Poveștile de aur ale copilăriei, lada de zestre a literaturii pentru copii

Ediție coordonată de Elena Coman

Ilustrații de Raluca Tudor

Editura BOOKSTORY

București, 2022

Eu cred în viitorul culturii românești

mai mult decât în viitorul culturii europene.

Mircea Eliade

  Oare de ce avem nevoie de o lume a fanteziei? Ca să evadăm din cotidian, să ne umplem cotloanele inimii cu finaluri fericite și să le cultivăm copiilor noștri ideea de dreptate, de justiție, pentru că lumea mai are nevoie și de sensibilitate. Iar acest volum, citit cu nesaț seara, înainte de culcare, a deșteptat copilul din mine și memoria afectivă, dezmorțind amintiri pe care le uitasem într-un ungher al trecutului.

  Optsprezece texte atent selectate, care îmbină basmul popular cules de Petre Ispirescu cu literatura cultă, semnată de Mihai Eminescu, Ion Creangă, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ioan Slavici și Nicolae Filimon (basm, poveste și nuvelă).

  Bine, încă un volum cu povești. Și ce aduce nou? Ei bine, textele sunt actualizate conform normelor literare actuale, fără a se renunța, de cele mai multe ori, la regionalismele și arhaismele care oferă deliciul literaturii din secolele trecute.

  Spre exemplificare, aleg un fragment din „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă. Textul original sună cam așa: Amu cică împăratul acela, aproape de bătrânețe, căzând la zăcare, a scris către frăține-său craiului, să-i trămită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa. Craiul, primind cartea, îndată chemă tustrei feciorii înaintea sa și le zice:

 — Iaca ce-mi scrie frate-meu și moșul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată, ca aceea, are voie din partea mea să se ducă, ca să împlinească voința cea mai de pe urmă a moșului vostru.

  Textul din lucrarea de față este prelucrat astfel: Împăratul, aproape de bătrânețe, căzând la pat, i-a scris craiului să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul lui după moartea sa. Craiul, primind scrisoarea, își chemă fiii îndată și le zise:

 —Iată ce-mi scrie fratele meu și unchiașul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a domni peste o țară așa de mare și bogată ca aceea are voie din partea mea să se ducă, pentru a împlini voința cea de pe urmă a unchiașului vostru.

  Pentru lectura de plăcere, această modificare a textului este binevenită, mai ales că limbajul în opera originală se poate dovedi greoi și adesea de neînțeles pentru tineri. Însă nu se întâmplă la fel dacă folosim lectura ca suport pentru examenele naționale. Știm cu toții că Ion Creangă se situează printre autorii clasici ai literaturii române pentru stil, originalitate, oralitate. Aceste trăsături își pierd din putere în cazul textului adaptat. Mai mult de atât, în unele cazuri (cum ar fi nuvela Hagi-Tudose de Barbu Ștefănescu Delavrancea), consider că modificarea textului nu era necesară.

  Pe lângă texte foarte cunoscute, sunt aduse lecturii și basme ale lui Nicolae Filimon, pe care îl știm ca fiind primul romancier al nostru, cel care a scris „Ciocoii vechi și noi”. Basmele sale, trei la număr, sunt de o naivitate dezarmantă, dar tocmai acest aspect le face savuroase. Cum reușește Roman Năzdrăvan să treacă prin cele trei probe ale curajului, puse la cale de doi frați invidioși! Sau prin câte va trece Făt-Frumos din „Omul de piatră” pentru a ajunge la draga lui Chiralina!

  Dintre toți autorii de basm, Ioan Slavici este preferatul meu. În basmele sale, caracterul moralizator este mult mai pronunțat și se îndepărtează într-o manieră originală de forma clișeică a basmului. Eminescu, pe de altă parte, păstrează nota romantică, cu accente filosofice: În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele Sale sfinte pietroasele pustiuri ale pământului, în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miazănoaptea, care avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. (Făt-Frumos din Lacrimă)

  Petre Ispirescu ne face cadou trei texte populare, două basme și o poveste, poate cele mai cunoscute și care adună în paginile lor întreaga înțelepciune a românilor: „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Sarea în bucate” și „Prâslea cel voinic și merele de aur”, toate cu final moralizator și personaje pedepsite sau răsplătite pe măsura faptelor lor.

  O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiță, și el căzu mort și îndată se făcu țărână. („Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” – singurul basm în care conflictul este unul interior, lupta nu se dă cu forțele răului și folosește motivul copilului care nu vrea să se nască, motiv nemaiîntâlnit în literatură).

  Mai avem noi nevoie de o lume a fanteziei? Întrebarea este una retorică. Avem nevoie de un Făt-Frumos, călare pe un cal năzdrăvan, care să salveze situația. Avem nevoie și de o întreagă împărăție în care să evadăm; aici totul este simplu: bun sau rău, urât sau frumos, fericit sau trist. Și indiferent de ce parte alegi să te situezi, te asigur că vei avea numai de câștigat.

  Este o carte care se adresează deopotrivă copiilor și adolescenților dornici să cunoască poveștile cu care au crescut părinții și bunicii lor, precum și adulților, care își vor reaminti, cu nostalgie, de vremurile dragi ale copilăriei lor și de farmecul acestora. – fragment de sinopsis

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, bookzone,librarie.net

Recenzii cărți

 Poveștile de aur ale copilăriei, lada de zestre a literaturii pentru copii