Parteneri contra crimei de Agatha Christie-Litera-recenzie
„În tot cazul, n-am de gând să mă dau bătută. Dacă va fi nevoie, am să comit eu însămi o crimă, iar tu va trebui s-o descoperi.”
Parteneri contra crimei, de Agatha Christie-Litera-recenzie
Titlul original: Partners in Crime
Editura: Litera
Colecția Agatha Christie
Seria Tommy și Tuppence
Anul apariţiei: 1929, 2017
Traducere din limba engleză de: Lidia Grădinaru
Număr pagini: 343
Gen: Polițist
Cotație Goodreads: 3,76
Faptul că Agatha Christie a scris foarte multe cărți este cunoscut de oricine: romane, povestiri, volume de sine stătătoare sau serii; autoarea este una dintre cele mai prolifice din toate timpurile.
Dacă ne-am obișnuit cu Poirot și Miss Marple, Tommy și Tuppence sunt mai puțin cunoscuți. Așadar, acest volum nu este nici cu Poirot, nici cu simpatica bătrânică Miss Marple, ci cu soții Beresford, Tommy și Tuppence, „detectivii sclipitori”.
Cei doi sunt partenerii contra crimei din acest volum de povestiri.
Ca în toată opera Agathei, personajele sunt bine conturate: Tommy este mai liniștit, preferă o viață tihnită, pe când soția sa, Tuppence, este genul activ, ce se plictisește repede și are în permanență nevoie de o ocupație. Tocmai când Tuppence se plictisea de viața prea tihnită, după părerea ei, apare o oportunitate ce o scoate din monotonie.
„Dar ce se petrece cu tine, Tuppence? După ce tânjești atât?
– Nu știu. Vreau să se întâmple ceva. Ceva palpitant.”
„Gândește-te cât de palpitant ar fi, continuă Tuppence, dacă am auzi o bătaie în ușă și, mergând s-o deschidem, am da de un cadavru clătinându-se.
– Un cadavru n-ar putea să se clatine, spuse Tommy, logic.”
După cum observați, avem parte de umorul tipic englezesc marca Agatha. Nu a apărut în ușă un cadavru clătinându-se, dar cei doi au primit propunerea de a prelua Agenția de Detectivi Blunt.
„În tot cazul, n-am de gând să mă dau bătută. Dacă va fi nevoie, am să comit eu însămi o crimă, iar tu va trebui s-o descoperi.”
17 povestiri scurte ce corespund mai multor cazuri. Furturi, crime, dispariții, spionaj, trafic de droguri (într-o perioadă când încă nu era la modă!), practic, mistere de rezolvat. Doamna literaturii polițiste își dovedește din nou măiestria, ingeniozitatea ei fiind remarcabilă. Doar cei doi sunt sclipitorii detectivi Blunt.
„O hoață de bijuterii, am scăpat două persoane de la moarte, un caz de dispariție a unei doamne care era la tratament pentru slăbire, am găsit moștenirea unei fete, am făcut țăndări un alibi și, vai, un caz în care ne-am făcut de râs. În total, foarte bine! Cred că suntem foarte deștepți.”
Nu voi vorbi despre fiecare povestire în parte. De fapt, sinceră să fiu, nici nu știu ce să vă dezvălui, pentru a nu strica misterul, implicit, plăcerea descoperirii. Fiind obișnuită cu stilul Agathei, în cazul majorității povestirilor, mi-am cam dat seama de deznodământ. Totuși, au fost câteva care m-au luat prin surprindere, printre care „Omul din ceață” sau „Ghetele ambasadorului”. Cea mai amuzantă dintre toate este „Cazul doamnei dispărute”. Tommy și Tuppence pornesc pe urmele logodnicei unui explorator, dispărută fără urmă. Așa ajung la un sanatoriu de boli mintale, dar de aici vă las să descoperiți singuri ce se întâmplă mai departe. Nu pot spune decât că m-a amuzat foarte tare.
De fapt, toate povestirile au momente și replici comice, caracterizate prin umorul fin englezesc.
„Dacă ea a aflat că soțul său era încurcat cu altă fată, ar fi fost foarte normal din partea ei să-i facă de petrecanie cu un ac de pălărie.
– Înțeleg că va trebui să fiu foarte atent, remarcă Tommy.”
Peste tot întâlnim aluzii la operele mai multor autori de literatură polițistă: Arthur Conan Doyle și al său Sherlock Holmes sau chiar Hercule Poirot și ale sale celule cenușii.
„Acum, mon ami, folosește-ți micile celule gri… ce-ți spune asta?”
„Mai încearcă o dată, spuse Tuppence. N-ai prins ideea. Folosește-ți celulele gri, mon ami. Fii sclipitor, Watson!”
„Dacă trebuie să fii neapărat Sherlock Holmes, am să-ți procur o seringă frumușică și o sticlă pe care scrie „cocaină”, dar pentru numele lui Dumnezeu, lasă în pace vioara!”
„Înțelegi, prietene?
– Perfect, spuse Tuppence. Ești marele Hercule Poirot!
– Exact. Fără mustață, dar cu o grămadă de celule gri.
– Am o presimțire că această aventură deosebită va fi numită „Triumful lui Hastings”. …
,,Apropo, mon ami, n-ai putea să-ți faci cărarea pe mijlocul capului, decât ca acum, într-o parte? Tunsoarea asta e asimetrică și are un efect deplorabil.” – apropo de obsesia pentru simetrie a lui Poirot.
Iar aluzia la narcisismul celebrului personaj este absolut superbă. Cine să-l cunoască mai bine pe Poirot decât propria creatoare?
„„Ce e, domnule? Nu pricep…”
E în regulă, spuse Tommy. Nu mă așteptam să înțelegi, Hastings n-a făcut-o niciodată. Dacă celulele tale cenușii n-ar fi de calitate inferioară, nu ca ale mele, cum crezi că m-aș fi distrat cu jocul acesta?”
Cunoscătorii literaturii polițiste vor fi încântați de toate aceste referințe, iar ceilalți cititori vor deveni curioși cu privire la operele menționate.
La fel ca în romanele cu Poirot, autoarea ironizează reticența britanicilor față de străini:
„- L-ați rănit?
– Sper, spuse Tommy. Dar străinii ăștia au obiceiul să țipe înainte să-i atingi… așa că nu pot fi foarte sigur.”
Pe final, țin să felicit Editura Litera pentru design-ul atrăgător al cărții: culoarea, formatul, coperta, totul te îmbie să „culegi” cartea de pe raft. Nu coperta îi dă valoare cărții, însă cu siguranță, te influențează s-o alegi.
O mică nemulțumire am, legată de traducere: celulele cenușii, nu gri. Materia cenușie, de care Poirot este atât de mândru… Totuși, am observat că la un moment dat, expresia este tradusă corect, „micile celule cenușii”.
Seria Tommy și Tuppence a fost adaptată pentru ecran de două ori: prima oară prin anii `80 și a doua oară mai recent, în 2015, într-o producție BBC.
Despre autoare:
Agatha Christie nu mai are nevoie de nicio prezentare. Una dintre cele mai valoroase și prolifice scriitoare, a scris 80 de romane și povestiri polițiste, 19 piese de teatru și 6 romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott.
Cele mai îndrăgite și cunoscute personaje ale sale sunt Hercule Poirot și Miss Marple, care ne „conduc” spre rezultatul enigmei. Nici Tommy și Tuppence nu sunt mai prejos, acest volum de povestiri dovedind-o din plin.
Cineva a spus odată că succesul scriitoarei britanice nu stă în talentul său, ci într-o logică impecabilă. O logică ce a dăinuit până la sfârșitul vieții.
Cartea Parteneri contra crimei de Agatha Christie poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii Cărţi Editura Litera
Recenzii Cărţi Poliţiste
Parteneri contra crimei de Agatha Christie-Litera-recenzie
Ce interesant! Nu stiam despre cuplul asta de personaje al Agathei. Par la fel de simpatici ca si ceilalti doi eroi ai ei. 🙂
Da, sunt mai putin cunoscuti. Eu stiam, dar e prima data cand citesc ceva din seria asta.
Ma convingi ca trebuie sa citesc iar carti de Agatha Christie. Felicitari pentru recenzia minunata!
Multumesc! Agatha e intotdeauna o alegere corecta :))
Si povestile cu Tommy si Tuppence mi-au placut 😀 Daca nu ma insel, mai intai am citit „Detectivii dragostei”, si mai apoi „Parteneri contra crimei”. Si de atunci au trecut mai bine de 20 de ani. Poate le voi reciti 😛
FELICITARI, Sorinache!
Da, stiu „Detectivii dragostei”. Problema e ca… nu mai stiu daca am citit-o :))
Trebuie să citesc si eu. Am citit doar din seria cu Poirot. Frun9asa prezentare , Sorina!
Merci! Da, iti recomand. Poirot este arhicunoscut, Tommy &Tuppence mai putin, dar au farmecul lor.
Felicitari draga mea,foarte frumoasa prezentarea!Nu e genul meu Aghata.
Multumesc! E cu atat mai placut sa primesti asemenea feedback!
Felicitări pentru recenzie 🙂
Merci!
Frumoasa prezentare Sorina!
De cuplu acesta no stiam,trebuie sa remedied.
Multumesc! Da, e mai putin popular, a acaparat Poirot tot :)) Sunt simpatici si ei.
[…] Prima carte cu Tommy și Tuppence am citit-o acum un an și ceva, „Parteneri contra crimei”. Sunt convinsă că este o idee bună să-i dau o șansă și acestei serii, iar „Tabloul” […]