Pasiuni interzise – Maria Philip – Editura Petale Scrise - recenzie

Pasiuni interzise – Maria Philip – Editura Petale Scrise

 Pasiuni interzise – Maria Philip
Anul apariției: 2022
Numărul de pagini: 298
Gen: historical romance, erotic, 18+

  Cu toate că am terminat de citit cartea ,,Pasiuni interzise” cu trei săptămâni în urmă, am tot amânat să scriu recenzia. De fiecare dată când îmi îndreptam privirea spre ea, mă năpădea o stare de tristețe, tocmai pentru că a fost lecturată sub semnul durerii, în cea mai neagră zi din viața mea. Însă, zilele trecute, mi-am spus că nu e corect ce fac, că e cazul să mă mobilizez și să scriu măcar câteva impresii despre acest historical romance, plin de mister și suspans, dar și încărcat de erotism.

  Anul trecut am avut ocazia să citesc o altă carte semnată Maria Philip, “Seducție și venin”, un epic-fantasy erotic al cărui scenariu îndrăzneț mi-a captat întreaga atenție, așa că voiam să văd dacă mă va surpride plăcut și de această dată.

  Încă din primul minut de lectură, cartea mi-a stârnit curiozitatea, m-a făcut să nu o las din mână deloc și mi-a oferit atât plăcerea, cât și dorința de a afla ce se întâmplă în fiecare capitol și să descopăr toate secretele. Atmosfera apăsătoare, intriga bine închegată, înșiruirea de evenimente ce se succed într-un ritm alert, trecutul misterios al protagonistei, schimbul de replici acide dintre protagoniști, felul în care protagonistul refuză să accepte ideea că mai poate avea sentimente – toate aceste lucruri m-au făcut să citesc cartea cu viu interes.

  Cristine te cucerește prin felul ei de a fi – inocentă, modestă și sinceră, dar și extrem de isteață. Crescută la mănăstire încă de la vârsta de trei ani, vrea să se călugărească, și e atât de plină de speranță că o va face, încât ți se rupe sufletul. Din păcate, nu are nicio calitate de călugăriţă, nu respectă nicio regulă, și are un cusur – citește foarte mult, se închide în bibliotecă de dimineața până seara, iar călugărițele trebuie să umble după ea, să o ducă la masă sau la rugăciuni. Supunerea nu e una dintre virtuțile sale, nici ascultarea. Mereu a fost o răzvrătită nesupusă, care făcea scandal și amenința, chiar și atunci când era pedepsită.

  În contrast cu eroina noastră, Philip, marchizul de Winter ,,este unul dintre cei mai temuţi nobili din regat, cunoscut fiind ca extrem de dur, aspru, de neclintit în propriile idei. Și-a făcut mulți duşmani, începând cu familia, când a moştenit titlul de marchiz de la bunicul său”. Pe măsură ce pătrundem mai mult în poveste, descoperim că trecutul lui a fost plin de evenimente neplăcute care au lăsat urme adânci. Cândva a fost un tânăr îndrăgostit de o femeie frumoasă, provenită dintr-o familie înstărită, cu o căsnicie aranjată de bunicul său. O căsnicie nefericită care l-a transformat radical, asta pentru că soția lui a știut să-i arunce în față slăbiciunile şi disprețul pe care îl simțea față de el.

  Acum este văduv și nu dorește să se recăsătorească, ,,pentru că dușmanul lui cel mai mare s-a dovedit femeia cu care împărțea așternuturile”, cea care își oferea favorurile de soție unui alt bărbat. Dar din cauza poziției sale în societate, este o necesitate. Trebuie să aibă un moștenitor pentru averea lui, însă nu va mai repeta greșelile din trecut, să-și dăruiesc sufletul unei femei.

  La o beție zdravănă cu amicii, care mereu râdeau de el că nu e în stare să-și mai găsească soție, ia decizia să-și cumpere una nouă dintr-o mănăstire. O tânără fecioară, fără complicații. Stareța i-o recomandă pe Cristine, care a fost adusă la mănăstire acum mai bine de 20 de ani. Fata, nu doar că este de o frumusețe cuceritoare, dar dă și dovadă de maturitate și profunzime în gândire, lucru care îl suprinde plăcut. Însă Cristine nu e interesată de el în niciun fel, nici de averea lui impresionantă, nici de cât e de chipeş. Ba chiar îi vorbeşte cu o lipsă totală de politețe, lucru care-l înfurie.

,,- Un limbaj total nepotrivit pentru o doamnă și mai ales pentru o viitoare persoană consacrată!

– Mă bucur că nu corespund standardelor dumneavoastră! Când aş putea să mă întorc de unde am fost luată cu forţa?

Se apropie de ea furios şi o prinde de părul legat în coadă, dându-i capul pe spate.

– Să te ia naiba, femeie! Crezi că dau o iotă pe ce gândeşti? Am nevoie de moştenitor! Şi mi-l vei face în curând! Fără să mai aştept!”

  Odată ajunsă la conac, Cristine află că are o perioadă de șase luni la dispoziție să se obișnuiască cu viața din acea casă, apoi se vor căsători, iar ca soție va avea două obligații: să-i fie fidelă și să-i dăruieşti urmaşi.

,,- Niciodată să nu îmi întorci spatele fără să îți permit!

– Ascultarea nu a fost niciodată una dintre virtuţile mele! Sunt convinsă că maica Rosemary nu a uitat să vă spună!

– Ba da, a uitat, dar mi-am dat seama singur.

Tânăra îi întoarce spatele din nou.

Marchizul o priveşte furios pentru o clipă, apoi se amuză. Ar prinde-o de buclele acelea aurii.

– Şase luni! subliniază cuvintele înainte de a ieşi fata.”

  Marchizul de Winter știe că fata este extrem de isteață, dar neascultătoare. În plus, nu cunoaște nimic despre regulile din societate. Are nevoie de ajutor, așa că mătușa marchizului, Contesa de Brooke, se va ocupa de ea. Femeia ajunge să se atașeze ușor de copila cu chip de înger, totuși ceva anume îi stârnește curiozitatea. Mai precis, observă pe spatele ei un semn, ca o cicatrice, în urma unei arsuri, cu anumită formă. Cristine crede că semnul ei e din naştere, că îl avea atunci când a ajuns la mănăstire.

  Bărbatul vrea să afle mai multe despre ce se întâmplă în acea mănăstire și va încerca să afle cine au fost părinții ei, pentru că încă nu știe nimic despre proveniența semnului ei de pe spate. Oare va reuși marchizul de Winter să descifreze misterul? De ce crede el că semnul nu e din naştere? Cum a ajuns Cristine la mănăstire? De ce refuză fata să vorbească despre ce se întâmplă în mănăstire? Ce intenții are marchizul de Winter în privința ei? Și-a omorât el fosta soție? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Pasiuni interzise – Maria Philip – Editura Petale Scrise – recenzie

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.