Top 10 cărţi Young Adult | povești reale | relații toxice | iubiri imposibile

Top 10 cărţi Young Adult – povești reale, relații toxice, iubiri imposibile

  Poveşti reale, personaje pătimaşe, relaţii toxice, iubiri imposibile, traume care macină sufletele, toate acestea sunt adunate într-un clasament cu top 10 cărți young adult – personal şi subiectiv. Sunt cărţi bune de care te îndrăgosteşti iremediabil la prima vedere, le citeşti şi trăieşti alături de ele fiecare moment.

1. Fericirea începe azi de Jamie McGuire-Beautiful Disaster

 

   O lectură profundă care te determină să ai sentimente contradictorii, de iubire sau ură. Fără să vrei îţi doreşti să ai parte de o relaţie imposibilă, să simţi că trăieşti alături de Abby Abernathy şi Travis Maddox, să alternezi între iad şi rai.
Abby Abernathy şi Travis Maddox sunt două contradicţii, atât de diferiţi, dar în acelaşi timp asemănători.

Iubirea adevărată scoate la iveală tot ce este mai bun în tine…

“— Travis Maddox? Dumnezeule, Abby, de când ai început să pescuieşti la mare adâncime? m‑a întrebat Finch, privindu‑mă dezaprobator.
America şi‑a întins guma din gură într‑un fir lung.
— Nu faci decât să înrăutăţeşti lucrurile dacă îl alungi. Nu e obişnuit cu asta.
— Şi ce sugerezi? Să mă culc cu el? America a ridicat din umeri.
— Economiseşti timp.
— I‑am spus că vin diseară.
Finch şi America au făcut schimb de priviri.
— Ce e? Mi‑a promis că nu se mai ţine după mine dacă spun da.”

Sperai că n‑o să‑mi amintesc?
— Nu! Mă scotea din sărite faptul că nu‑ţi vei aminti! M‑a sfredelit cu ochii săi căprui.
— De ce?
— Deoarece, dacă aş fi… dacă am fi… şi tu n‑ai… nu ştiu de ce! Pur şi simplu eram! S‑a repezit ca o furtună, oprindu‑se la numai câţiva centimetri de mine. M‑a mângâiat pe obraji, respiraţia accelerându‑i‑se pe măsură ce‑mi privea întrebător chipul.
— Pidge, ce ne facem? Ochii mei au pornit de la cureaua lui, apoi s‑au ridicat peste muşchii şi tatuajele de pe abdomen şi piept, oprindu‑se în cele din urmă la cafeniul cald al irisurilor lui.
— Tu să‑mi spui!”


“— Pur şi simplu n‑am putut să‑mi iau rămas‑bun. Ştii că‑mi este greu.
— Abby, altceva trebuie să fie. A luat‑o razna de tot! L‑am auzit strigându‑ţi numele, apoi te‑a căutat prin tot apartamentul. A dat buzna în camera lui Shep, cerându‑i să‑i spună unde eşti. Apoi a încercat să te sune. Iar şi iar şi iar, a oftat ea. Avea o faţă… Dumnezeule, Abby! Nu l‑am văzut niciodată în halul ăsta. A sfâşiat aşternuturile, a aruncat pernele, a spart oglinda cu pumnul, a dat cu piciorul în uşă… a scos‑o din ţâţâni! A fost cel mai înfricoşător lucru pe care l‑am văzut în viaţa mea!
Am închis ochii, vrând să‑mi opresc lacrimile care îmi umpluseră ochii, stând gata să curgă. America mi‑a aruncat mobilul ei.
— Trebuie să‑l suni. Trebuie să‑i spui măcar că eşti bine.
— Bine, o să‑l sun. Mi‑a vârât telefonul sub nas.
— Ba nu, o să‑l suni chiar acum!

“…Mi‑am acoperit față cu ambele mâini, timp în care suspinele mele tăcute ne scuturau pe amândoi. Travis și‑a ridicat privirea spre mine, având ochii grei și umezi. Cu degetele lui mari și blânde mi‑a dat la o parte mâinile de pe față, sărutându‑mi apoi palmele. Respirăm sacadat, iar el mi‑a privit buzele, apoi ochii.
-Nu voi iubi pe nimeni niciodată așa cum te iubesc pe ține, Pigeon!
Am suspinat și l‑am mângâiat pe față.
– Nu pot.
-Știu, mi‑a spus el cu o voce stinsă. N‑am reușit nici măcar o dată să mă conving că sunt suficient de bun pentru tine.

2. Hopeless. Fără speranță de Colleen Hoover-Hopeless

 

   O lectură profundă, o carte care mi-a lăsat un gol în stomac. Am trăit clipe de incertitudini, agonie și am suferit atunci când am descoperit adevărul. Pur şi simplu n-am putut să o las din mână, totul a fost atât de antrenant ținându-mă subjugată printre amintiri și cuvinte. Acele aspecte negative care m-au întristat, în același timp m-au luminat făcându-mă să înțeleg ce înseamnă supraviețuirea și prietenia.

   Destinul unui om este complicat, dar de multe ori apar portițe de scăpare. Frânturi de vise , emoții, durere, dar mai ales neputință

   Trebuie să descoperiți cum este adolescența, prietenia, dragostea și iertarea.

Hopeless este o carte a alegerilor, dar și a supraviețuirii.

    O poveste în care doi tineri împart un trecut tulburător, dar care pornesc într-o călătorie ce ar putea să le aducă iubire, iertare și speranță. Sky și Dean Holder se simt atrași unul de celălalt, dar nu știu cum să reacționeze. Fiecare ascunde secrete din trecut, dar cumva, par să fie uniți de o liană invizibilă. Pas cu pas se vor transforma și doar înfruntând trecutul vor reuși să-și vindece rănile sufletești. Hopeless. Fără speranță este tipul de roman care vă va captiva atenția, amintindu-vă cum este să trăiți sentimentele primei iubiri.

Mă ridic şi privesc patul, ţinându-mi respiraţia de teama sunetelor care-mi urcă din adâncul pieptului.
N-o să plâng.
N-o să plâng.
Lăsându-mă uşor în genunchi, îmi pun mâinile pe marginea patului şi-mi trec degetele peste stelele galbene revărsate pe fundalul albastru-închis al cuverturii. Fixez cu privirea stelele, până când încep să se înceţoşeze din cauza lacrimilor care-mi înnegurează vederea.
Închid ochii, strâns, şi-mi îngrop faţa în moliciunea patului, umplându-mi pumnii cu faldurile mototolite ale păturii. Umerii încep să-mi tremure, fiindcă hohotele pe care m-am străduit să le ţin în frâu îmi izbucnesc cu violenţă. Dintr-o singură mişcare iute, mă ridic, ţip şi smulg pătura de pe pat, azvârlind-o cât colo prin cameră.
Strâng din pumni şi caut înnebunită în jur altceva de aruncat, înşfac pernele de pe pat şi le arunc în imaginea reflectată de oglindă a unei fete pe care n-o mai recunosc. Privesc cum fata din oglindă se holbează la mine, hohotind jalnic. Slăbiciunea din lacrimile ei mă înfurie. Ne repezim una spre cealaltă, până când pumnii ni se izbesc de sticlă, spărgând oglinda. Urmăresc cu privirea milioanele de cioburi sclipitoare căzând pe covor “

Ochii îi fug prin parcarea magazinului de parcă ar căuta o cale de scăpare, apoi oftează, după care îmi caută din nou privirea. Multitudinea reacţiilor lui mă derutează al naibii de rău. Acum pare aproape dezgustat la vederea mea, şi în clipa imediat următoare practic sare pe mine. De obicei, mă pricep destul de bine să-i descifrez pe alții, dar dac-ar fi să emit o presupunere despre Holder pe baza ultimelor două minute petrecute împreună, aş fi nevoită să afirm ca suferă de dublă personalitate. Bruștele lui treceri de la frivolitate la ardoare mă descumpănesc.

– Poate că sună penibil, îmi zice, dar zău că-mi pari cunoscută. Te superi dacă te întreb cum te cheamă?
Dezamăgirea se instalează imediat cum replica pentru agăţat îi iese pe buze. E unul dintre tipii ăia. Știți care. Tipii incredibil de superbi, care pot avea pe oricine, oricând, oriunde, și sunt conștienți de asta. Tipii care n-au nevoie decât să etaleze un zâmbet șiret, sau gropițe în obraji, ca s-o întrebe pe o fată cum o cheamă, iar ea să se prelingă până când ajunge în genunchi în fața lui. Tipii care-și petrec serile de sâmbătă intrând pe ferestrele fetelor.
Mă simt extrem de dezamăgită. Îmi dau ochii peste cap și bâjbâi cu mâna în spate, după clanţa portierei.
– Am un iubit, îi zic, servindu-i minciuna.

Mă întorc, deschid portiere și mă urc în mașină. Când dau s-o închid după mine, mă pomenesc că refuză să se clintească. Îmi ridic privirea și-i văd mâna încleștată pe marginea de sus a portierei, ţinând-o deschisă. Iar în ochii lui zăresc o disperare intensă care-mi trimite fiori reci prin braţe.
Doar mă priveşte, şi mă trec fiorii? Ce naiba am?
– Numele. E tot ce vreau de la tine.
Stau să mă gândesc dac-ar trebui sau nu să-i explic că numele meu nu i-ar servi la nimic în strădaniile lui de hărţuire. Sunt, mai mult decât probabil, singura adolescentă de şaptesprezece ani din America rămasă fără o prezenţă online. Fără să-mi iau mâna de pe clanţă, îl bombardez cu o privire de avertisment.
– Îmi dai voie? rostesc tăios, săgetând cu privirea mâna care mă împiedică să-mi închid portiera. Dar ochii îmi coboară încet spre tatuajul întipărit cu litere mici pe antebraţul lui.
Hopeless
Nu mă pot abţine să râd în sinea mea. Astăzi, sunt în mod evident ţinta răzbunărilor sorţii. În sfârşit, fac cunoştinţă cu unicul tip pe care-l găsesc atrăgător şi uite-l că e unul care s-a lăsat de liceu și mai are şi tatuat cuvântul incurabil.”

3. Te aștept de J. Lynn-Wait for You

Te aștept de J. Lynn-Wait for You

,,Unele lucruri merită să le aștepți…
Unele lucruri merită încercate….
Unele lucruri n-ar trebui trecute sub tăcere niciodată…
Iar pentru unele lucruri merită să lupți….”

   O poveste de viață, dragoste, neîncredere, umilință și prietenie.
Dacă ai trecut de vârsta primei tinereți îți aduce aminte de anii frumoși de pe băncile școlii, despre viața de student și despre prima dragoste. O dragoste pură cu parfum de inocență, împletită cu pași micuți către esența iubirii și maturitatea sentimentelor.

  Dacă încă ești student sau pur și simplu tânăr, povestea face parte din viața ta, pentru că se contopește o mare parte din ea cu ceea ce trăiești sau cu ce va urma.

  Orice vârstă își are amintirea, prezentul sau viitorul în povestea scrisă de J.Lynn-TE AȘTEPT!

  O extraordinară poveste de dragoste, a doi tineri care au un trecut tumultos și întunecat, care s-au maturizat mult prea devreme, și cum încearcă să-și găsească locul lor în viață.

   Nu îi pot înțelege pe acei părinți care lasă un copil de 14 ani să treacă singur prin greutăți-fără alinare, fără un cuvânt bun, fără o îmbrățișare. Să-l lași să plutească singur în derivă prin tenebrele mizeriei brutale trăite și să nu îi fii alături, să nu îi întinzi o mână, este ceva care depășește puterea mea de înțelegere. O consider pe Avery, o fată puternică și îmi pare bine că nu a înnebunit sau că nu a mai încercat să-și ia viața după așa o tragedie plină de singurătate. Iar Cameron, este un băiat care prin firea și comportamentul lui are tot respectul meu.

   Chiar dacă este o poveste fictivă, și totul este imaginar, eu îi întind o mână, un umăr, lui Avery, acolo unde o fi în lumea asta fictivă, îi pot spune că îi sunt alături, că o cred, că nu este vinovată-nici măcar pentru deciziile părinților. Și îi mai spun: AVERY, NU EȘTI SINGURĂ, O LUME ÎNTREAGĂ ESTE ALĂTURI DE TINE!

“Erau două lucruri pe lume care mă speriau naibii de să-mi pierd minţile. Să mă trezesc în mijlocul nopţii şi să descopăr o stafie cu chipul ei străveziu drept în faţa mea era unul dintre ele. Nu prea probabil să se întâmple, totuşi teribil de înfricoşător, dacă stai să te gândeşti. Al doilea era să intru cu întârziere într-o sală de clasă plină.
Nu-mi face nicio plăcere să întârzii.
Nu pot să sufăr ca oamenii să se întoarcă şi să se holbeze, ceea ce fac întotdeauna când intri într-o sală de clasă cu un minut după ce a început cursul.”

Mânia mă invadă dintr-odată, o senzaţie plăcută şi familiară, alungându-mi vechea panică şi confuzie. M-am zăvorât îndărătul ei cu disperare şi mi-am regăsit glasul:
— Dă-mi drumul.
Ochi Albaştri lăsă imediat braţul jos. Nepregătită pentru subita pierdere a sprijinului, m-am înclinat într-o parte, revenindu-mi până să mă împiedic de propria geantă. Gâfâind de parcă tocmai alergasem un kilometru, mi-am dat şuviţele groase de păr la o parte de pe faţă şi în sfârşit am putut să mă uit mai bine la Ochi Albaştri.
Sfinte preaîndurate, Ochi Albaştri era…
Era superb, din toate punctele de vedere care le determină pe fete să facă lucruri prosteşti. Era înalt, cu un cap şi mai bine mai înalt decât mine, cu umeri laţi, dar îngust în talie. Un trup de atlet – ca de înotător. Păr negru ondulat, adus peste frunte, ajungându-i până la sprâncenele de aceeaşi culoare. Pomeţi mari şi buze pline, expresive, completau pachetul creat anume să saliveze fetele. Iar cu ochii aceia de culoarea safirului, vai de mine…”

 

— Da. Chiar locuiesc aici.
— Asta-i… nici nu ştiu cum sa spun.
Râse încă o dată şi am reuşit să-i prind privirea.
— Curată nebunie.
— De ce?
În afară de faptul că el stătea pe holul dinspre apartamentul meu, fără cămaşă şi desculţ, ţinând în mâini o ţestoasă pe nume Raphael?
— Eu stau aici.
M-am benoclat la el. Toată treaba cu semidezbrăcatul căpăta sens acum şi bănuiesc că la fel şi ţestoasa, dar nu era cu putinţă. Mult prea multe coincidenţe.
— Glumeşti, nu?
— Nu. Stau aici de o bună bucată de vreme – vreo doi ani, cu colegul meu de cameră. Ştii, retardul-naibii care l-a scos pe bietul Raphael afară.
— Hei! strigă tipul din apartamentul lor. Am un nume, da?
Señor Retardatul-naibii.

4. Zece respirații scurte de  K.A. Tucker -Ten Tiny Breaths

 

   Zece respirații scurte, mai multe decât o poveste de iubire îmbinată cu scene fierbinți. Apar traume, amintiri, probleme care nu pot fi rezolvate cu ușurință. Împletirea elementelor dau credibilitate romanului, încât pe măsură ce înaintăm ne implicăm sufletește și trăim emoțiile, durerea.

Zece respiratii scurte Ten Tiny Breaths de K. A. Tucker

   Un accident de mașină schimbă destinul a mai multor persoane. Din păcate, cei care rămân pe lângă rănile fizice, se întreabă de ce au rămas, ce au făcut greșit, ce polițe mai au de plătit pe Pământ. Să mulțumești lui Dumnezeu este ușor, dar când acel moment nu poate fi depășit devine o problemă, atât pentru victimă, cât și pe cele colaterale. Să privești și să fii neputincios chiar este dureros.

,,Unu… doi… trei… patru… cinci… șase… șapte… opt… nouă… zece.
— Numele meu este Kacey Cleary. Acum patru ani, mașina în care eram a fost lovită de un șofer beat. Mama mea, tatăl meu, cea mai bună prietenă a mea și iubitul meu au fost omorâți cu toții. Eu am fost nevoită să stau în mașină, ținându-l de mână pe prietenul meu mort, ascultând-o pe mama mea cum își dădea ultima suflare, până când paramedicii au reușit să mă scoată de acolo.
Fac o pauză să înghit în sec. Unu… doi… trei… De data asta recurg la respirații profunde. Respirații lungi, profunde. Nu sunt scurte. Sunt uriașe. Sunt monumentale.
— La început, m-am folosit de alcool și de droguri ca să îmi anihilez durerea. Apoi am trecut la violență și la sex. Dar acum, spun eu, uitându-mă drept în ochii doctorului Stayner, prețuiesc faptul că o pot îmbrățișa pe sora mea, că pot râde împreună cu prietenii mei, că pot să mă plimb, că pot să alerg. Că sunt în viață. Că pot să respir.
Sunt la suprafața apei.
Și de data asta voi rămâne acolo unde îmi este locul.

Savurez senzația pe care mi-o dau brațele înfășurate în trupului puternic și cald al lui Trent, pe tot parcursul drumului de întoarcere acasă, fără să simt nevoia să vorbesc, dorindu-ne noaptea să dureze la infinit. În timp ce mă conduce până la apartamentului meu, sunt năpădită de un vârtej subit de exaltare și dezamăgire, excitare și teamă, toate convergente, să mă facă să mă prăbușesc din picioare. Simt, de asemenea, o senzație crescândă de stânjeneală în aer. Poate din cauză că îmi doresc în sinea mea ca el să mă invite în apartamentul lui și sunt dezamăgită totodată pentru că știu că nu o va face.
-Ei bine, îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat primul tur pe viu din viața mea și că nu ți-ai făcut felul cu mine. Îmi fac de lucru căutându-mi cheile în geantă.
– Sunt bucuroasă că încă mai sunt întreagă și… Buzele moi ale lui Trent îmi întrerup brusc vorbele fără șir, cuprinde în brațe, cu o mâna alunecându-i pe talia mea în timp ce cu cealaltă îmi cuprinde ceafa. Mă trage la pieptul său, gura atingând-o pe a mea încet, cu mișcări controlate, de parcă se abține să facă ceea ce ar vrea să facă. Senzația asta îmi dă fiori și mă cuprind valuri-valuri de căldură.

 „- … ceea ce am simţit pentru tine, Kacey, am simţit cu adevărat. Încă mai simt cu adevărat. Nu mai pot să rezist. Amândoi avem nevoie de o şansă de a ne vindeca.

5. Eu ușor să te iubesc de Tammara Webber-Easy

   Este mai mult decât un simplu roman cu adolescenți, iubiri trecătoare, împăcări și dezamăgiri. Subiectele sensibile au transformat radical această carte pentru că sunt îmbinate mai multe elemente: trecutul, prezentul și viitorul sunt reunite la aceeași masă și doar personajele principale știu regulile de joc. O simplă coincidență atrage după sine noi combinații ce deschid o cutie a misterelor. Doar prin comunicare, încredere și iubire pot fi vindecate rănile care dor, atât fizice cât și cele sufletești. E ușor să te iubesc ne învață cât de importantă este comunicarea, încrederea și autoapărarea.

  Povestea dintre Jaqueline și Lucas, doi tineri ce devin suflete pereche. La început pare doar atracție, dar ei au ceva care îi face speciali, sunt meniți să fie împreună.

  Lucas este un băiat retras, rebel și plin de tatuaje, dar aparențele sunt atât de înșelătoare încât nici nu m-am gândit cât de profunde îi sunt suferințele și cât de dureroase îi sunt amintirile din spatele acelor mesaje de pe corpul său.

„Dragostea nu e lipsa logicii
ci logica examinată și recalculată
încălzită și pliată să se potrivească
pe contururile dinlăuntrul inimii.”

6. Niciodată împreună? de J.A. Redmerski -The Edge of Never

Niciodată împreună? de J.A. Redmerski -The Edge of Never

   Auzisem multe păreri bune despre această carte, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea și mi-am zis că trebuie să o citesc și eu să-mi formez propria opinie. Și, am început să citesc. Ajungând la jumătatea cărții mi-am dat seama că nu descoperisem mai nimic, decât că, doi tineri se întâlnesc într-un autobuz și pornesc împreună într-o călătorie. Ea către nicăieri, el către un tată pe patul de spital. Întâlnisem nu erotism, cum se spunea, ci doar niște expresii necenzurate, cred că specifice realității.

   Din autobuze schimbate, am trecut la mașină și moteluri. Aici încep să citesc și scene fierbinți de sex, conversații și întâmplări destul de plăcute între cei doi. Și totuși, era doar ceva drăguț, nimic care să mă facă să spun…ce mai poveste…, și eram la vreo 300 și ceva de pagini. Chiar mă gândeam că am o problemă, că sunt defectă. De ce plăcuse atâtor oameni și eu nu prind esența? Unde este emoția de care vorbesc toți? Mai aveam puțin și terminam cartea și nu eram prea impresionată. Repet, drăguță povestea, dar nu fantastică. Ce să cred? Finalul, mai exact ultimele 80-100 de pagini face diferența și mi-a schimbat impresia, ajungând să spun …WOW.

„Niciodată împreună? te face dependent de stilul său alert şi seducător. Empatizezi cu povestea lui Camryn, o tânără insensibilă la orice emoţie. Singurul care o poate face să renască este fermecătorul Andrew – deviza lui e trăieşte clipa! –– RT Book Reviews

Dragă Camryn,
N-am vrut niciodată să ajungem aici. Am vrut să-ţi spun toate lucrurile astea în persoană, dar mi-a fost frică. M-am temut că, dacă ţi-aş fi spus cu voce tare că te iubeam, ceea ce era între noi ar fi murit odată cu mine. Adevărul este că ştiam încă din Kansas că tu erai ceea ce căutam. Te-am iubit încă din ziua aceea când m-am uitat în ochii tăi, când mă priveai de peste spătarul scaunului de autobuz. Poate că nu o ştiam atunci, dar era clar că ceva mi se întâmplase în acel moment şi că n-aş fi putut să te las să pleci niciodată.
N-am mai trăit niciodată aşa cum am trăit în timpul scurtei perioade cu tine. Pentru prima oară în viaţă, mam simţit întreg viu şi liber. Tu erai jumătatea lipsă din sufletul meu, aerul din plămânii mei, sângele din venele mele. Cred că, dacă există reîncarnare, noi am fost iubiţi în toate vieţile noastre anterioare. Te cunosc de puţin timp, dar mi se pare că te ştiu dintotdeauna.
Vreau să ştii că şi mort o să-mi aduc mereu aminte de tine. O să te iubesc mereu. Îmi doresc ca lucrurile să fi stat altfel. M-am gândit la tine în multe dintre nopţile călătoriei noastre. Mă uitam fix la tavanul motelurilor şi-mi imaginam cum ar fi viaţa noastră împreună dacă aş fi trăit. Chiar am devenit sentimental şi mi te-am imaginat în rochie de mireasă şi chiar cu un Andrew jr. în burtică. Ştii tu, am auzit de multe ori că sexul este 574 mai de calitate când eşti gravidă.
Dar îmi pare rău că a trebuit să te părăsesc, Camryn. Îmi pare atât de rău… Aş fi vrut ca povestea lui Orfeu şi a lui Euridice să fie reală, pentru că atunci tu ai fi putut veni în Lumea de Dincolo să mă readuci, cântând, înapoi în viaţa ta. Nu m-aş uita înapoi. N-aş da-o în bară, ca Orfeu.
Îmi pare aşa de rău, iubito…
Vreau să-mi promiţi că vei rămâne puternică şi frumoasă şi dulce şi atentă. Vreau să fii fericită şi să găseşti pe cineva care să te iubească la fel de mult ca mine. Vreau să te căsătoreşti, să ai copii şi să-ţi trăieşti viaţa. Ţine minte, să fii mereu tu însăţi şi să nu te temi să spui ce gândeşti sau ce visezi.
Sper că nu mă vei uita niciodată.
Încă ceva: nu te simţi prost pentru că nu mi-ai spus că mă iubeşti. Nu era nevoie să o spui. Am ştiut mereu că mă iubeai.
Cu dragoste veşnică,
Andrew Parrish”

7. Pe strada Londra de Samantha Young – Down London Road

 

   Dacă vă era dor de personajele descoperite Pe strada Dublin, atunci aveți ocazia să le regăsiți aleatoriu în continuarea seriei. Pe strada Londra, o altă poveste emoționantă, despre viață, suferință, sacrificii și erotism. Oferiți șansa unui roman care ar putea să vă enerveze, dar și să vă cucerească iremediabil de la primele pagini. Sunt momente când tocmai aceste indecizii ale lui Jo și Cam fac deliciu, dar în același timp deschid o portiță către o altă lume, cea a responsabilității și sacrificiului. Cum să trăiești o viață liniștită dacă nu riști?

   Jo Walker are un obiectiv clar: să găsească un bărbat care să le ofere stabilitate financiară ei şi familiei sale. Pentru aceasta, însă, trebuie să joace un rol care i-a devenit o a doua natură şi să le ascundă potenţialilor parteneri adevărul despre familia ei. Când îl întâlneşte pe Cameron McCabe, acesta o judecă după aparenţe şi îşi formează o opinie nu foarte măgulitoare. Dar, pe măsură ce încep să se cunoască, Cam descoperă că Jo nu e ceea ce pare, iar Jo descoperă un bărbat în faţa căruia nu trebuie să se ascundă. Oare va îndrăzni Jo să pună în joc viitorul său dând curs atracţiei mistuitoare dintre ea şi Cam?

“— N-am mai întâlnit niciodată o persoană la fel de puternică şi de curajoasă ca tine. N-am mai întâlnit niciodată o femeie atât de modestă, de bună şi de altruistă. Eşti o doamnă complexă, a spus el, schiţând un zâmbet. Eşti inteligentă şi pasionată, şi amuzantă, şi încântătoare, şi pur şi simplu îmi tai respiraţia, la naiba. Când te-am văzut prima dată, te-am dorit aşa cum nu mai dorisem niciodată pe cineva. Când în ai făcut cu ou şi cu oţet, am vrut să te cunosc. Şi când te-am cunoscut, când am stat în bucătărie şi tu mi-ai spus să nu omor un păianjen întrucât nu spunea nimic bun despre noi ca specie dacă omoram ceva de care ne temeam, am ştiut. Am ştiut că nu aveam să mai întâlnesc vreodată o persoană la fel de hotărâtă şi de frumoasă şi de plină de compasiune. Ştiu de o bună bucată de timp că sunt îndrăgostit de tine, jo. Ştiu şi ar fi trebuit să-ţi spun.
Lacrimile îmi curgeau şiroaie pe obraji, iar Cam s-a străduit să le prindă pe toate cu degetul lui mare. Bărbia îmi tremura când am întrebat:
— De ce n-ai făcut-o?

“— Mă mistuie, a spus el de-abia respirând, lipindu-şi din nou fruntea de a mea. Aproape că mă distruge. F prea mult. E… Nici măcar nu pot descrie, dar să fiu alături de tine e… Simt în mine o intensitate, tot timpul, o… atracţie constantă, o disperare… ca şi când ai fi fost întipărită în mine sau ceva de genul. Şi doare al naibii de rău.
— Ştiu, am şoptit eu pe un ton mângâietor, lacrimile curgându-mi din ce în ce mai repede. Ştiu. Şi eu simt asta.”

8. Destine la limită de Katie McGarry-Pushing the Limits

 

   Dincolo de cuvinte se ascunde povestea a doi adolescenți care au avut parte de cumpăna vieții lor și din două persoane normale, populare, pline de viață au devenit doi … neadaptați.

   Este dureros să constați că de la vârste fragede unele persoane au parte de suferințe care sunt greu de depășit, iar atunci când viața ar trebui să fie mai frumoasă, ceva se distruge și cad în propriul abis. Echo și Noah sunt cazuri excepționale care într-un fel sau altul reușesc să se redescopere și să lupte pentru o șansă. Deși la început le este foarte greu, se bucură de sprijinul unei persoane de-a dreptul incomodă, dar îi ajută să înțeleagă că au nevoie de răspunsuri și trebuie să lase în urmă ce au și să accepte că sunt diferiți.

    Astfel de destine sunt învăluite de propria lor vrajă și ne determina să citim printre cuvinte.

Echo Emerson: “Tata e obsedat să deţină controlul, pe maică-mea vitregă o urăsc, fratele meu e mort, iar mama are… mă rog… probleme. Cum credeţi că o duc?”
Replica asta mi-ar fi plăcut la nebunie s-o dau la întrebarea doamnei Collins, însă tatăl meu acorda o importanţă prea mare aparenţelor, astfel încât eu să mai pot răspunde cu sinceritate. Aşa că, în loc de asta, am clipit de trei ori şi am zis:
— Bine.
Doamna Collins, noua asistentă socială detaşată la Eastwick High, s-a comportat de parcă n-aş fi spus nimic. A împins un teanc de dosare spre marginea biroului ei şi-aşa învălmăşit şi s-a apucat să răsfoiască în pripă diverse documente.
Noua mea terapeută a început să fredoneze o melodie când mi-a găsit dosarul gros de opt centimetri şi s-a răsplătit cu o gură de cafea, lăsând o urmă de ruj roşu-aprins pe curbura cănii. Duhoarea de cafea ieftină şi de creioane proaspăt ascuţite plutea apăsătoare prin aer

„ – N-o să spun nimănui. Îți promit.
Noah mi-a dat părul peste umăr și mi-a îndesat o șuviță răzleață pe după ureche. De multă vreme nu mă mai atinsese cineva așa, că el. De trebuia  să fie Noah Hutchins și de ce trebuia să fie acum?
– Uită-te la mine.
L-am privit în ochii lui de un brun-închis. Degetele lui mi s-au plimbat pe dosul palmei. Am simțit o furnicătura, că adierea unui vânticel de primăvară, dar în același timp m-a izbit că un talaz repezindu-se dinspre ocean. Privirea lui s-a lăsat pe brațele mele acoperite.
-Nu tu ți-ai făcut asta, nu-i așa? Ți-a făcut-o altcineva?
Nimeni nu-mi mai pusese vreodată întrebarea asta. Toți se holbau. Toți șușoteau. Toți râdeau. Dar nimeni n-a întrebat vreodată. Întreagă lume s-a prăbușit în jurul meu când i-am răspuns.
-Da.”

Mă caracterizase perfect. Eu nu iubeam pe nimeni. Ba nu! Adică, nu-i iubeam decât pe frații mei, Iar Echo merită ceva mai bun. Mai bun decât mine. O singură șansă, Încearc-o, sau du-te acasă. Sărut-o și riscă o legătură, sau las-o și stai și priveșți cum un alt tip se bucură de ce-ar fi putut să-ti aparțină.”

   Vor fi suficiente momente de suișuri și coborâșuri, se vor îndrăgosti și vor află ce este dragostea, dar suferințele lor îi vor determina să pună anumite limite și să analizeze dacă este suficient ce își oferă…dacă sunt cu adevărat pregătiți pentru viitor…dacă sunt un cuplu potrivit…dacă…dacă..dacă

9. Mare Tranquillitatis de Katja Millay-The Sea of Tranquility

  Mare Tranquillitatis de Katja Millay-The Sea of Tranquility   O dramă, o poveste care se citeşte printre cuvinte, trăiri, emoţii şi gânduri care se vor rosti târziu. Este genul de carte care te răscoleşte, te pune pe gânduri şi la final te întrebi ce se petrece cu tine. Oare s-a terminat sau trebuie să aştepţi altceva. Este trist să vezi cum o adolescentă îşi pierde scânteia din priviri, cum visele i se năruie.

Nastya: “Îmi detest mâna stângă. Detest s-o privesc. O detest când îmi şovăie, şi tremură, şi-mi aminteşte că identitatea mea s-a dus. Dar o privesc chiar şi-aşa, pentru că, totodată îmi aminteşte şi că o să-l găsesc pe cel care mi-a luat totul. O să-l omor pe băiatul care m-a omorât, iar când o să-l omor, o s-o fac cu mâna mea stângă.”

Mare Tranquillitatis de Katja Millay-The Sea of Tranquility

Josh: “Ochii i se îngustează foarte puţin, de curiozitate, dar atât mai pot să observ la ea, fiindcă de data asta întoarce capul şi mă prinde c-o privesc.
Stau foarte des să privesc oamenii. În mod normal, n-ar fi o problemă, pentru că nimeni nu stă să mă privească de-a binelea pe mine, iar dacă se-ntâmplă, mă pricep destul de bine să întorc repede capul în altă parte. Foarte repede. Dar, să mă ia naiba dacă fata asta n-a fost mai rapidă ca mine.
Ştiu că e nouă pe-aici. Dacă n-ar fi fost, ar fi trebuit să treacă prin cine ştie ce drastică şi nefericită transformare pe timpul verii, fiindcă îi ştiu mult prea bine pe majoritatea celor din campus, şi chiar să nu-i fi ştiut, tot mi-aş fi adus aminte de fata care vine la şcoală arătând ca o curvă-vampir. Oricum, eu în care zece secunde sunt deja afară pe uşă, şi sunt destul de sigur că, până să mă întorc, or să-i lămurească şi ei orarul.”

Josh “După ce mi-au murit mama şi sora pe când aveam opt ani, tata a început să mă înveţe cum să fabric diverse lucruri. Nu ştiu dacă a vrut neapărat să mă înveţe sau dacă nu a avut de ales, fiindcă eu nu făceam altceva decât să mă ţin după el. Se înfunda în garaj tot timpul, şi dacă voiam să-l văd, eram nevoit să mă duc şi eu acolo. El nu vorbea niciodată, dar acumulam şi eu ce puteam să prind. La început, în cea mai mare parte a timpului, urmăream ce făcea. Am prins multe lucruri doar fiind atent la el, dar imediat cum am ajuns cu uneltele pe mână, mi-am dat seama cât de puţin ştiam.
Primul lucru pe care l-am confecţionat a fost o cutiuţă pentru hrana păsărelelor, care mi-a ieşit strâmbă. Am ajuns să fac patru încercări până să-mi iasă cum trebuia. Şi de-atunci, adică de aproape zece ani, tot meşteresc una-alta, dar sunt zile în care încă am impresia că nu ştiu o iotă.
Sunt curios să ştiu câte o reuşi să prindă Nastya. Ea urmăreşte tot ce se întâmplă la atelier, cu toate că nu s-a atins nici măcar de un cui după incidentul cu ciocanul. Mă priveşte cum lucrez în fiecare seară, de două săptămâni încoace. N-am reuşit s-o fac să plece, aşa că am renunţat.
Aseară am încercat să fiu de-a dreptul bădăran. M-am gândit că dacă nu-mi iese pasienţa spunându-i să se care naibii, atunci înseamnă că nu mi-ar ieşi nicicum, aşa că asta i-am zis. Ea nu s-a cărat naibii sau cel puţin n-a făcut-o decât când a crezut ea de cuviinţă, o oră mai târziu.”

10. Înainte să te cunosc de Jojo Moyes-Me Before You

 

  O lecție de viață, o poveste de dragoste dulce-amăruie, emoții, sacrificiu, toate aceste trăiri sunt adunate la granița dintre realitate și ficțiune. Simţim cum ne prinde în mrejele ei și nu conștientizăm ce se întâmplă, dacă este un vis urât sau o simplă trezire la realitate. O ecranizare bulversantă, lacrimi, decizii și multe întrebări fără răspuns. Fiecare personaj se luptă, aşteptând ceva, dar unul singur este pedepsit cu adevărat.

— Dar pentru ce am fost angajată?
Nathan rămase puţin cu ochii în podea, apoi îi ridică spre mine:
— Să încerci să-l înveseleşti puţin, da? El e… cam trist… E de înţeles, ţinând cont de… circumstanţe. Dar va trebui să ai nervi de oţel. Mica ieşire de azi-dimineaţă e felul lui de a te scoate din minţi! — De aceea e salariul atât de mare?
— O, desigur. Doar nu-ţi imaginai că o să câştigi banii ăştia pe degeaba! rânji Nathan, bătându-mă pe umăr, după care am simţit cum întreg trupul îmi vibrează. Şi stai liniştită, nu e cazul să te porţi cu mănuşi cu el, e un tip cum trebuie.

 

„-Domnișoară Clark, viața mea nu se va îmbunătăți semnificativ în urma unor plimbări pe drumurile de țară din preajma castelului Stortfold.”

“Se opri în pragul uşii, privindu-mă. Sub ochi avea nişte cearcăne groaznice, întunecate. Uneori, îmi spusese Nathan, nu dormea deloc noaptea. Nu voiam să mă gândesc cum se simţea, prins ca într-o capcană în patul din care nu se putea mişca, singur, însoţit doar de gândurile lui sumbre, în primele ore ale dimineţii.”

“— Ce fac acolo? am întrebat, după ce trecuse o jumătate de oră.
Nathan îşi ridică privirile de pe cartea pe care o citea.
— E controlul lui periodic, îl face la fiecare şase luni.
— De ce, ca să vadă dacă starea i s-a îmbunătăţit?
Nathan puse cartea pe scaun:
— N-o să se îmbunătăţească niciodată. I-a fost afectată măduva spinării.
— Dar tu faci cu el fizioterapie şi alte proceduri…
— Da, ca să-l ajut să-şi păstreze, cât de cât, forma fizică – să nu i se atrofieze muşchii, să nu i se demineralizeze oasele, să nu i se umfle picioarele, lucruri de genul ăsta. Tăcu brusc, iar când vorbi din nou, am remarcat că vocea îi devenise blândă, ca şi cum ar fi crezut că vorbele lui o să mă dezamăgească: N-o să mai meargă niciodată, Louisa. Asta se întâmplă doar în filmele de la Hollywood. Tot ce putem face este să încercăm să-i asigurăm o viaţă fără dureri şi să păstrăm gama limitată de mişcări de care este în stare.”

— Buuun… să zicem… Ieri te holbai la pantofii mei.
— Era practic imposibil să nu-i remarc.
— Ei bine, află că obiceiul ăsta de a purta încălţări ciudate îl am de la trei ani. Mama mi-a spus. Mi-a cumpărat atunci o pereche de cizmuliţe de culoare turcoaz, de-a dreptul ţipătoare. Pe vremea aceea, era ceva cu totul neobişnuit: copiii purtau, de regulă, doar cizme verzi – sau roşii, dacă aveau noroc. Şi mi-a spus că, din ziua în care mi le-a adus acasă, am refuzat să le mai dau jos din picioare. Le purtam şi în pat, şi când mergeam la toaletă, la grădiniţă, şi toată vara. Ţinuta mea favorită erau cizmuliţele acelea strălucitoare şi colanţii ca albinele.
— Colanţi ca albinele?
— Da, cu dungi negre şi galbene.
— Superb!
— Eşti un pic cam dur.
— Da, e adevărat. Sună dezgustător.
— Poate ţie ţi se pare scandalos, Will Traynor, dar află că, în mod surprinzător, nu toate fetele se îmbracă doar ca să le facă pe plac băieţilor.
— Prostii!”

Cum ai putea să trăiești zi după zi știind că nu faci decât să numeri zilele până la propria ta moarte?

   Mi-aș dori să scriu că este o carte pentru oricine, dar din păcate subiectul este destul de controversat. Pentru a nu strica farmecul lecturii, am ales să fiu puțin ambiguă în detalii, dar trebuie să recunosc că este o carte bulversantă.

  Dacă v-aţi gândit să vedeți ecranizarea, vă recomand să renunțați, cartea este mult mai bună. Nu există comparație, iar explicațiile duc mai aproape cititorul în lumea obscură a celor care și astăzi mai speră la o minune. Sunt atât de multe cazuri și atât de mulți oameni care au ales să lupte încât este chiar jenant ca noi, cei sănătoși să ne plângem de diverse nimicuri.

   Astfel de cărți deschid ochii și te fac să te simți extrem de norocos, într-un fel cu un ochi râzi și cu altul plângi.

Top 10 cărţi Young Adult-povești reale, relații toxice, iubiri imposibile

Cărţi-Recenzii Young Adult

Top 10 cărţi historical romance de neuitat

Top 10 cărți cu cele mai bune povești de dragoste din toate timpurile

Top 10 cărți triste-poveşti impresionante, trăiri puternice

Top 8 cărţi erotice incitante

Mai multe topuri

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

4 COMMENTS

  1. Frumos top! Marea majoritate sunt citite 🙂 . Pe celelalte vreau sa le iau ……in curand 😉 😀

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.