O mie de nopti de E.K.Johnston – Editura Trei – fantasy – legenda – aventura fascinanta
Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă
O mie de nopţi, de E.K. Johnston-Editura Trei – fantasy – legendă -aventură fascinantă – recenzie
Titlul: O mie de nopti
Titlul original: A Thousand Nights
Editura: Trei
Număr pagini: 298
Scriitoarea canadiană E.K. Johnston a trăit pe patru continente şi a petrecut veri spectaculoase în deşertul iordanian. Îi place să spună poveşti şi chiar aceasta i-a fost ocupaţia în ultimii zece ani. Când nu scrie vreun roman, visează la călătorii, la Tolkien sau cânta la saxafon.
E.K.Johnston a mai scris The Story of Owen: Dragon Slayer of Trondheim: roman finalist la Premiul Morris pentru literatură dedicat adolescenţilor), Prairie Fire şi Exit, Pursued by a Bear.
Plină de emoţie şi frumuseţe, O mie de nopţi îşi va răspândi vraja asupra cititorilor, fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă, iar deşertul va rămâne întipărit mult timp în faţa ochilor tăi.
Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă. Stilul lui Johnston e încărcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie şi una de nopţi, care reprezintă punctul de plecare al romanului.-BOOKLIST
,,Lo -Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte de a veni şi în satul meu, căutăndu-şi soaţa.
Aceea dintre noi pe care o va alege va deveni eroina. Ne va dărui celorlalte viaţa. Lo Melkhiin nu se va întoarce înainte de a se căsători cu câte o fecioara din fiecare cătun, din fiecare oraş, din fiecare mahala aflată între zidurile cetăţii, pentru că astfel spune legea, aşa înspăimântătoare cum este ea. Fata această ne va dărui nădejdea pentru vremea ce va să vină şi pentru iubire, nouă celor care rămânem în urmă.
După ce va trece în nefiinţă, ea va ajunge negreşit o mică zeiţă. Va pleca dintre noi, dar vom păstra o parte din sufletul ei, pe care o vom hrăni cu puterea amintirilor noastre. Numele ei va fi şoptit în cuviincioasă tăcere, în jurul altarelor proaspăt ridicate în cinstea ei. Celelalte fecioare îi vor cânta imnuri de mulţumire, iar vocile lor suave vor fi purtate de vânturile deserutlui şi împrăştiate peste nisipul fin. Părinţii lor vor aduce flori de apă dulce, în ciuda uscăciunii deşertului, şi rădăcini murate de prun, lăsate în semn de ofrandă. Aceea dintre noi pe care o va alege nu va fii niciodată uitată.”
Eroina noastră, fără nume, autoarea a ales să nu îi dea un nume, se va sacrifica pe sine, pentru a-şi salva sora cea frumoasă. Ştia că regele îi va lua sora, aşa că, atunci când vine vremea se oferă pe ea, îmbrăcată într-un dishdashah violet (veşmântul de nuntă al surorii sale).
Astfel va fi aleasă Soaţa pentru rege. Sora ei i-a făgăduit că îi va închină altare, ridicând-o la rang de zeiţă.
Ajunşi în qasr, locul unde multe fecioare şi-au găsit sfârşitul, doamna Soaţă, încearcă să supravieţuiască noapte după noapte.
,,M-a condus într-o încăpere bine luminată, unde se afla baia, gonindu-i pe soldat şi pe slujitor cu o fluturare de mână, iar eu am urmat dâra de parfum greu şi zgomotul foşnitor al mătăsurilor. Alte femei ne aşteptau cu perii, uleiuri şi haine atât de fine, încât străluceau în lumina lămpii. Trebuia să mă îmbăieze şi să mă împodobească pentru nuntă, dar ştiam că voi fi gătită pentru moarte. Totuşi, gândurile mele erau învolburate de un sunet, acel sunet. Atunci am decis că trebuie să supravieţuiesc acelei nopţi, ca să văd de unde vine. Am păşit pe scări, intrând în haremul lui Lo-Melkhiin”.
Zi după zi, încearcă să supravieţuiască. Când regele vine la ea şi o întreabă dacă îi este frică, ea va spune că nu îi este frică de el. El va încerca să afle mai multe despre sora ei ceea frumoasă pentru care s-a sacrificat. Ritualurile lor sunt cam aceleaşi. El îşi bate joc de satul ei, deşi îi cere să îi povestească. În fiecare noapte îi ia mâinile şi o lumină ca de foc trece din pielea ei în al lui.
Cu fiecare poveste creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.
,,De fiecare dată, Lo -Melkhiin îmi ia mâinile şi focul cel rece înfloreşte de la mine spre el. Câteodată în el sunt închipuiri: satul meu, sora mea, lucruri pe care vrea să le ia şi să le ardă. Apoi, când termină, fire subţiri de aramă se întind de la vârfurile degetelor lui spre ale mele şi simt cum îmi creşte inima în piept. Nu ştiu dacă vede şi el, ca şi mine, focul cel rece, dar ştiu că nu-l vede deloc pe cel arămiu-este de parcă am face shimb de focuri, chiar dacă el nu vrea asta.”
Regele Lo este intrigat, cum de nu a putut ucide focul sau pe această soaţă? Demonul din el este nesaţul, vrea jertfă, dar recunoaşte o putere când o vede în soaţa sa.
Când era tânăr, regele era un om bun, blând şi un bun vânător, dar acum este un ucigaş de fecioare. Oameni din oraş sunt mulţumiţi de cum conduce. Regatul său înfloreşte, au tot ce le trebuie, aşa că închid ochii la faptele nesăbuite de rege.
Vorbele despre transformarea regelui sunt diferite. Se spune că a plecat ca un bărbat, şi s-a transformat în altceva când a părăsit nisipurile.
,,Plecase să vâneze lei, pentru că mamei sale îi era drag să toarcă fire din coama lor de smoală şi pentru că prădaseră deja satele care tiveau mantia deşertului, Călărea singur, cum îi şade bine unui vânător priceput ca el, dar Nadarqwi Atotvăzătorul îi veghea izbânda, stând pe stâncile roşietice; iar Sareeyah Tălpuite stătea în apropiere, gata să se avânte spre Lo Melkhiin, dacă acesta ar fi avut nevoie de ajutor.
Când l-am zărit, am ştiut că trebuia să fie al meu.
Mintea îi era mai puternică decât m-am aşteptat şi mi-a cerut iscusinţa ca să alunec în crăpăturile ei. Îşi iubea mult oamenii-şi erau numeroşi. Avea un puternic simţ al îndatoririlor sale.
Aici mi-am înfipt ghearele şi dintîi. Am tras de îndoielile lui, întinzându-le, dezgolite, sub soarele fierbinte. Iar el a capitulat, iar eu mi-am preluat cucerirea.
A luptat-cei mai buni simt nevoia să lupte-dar era prea târziu. L-am luat şi a devenit al meu. I-am călcat în picioare îndatoririle şi i-am îngropat iubirile. Am păstrat din el doar părţile pe care le-am dorit. Puterea. Cunoaşterea. Priceperea de a cârmui.”
Cu un asemenea personaj, Soaţa are de a face. Se pare că, încet, încet, ea îşi dă seama că poate prevedea viitorul apropiat, îl modifică în gând. Când regele a fost rănit şi otrăvit de unghiile unei păsări gigantice, s-a întâmplat să ţeasă pe gherghef această imagine. Îşi dă seama că ea a chemat pasărea. Când este rugată de către mama regelui să îl salveze, ea îi găseşte în capul său pete pe creier, ceea ce arată că, vechiul rege,cel adevărat, mai sălăşluieşte în acel corp posedat.
Oare va merita să îl salveze?
Tatăl şi fraţii reginei vin să o ceară de la rege pentru a asista la nunta surori sale.Toată lumea o consideră o zeitate în viaţă, iar mătasea violet este ca un steag, atârnat peste tot pe unde trec.
Când ajung în oaza tatălui său, îşi dă seama că va fi şi un război împotriva regelui nu numai o nuntă.
Regina are de gând să se lupte singură cu armata de demoni care va veni cu soţul său.
Cum puterea minţi şi focul rece de aram îi dă posibilităţi nelimitate, ce va alege regina? Îşi va salva soţul? Sau îl va omorî odată cu demonul din el? Va mai există vechiul rege? Va scăpa regina de armata nemiloasă a demonilor? Sau soţul o va omorî şi pe ea?
O CARTE DE NOTA 10.
Deci imi plac mult cartile de tip fantasy si legendele, si cred ca o sa-mi trec pe lista cartea. 🙂 Am mai auzit de scriitor, parca.. Imi suna cunoscut .. In orice caz, felicitari pentru rece locco_smiley_10 nzie! Foarte frumos! 😀
MULTUMESC FRUMOS DANIELA,MERITA CITITA CARTEA locco_smiley_21
Nu e prima data cand imi exprim parerea despre cartea asta, deci n-are rost sa ma lungesc… Suna bine si probabil intr-un viitor mai apropiat sau mai departat tot o voi citi, dar ma deranjeaza faptul ca e atat de asemanatoare cu „Urgia si Zorile”, pe care am adorat-o <3 🙁
Da?încă nu am reușit să citesc Urgia,dar dacă zici ca este foarte buna,am să o trec pe listă!
Frumoasa recenzia. Totusi, mi se pare ca aduce mult cu Urgia si zorile. Nu am citit nici una dintre aceste doua carti dar din recenzii asta deduc. Sau poate ma insel eu 🙂
Felicitari pentru recenzie, Nicol. Ma atrage cartea, probabil ca o sa o trec pe wish-list.
Felicitări pentru recenzie locco_smiley_10 Am trecut-o pe listă, mă tentează așa de tare 😀
MULTUMESC COS,ESTE ASA DE BUNA 😉
Super. Am cartea pe lista. Eu am fost fascinata de O mie si una de nopti asa ca automat ma incanta si reinterpretarile.
E SI NU PREA REINTERPRETARE,O SA VEZI CAND O VEI CITI,MARA 😉
Si pe mine deasemenea ma atrag povestile arabesti. Titlul m-a dus direct cu gandul la ,,O mie si una de nopti”. Chiar aveam nevoie sa ma delectez cu o recenzie scrisa bine asupra acestei carti. Nicol, ai dat lovitura! Iti multumesc pentru recenzie. 🙂
locco_smiley_21 multumesc draga mea,la o carte care mi-a placut,nu aveam cum sa nu imi spun parerea 😉
Super prezentare!!! Acum ma bucur ca ti-am urmat sfatul si mi-am cumparat cartea! Multam! <3
Imi place tare mult. Urmeaza sa citesc „Urgia si zorile” saptamana viitoare si abia astept sa vad cum a fost reinterpretata povestea initiala. Aceasta pare cam asemanatoare cu „Urgia si zorile”. Sper sa ma conving totusi ca exista si diferente intre ele.
felicitari nicol!frumoasa prezentare! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
Super prezentarea, Nicol! Mi-a plăcut foarte mult!
Super recenzie Nicol!
Felicitari! recenzia e atragatoare!
Felicitari, Nicol ! Frumoasa prezentare ! locco_smiley_10 locco_smiley_10