O noapte, Marcovici de Ayelet Gundar-Goshen

O noapte, Marcovici de Ayelet Gundar-Goshen

by -
14

„Ce rost are să rumegi trecutul, când omul poate mușca din carnea viitorului?”

O noapte, Marcovici de Ayelet Gundar-Goshen

Titlul original: One night, Markovitch
Editura: Nemira

Colecția Babel
Anul apariţiei: 2016

Traducere din limba ebraică de: Any Shilon
Număr pagini: 420
Gen: Romantic, Istoric
Cotație Goodreads: 3,83

       O noapte, Marcovici este un roman ce ne vorbește despre istoria statului Israel: constituirea statului, perioada sa premergătoare și cea de după. Istorie, dragoste, conviețuire. Istoria se împletește cu poveștile de viață și de dragoste ale contemporanilor. În acest context istoric, intrăm în contact cu frământările oamenilor dintr-un sat palestinian.

      Acțiunea se întinde pe o perioadă îndelungată: începe cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, continuă cu Războiul de Independență din 1948 și mult după. Viețile personajelor se întrepătrund cu istoria și războiul. Este descrisă puțin viața de pe front, iar în paralel, cea de pe „frontul de acasă”, din sat: „Toate zilele acelea pe care Iacov Marcovici le petrecea pe câmpul de luptă din Galilea, Bella Marcovici și le petrecea pe câmpul de luptă din sat. E drept că acolo certurile dintre vecini erau de ajuns ca să-i supere oameni. Femeile erau îngrijorate, obosite și furioase, iar copiii nu erau decât imaginea lor reflectată în oglindă.”

    Romanul se deschide cu unele căsătorii de formă. Totul era foarte bine organizat și reglementat: palestinienii erau trimiși în Europa, unde se căsătoreau cu evreice. Apoi se întorceau împreună cu soțiile în Palestina, unde imediat divorțau. Era o cale de a ajuta poporul evreu să părăsească Europa în condiții de siguranță.

      Așa s-a întâmplat și cu Iacov Marcovici și prietenul său, Zeev Feinberg. Mai mult pentru a-l scăpa pe Zeev Feinberg de furia unui soț trădat, adjunctul Organizației îl trimite într-o asemenea misiune. Mai mulți bărbați palestinieni s-au îmbarcat pe vaporul spre Europa, s-au căsătorit cu femeile ce trebuiau ajutate și s-au întors, urmând divorțul. Dar surpriză: în timp ce toate perechile au divorțat, Iacov Marcovici, prietenul bun al lui Zeev Feinberg, refuză să divorțeze, îndrăgostindu-se de Bella, atât de frumoasă precum îi spune numele. Nimeni și nimic nu-l poate îndupleca pe Marcovici să-i redea libertatea frumoasei sale soții.

Zeev Feinberg divorțează și se căsătorește în aceeași zi cu iubirea vieții sale, Sonia.

     Cartea este un fel de „saga”, dacă vreți să-i spuneți așa. Asistăm la frământările personajelor, la viețile lor de-a lungul timpului. Avem mai multe povești de dragoste: Marcovici și Bella (dragoste doar din partea lui, obsesivă, refuzând s-o elibereze); Bella și poetul ei din Tel Aviv; Sonia și Feinberg (după mine, cel mai haios cuplu, se ceartă, se ocărăsc, își greșesc unul altuia, dar până la urmă se împacă de fiecare dată, iubindu-se parcă tot mai mult); Sonia și adjunctul Organizației (la fel ca în cazul lui Marcovici, iubire doar/sau mai mult din partea lui); Rahel și Abraham Mandelbaum, care păreau fericiți, dar nu erau; Rahel, biata femeie ale cărei poezii nu au fost publicate deoarece s-a sinucis chiar în ziua constituirii Israelului ca stat, gestul ei fiind considerat o jignire.

Sătulă să aștepte „eliberarea”, Bella fuge la iubitul său din Tel Aviv, rămâne însărcinată cu acesta, dar din motive neînțelese, se întoarce la Marcovici.

      După o întâmplare foarte traumatizantă din război, Zeev Feinberg nu mai era el însuși. La insistențele Soniei, adjunctul Organizației îl trimite într-o nouă misiune, aceea de a vâna naziștii ascunși. După calculele ei, Zeev avea nevoie să-și ocupe mintea cu o asemenea activitate, el fiind un om de acțiune. Zeev pleacă în misiune, iar Sonia începe să lucreze ca secretară a adjunctului Organizației, la Tel Aviv. În scurt timp ascende în carieră, dobândind o funcție foarte importantă în Organizație. Ceea ce Zeev Feinberg nu știe este că fiul său nu este chiar al său, ci al adjunctului Organizației.

Cum vor evolua destinele personajelor și apoi ale copiilor acestora puteți afla din carte.

    Ce mi-a plăcut: faptul că aflăm mai multe despre istoria și cultura poporului evreu, domeniu despre care recunosc că nu știu mare lucru.

    Ce nu mi-a plăcut: faptul că atunci când în sfârșit am reușit să mă atașez de unele personaje, autoarea mi le omoară! Nu vă spun cine moare, mai bine aflați din carte. Finalul nu mi-a plăcut și chiar nu înțeleg de ce a trebuit să fie așa. Stilul autoarei care nu m-a prins în totalitate, plin de descrieri prea vii și explicite. Chiar puteam să înțeleg lectura fără anumite precizări.

Citate:

„Ce rost are să rumegi trecutul, când omul poate mușca din carnea viitorului?”

„Ai dreptate, Feinberg, spuse, e interzis să te întorci în locul pe care îl iubești.”

„Nu ura și sudălmile sunt opusul iubirii, ci indiferența tăcută.”

„Ce păcat, gândea, că oamenii s-au obișnuit să primească scrisori în care totul e spus. Ce bine ar fi să primească scrisori în care să nu scrie nimic, căci cititorul ar putea să ghicească tot.”

„Omul își îndreaptă atenția spre lucrurile obișnuite – creșterea copiilor, munca și câștigul aferent, o masă bună sau băutură, ridică privirea și iată, e bătrân.”

„E tentant, mult prea tentant să spunem că la ei decăderea începu odată cu sfârșitul războiului. Ca și cum în ea, în așteptarea de a avea o patrie, ar fi existat o forță vitală care le hrănește existența și care a dispărut în clipa în care dorința se împlini. Ca și cum o dorință neîmplinită ar putea rezista pe veci.”

„Oamenii trăiesc unii alături de alții ani îndelungați, se privesc față în față zile și nopți, și totuși orbecăie prin întuneric.”

Despre autoare:

Ayelet Gundar-Goshen este o scriitoare născută în Israel. A studiat psihologia la Universitatea din Tel Aviv, ayelet_gundar-goshencinematografia și scenaristica la Sam Spiegel Film School din Ierusalim. A lucrat ca jurnalistă și a scris scenarii de film, pentru care a câștigat Gottlieb Screenplay Prize în 2010 și Berlin Today Award în 2012.

„O noapte, Marcovici”, este romanul ei de debut, pentru care a primit premiul Sapir pentru Debut în 2012. Bestseller în Israel, tradus în cinci limbi, urmează să fie adaptat pentru marele ecran.

Autoarea a lucrat și la Asociația Drepturilor Omului din Israel.

sigla NemiraCartea O noapte, Marcovici de Ayelet Gundar-Goshen a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Sorina Ciocârlan
Review overview
5
***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

14 COMMENTS

  1. Nu ma atrage. Banuiesc ca este o carte bine scrisa dar subiectul nu mi se pare interesant.

  2. Pe mine nu prea m-a atras istoria poporului evreu (poate doar din punct de vedere religios- mistic mi-a starnit putin interesul) dar o carte care se bazeaza pe date istorice reale e de obicei o lectura interesanta dincolo de fictiune. Felicitari pt prezentare. Ai reusit sa imi atragi atentia asupra unei carti pe care nu as fi remarcat-o pe un raft.

  3. Da, si eu urasc atunci cand ma atasez de niste personaje iar apoi scriitorul/ scriitoarea le gaseste sfarsitul. 🙂

  4. Multumesc! Vad ca mai toata lumea apreciaza recenzia, dar nu subiectul. Sper ca nu v-am influentat prea tare :))

  5. Felicitari pentru recenzie. Mi se pare o carte putin cam dura pentru gusturile mele, deci voi spune „pas”.

  6. Chiar pare interesanta cartea. Chiar daca nu pare genul altora pare totusi genul meu si povestea rezumata e destul de atractiva. 🙂 Felicitari pentru prezentare.

  7. Îmi plac romanele care ne aduce în prin plan informații despre popoare. Nu știu dacă este chiar genul meu, dar nici nu i-aș spune nu. Felicitări pentru recenzie.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.