi în fața ochilor.

– Dar te văd.

– Nu, tu o vezi doar pe femeia care trudește la aragaz, care ține casa curată, care are grijă de copii. Dar eu sunt altceva, sunt o persoană.”

   Vanda este o persoană extrem de puternică. Altfel nu-mi imaginez de unde ar fi avut atâta răbdare de a încerca să-și convingă soțul să se întoarcă și de a-l primi înapoi. Problemele o transformă într-o femeie extrem de dură. Toată casa i se supune, nimeni nu are curajul să o contrazică.

   Aldo, în schimb, pare un bărbat destul de molatic, dar care suferă probabil de criza de vârstă mijlocie. Caută dragostea în brațele unei femei mai tinere, dar își neglijează astfel copiii. Deși vizitele săptămânale continuă până într-un punct, la un moment dat nu mai simte niciun fel de apropiere față de ei și decide să renunțe la orice fel de contact. Mi-a dat impresia unui personaj laș, care se gândește doar la el.

”O, nu, ce-mi trecea prin minte?! Oare să-ți urmezi propriul destin era o crimă? Să refuzi să nu-ți folosești la maximul întregul potențial era o crimă? Să te lupți cu instituțiile și cu obișnuințele sufocante era o crimă? Ce absurditate!”

   Relația dintre Vanda și Aldo începe începe foarte devreme, căsătoria lor are loc când el are 22 de ani, iar ea 24. Din diverse motive, poate rutina, poate dorința lui Aldo de a schimba ceva în viața sa, poate aceste năzuințe ale sale, căsnicia lor se clatină. Iar cei care suferă cel mai mult sunt copii. Prinși la mijloc, între un tată incapabil să se impună și o mamă labilă psihic, cei mici se dezvoltă într-un mod cu totul nepotrivit, nefiind capabili să stabilească relații sănătoase în viețile lor de adulți.

   Oare când se sfârșește dragostea și unde începe respectul? Când intervine rutina și când trebuie să învățăm că lucrurile nu vor mai fi niciodată ca la început pentru că am intrat într-un nou capitol al vieții și al căsniciei? Când trebuie să învățăm să facem compromisuri și să lăsăm de la noi pentru ca tuturor să le fie bine? Romanul Noduri este extrem de emoționant. El reprezintă radiografia unei despărțiri și a unei împăcări cu urmări extreme. Chiar dacă lucrurile par că revin la normal, nodurile de unde a fost refăcută ața vor rămâne veșnic și vor avea repercursiuni serioase asupra tuturor celor implicați.

Cartea Noduri, de Domenico Starnone poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi