O petrecere mai puţin obişnuită

– Când o să mor, nu vreau bocete, doliu și tradiții expirate! Vreau să-mi faceți petrecere!
– Buni, iar cu discuția asta? Iar cu gândurile astea negre?
– Nu sunt gânduri negre, sunt planuri de viitor! Trebuie să discutăm despre problemele astea, mai ales de la o anumită vârstă… Vreau petrecere stil anii `20, cu jazz, șampanie, cocktail-uri, caviar, charleston, dans, lume veselă… Nu vreau să mă plângă nimeni, da? Deci fără bocete! Vreau să se celebreze viața pe care am dus-o!
– Buni, deja ești macabră! N-am venit aici să te aud vorbind despre moarte și lucruri d-astea! Mai bine plec!
Mă fac că mă pregătesc de plecare, îmi bag lucrurile în geantă și așa cum mă așteptam, o aud pe străbunică-mea:
– Bine, gata, iartă-mă că te-am supărat! Nu mai vorbim despre asta! Și cum îți merge cu școala?
   Scena asta se repeta de fiecare dată când veneam în vizită. De fiecare dată, străbunica îmi vorbea despre cum vrea să fie la înmormântarea ei și de fiecare dată îi răspundeam la fel: să mă lase-n pace cu prostiile, că ea va mai trăi mult. „Îți spun ție că numai tu mă înțelegi!” îmi repeta. Asta era cam adevărat. Străbunica a fost excentrica familiei și eu semăn cu ea. Două sărite de pe fix, ar spune unii. Ca și mine, gândea în afara tiparelor. Dacă stau să mă gândesc, și eu aș prefera o înmormântare ieșită din comun… Nu cu toate tradițiile alea învechite. Dar nu, sunt prea tânără să mă gândesc la așa ceva!
   Toate astea mi le aminteam stând în fotoliu, cu ochii plini de lacrimi ațintiți pe albumul străbunicii. Refuzam s-o ascult, închideam imediat subiectul, dar mi-a repetat de atâtea ori, încât am învățat fraza pe dinafară: „petrecere stil anii `20, cu jazz, șampanie, cocktail-uri, caviar, charleston, dans, lume veselă…” Și uite că inevitabilul s-a produs! Anii au trecut, odată cu vorbele acelea, și m-am pomenit la moartea străbunicii, persoana care m-a văzut crescând… Cu ea am avut o relație specială, aveam discuții speciale, diferite de cele pe care le aveam cu restul lumii, chiar cu restul familiei. De fapt, rudele mele vârstnice mereu au spus că eu semăn cel mai bine cu străbunica, că sunt versiunea ei tânără… Săraca, măcar atât pot face pentru ea. Nu degeaba m-a rugat să-i organizez o petrecere de înmormântare. Petrecere de înmormântare, cum sună!
Ai mei au zis că m-am țicnit de tot. Vreo câteva minute s-au uitat la mine ca la o scăpată recent de la nebuni, după care mi-au spus că înțeleg că sunt afectată, fiind mai apropiată de străbunica, și că asta mă face să spun prostii. După ce am insistat de mai multe ori, asigurându-i că este hotărârea străbunicii și că sunt cât se poate de lucidă, m-au acuzat că n-am nici un fel de considerație față de ea, că nu percep gravitatea faptelor și că nu e momentul pentru glume. Noroc că străbunica s-a gândit la toate! A lăsat o scrisoare în care a explicat tot ce-și dorea. Așa s-au convins că nu sunt eu dusă cu capul, ci… străbunica. Au zis că săraca, precis devenise senilă, având în vedere vârsta înaintată. „Dar dacă asta era ultima ei dorință? Și nu o avea de ieri, de azi, ca să zici că era senilă, de când eram mică îmi repetă!” am tot răcnit la ei. Până la urmă, au înțeles că nu e bine să se pună cu nebunii. „Faci cum vrei!”
   Așa că la scurt timp după înmormântare, am organizat o petrecere cum i-ar fi plăcut străbunicii: cu jazz, charleston, caviar, șampanie, cocktail-uri, cu tematica anilor `20. Le-am spus invitaților să vină îmbrăcați în stilul acelei epoci. Și eu am avut o ținută stil `20: o rochie spectaculoasă, cu paiete, o coafură specifică, machiaj în stilul epocii. Ziceai că sunt desprinsă din „Marele Gatsby”! Străbunica să mă vadă! Am invitat toate rudele, care se uitau chiorâș, dar d-aia nu mai puteam eu! Au venit, nu? Sunt curioși cu toții!
Și ca să fie omagiul complet, am luat legătura cu o firmă de fotodivertisment, PartySnap. De fapt, mi i-a recomandat o prietenă, care s-a bucurat de serviciile lor la nuntă. Când a auzit de petrecere, s-a grăbit să mă felicite, crezând că mă mărit și eu:partysnap-300x300-1
– Zi așa, nu mă chemi la nuntă?
– Nu, nici vorbă! Nu e nuntă! E… altceva.
– A, petrecere corporate atunci? Vreo lansare de produs la muncă?
– Nu…
– Dar ce e, atunci? Că mă faci curioasă!
– Petrecere de înmormântare… – zic cu o voce nesigură.
– Ăăăă? Bine, dacă nu vrei să-mi spui, nu-i problemă! Hai că ai haz, petrecere de înmormântare! Adică am mai auzit de niște demenți care cheamă fotograf la înmormântare, dar petrecere…
– Serios, Dana, mi-a murit străbunica. Ultima ei dorință a fost o petrecere stil anii `20.
– Pe bune? Nu faci mișto de mine? Atunci să știi că ai cu cine semăna! Nici nu știu ce să spun…
– Datele de contact ale firmei ăsteia, PartySnap. Asta vreau să-mi spui!
– Păi intră tu pe site-ul sau pe pagina de Facebook PartySnap și te lămurești acolo.
– O.K., mulțumesc!party-snap-72-150x150party-snap-47-150x1501614
   Am lăsat-o pe Dana confuză, pun pariu ce gândește acum: că suntem o familie de nebuni!
Am intrat pe pagina de Facebook și pe site-ul PartySnap și mi-a plăcut mult ce am văzut: un mod inedit de fotodivertisment! Pe lângă faptul că se pot fotografia până la 40 de persoane odată, se pot adăuga pe loc o mulțime de efecte speciale. Nu mă pricep la tehnică, dar o singură privire pe site-ul lor a fost suficientă pentru a mă convinge de utilajele de ultimă oră: un display alb pe care participanții se pot vedea și pe care pot adăuga ce elemente doresc, conectat la aparat foto și imprimantă performantă. Așadar, pozele au fost gata imediat și împărțite invitaților. Cineva le-a trimis pe e-mail și le-a postat pe Facebook. Pentru că ai și opțiunea asta, să le trimiți și să le postezi în timp real.howworkimgleft
   Poți adăuga ce decor vrei, te pozezi în spate cu un fundal verde, ceea ce permite „lipirea” pe loc a oricărui decor. Te trezești brusc într-un decor din Maroc sau ce țară vrei, fără să fi fost vreodată acolo! Însă eu nu mi-am dorit nimic din toate astea. Dorința mea a fost să suprapun o poză a străbunicii din tinerețe peste fotografiile cu noi.
– Se poate? i-am întrebat timidă pe cei de la PartySnap.
– Sigur că se poate! mi-au răspuns ei, drăguți.
Și un aspect foarte important, nu m-au privit ca pe o nebună. Bănuiesc că nu primesc zilnic solicitări pentru petreceri de înmormântare. Cele mai frecvente evenimente sunt nunțile, botezurile, petrecerile corporate, în general evenimentele vesele, de care vrei să-ți aduci aminte. Dar iată cum PartySnap a contribuit la transformarea unui motiv trist într-un eveniment plăcut. Pentru că sunt convinsă că străbunicii i-ar fi plăcut și ar fi fost mândră. Se vede după cum mă privește din fotografia de la petrecere, din mijlocul nostru. 
 Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 13

Sursa foto: Pinterest, PartySnap, Video Youtube

12 COMMENTS

    • Util, adica daca dam coltul, e bine de stiut ca putem sa facem petrecere :))))). Glumesc, merci! :))

  1. Citisem intr-o carte o astfel de inmormantare, cu o petrecere imensa, multe bauturi si mancare si multa distractie, dar nu mai stiu cum se numeste. :))
    Felicitari pentru articol! locco_smiley_10

  2. Wow!!! Ce tare!!! Imi place articolul 🙂 . Si imi place si de strabunica 😉 . Este exact ca mine 😛 Dusa cu capul 😀 .
    Desigur, cand vorbim de moarte dar mai ales de moartea unei persoane dragi ne este foarte greu. Insa asta este viata si noi ar trebui sa invatam sa acceptam totul si sa vorbim deschis. Eu si sotul suntem tineri dar asta nu inseamna ca nu vorbim despre asa ceva.
    Succes in continuare !

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.