Omul care s-a jucat cu focul, de Jan Stocklassa – Editura Paralela 45 – recenzie

Omul care s-a jucat cu focul

Autor: Jan Stocklassa

Editura Paralela 45, 2020

Pe urma asasinilor lui OLOF  PALME: Arhiva secretă a lui STIEG  LARSSON

   “Jan Stocklassa este jurnalist suedez axat pe conspirațiile de mare anvergură din politica internațională. A obținut permisiunea de a utiliza arhiva secretă a revistei Expo, fondată de Stieg Larsson, autorul celebrei trilogii Millennium, vândută în peste 80 de milioane de exemplare în toată lumea.”

   “În 28 februarie 1986 prim-ministrul suedez Olof Palme a fost asasinat pe o stradă din Stockholm. Viitorul autor al trilogiei Millennium, Stieg Larsson, care la acea vreme era ilustrator al agenţiei de presă TT, a cercetat intensiv acest caz rămas nerezolvat până în zilele noastre. În 2014 Jan Stocklassa a descoperit această arhivă și a decis să redea publicului conținutul ei, sub forma unei fascinante povești despre viaţa autorului seriei Millennium şi geneza acestei opere literare cunoscute în toată lumea.”

   O carte pe care am citit-o cu plăcere și interes, dar foarte greu de povestit.

  Cartea este scrisă în două părți, evenimentul central fiind uciderea prim ministrului suedez Olof Palme în 28.02.1986, caz rămas neelucidat până anul acesta.

   La momentul crimei Stieg Larsson era ilustrator al agenției de presă TT, și i s-a cerut să deseneze o “hartă a crimei”…Pe măsură ce veneau informațiile de la reporteri, poliție și martori, el marca punctele pe hartă, astfel că până  a terminat harta era deja dimineață.

  Olaf Palme, de origine burgheză, era membru al partidului social-democrat pe care l-a și condus o perioadă.

   Ascensiunea lui fusese marcată de lupte și controverse, deși era unul dintre cei mai influenți politicieni, mai ales în domeniul politicii externe. Povestind  cum împreună cu un grup de prieteni strânseseră bani pentru lupta împotriva apartheid-ului din Africa de Sud își câștigase primii dușmani. Apoi numind Cehoslovacia “statul satelit” al rușilor și “creatura  dictaturii”, mai mult, criticând invazia sovietică din decembrie 1979 în Afganistan, și-a atras iritarea Uniunii Sovietice.

   Dar Palme provoacă și SUA ducând până la ruperea relațiilor diplomatice ale acesteia cu Suedia de două ori. Prima dată  în 1968, când defilează împreună cu ambasadorul nord-vietnamez la Moscova, într-o manifestație împotriva războiului din Vietnam organizată în Suedia la Stockholm. A doua oară pentru că a criticat bombardamentul din Hanoi, dinainte de Crăciunul din 1972. Palme a comparat “acțiunea Statelor Unite cu cele mai cumplite masacre ale secolului XX”

   Prin “Comisia Palme”-al cărei președinte era, promovează împreună cu alți lideri dezarmarea. SUA nu s-a arătat interesată spre deosebire de Uniunea Sovietică. Asta a fost suficient ca Palme să fie acuzat că lucrează pentru ruși și astfel neancrederea lumii în el să crească și în străinătate și în propria țară.

În 1980-1982 a fost mesager al ONU pentru pace în războiul dintre Iran și Irak.

  Suedezii credeau că ministrul ar trebui să se concentreze mai mult pe politica internă. Acuzațiile la adresa lui s-au întețit, făcute chiar de ziariștii care-l urau pentru că toate dezvăluirile lor nu avuseseră nici un rezultat, Palme își jucase mai bine cărțile.

   Curând ura împotriva lui Palme s-a instalat în toate straturile societății, în presă personalitățile cerând schimbarea lui. Se zvonea că ar vrea să demisioneze și să se retragă într-un post la ONU, pentru că se simțea obosit și hărțuit, dar drumul lui părea blocat din toate părțile.

  La aflarea morții lui au început frământările în mediul politic si al armatei și discuții pe marginea autorilor. S-au făcut cercetări, s-au intervievat martori, s-au făcut arestări, dar fără nici un rezultat concret.

   Stieg Larsson, al cărui bunic fusese comunist, și-a închinat viața luptei împotriva “nedreptății și intoleranței “ mai ales “când ele apăreau sub forma fascismului, a rasismului sau sexismului.”

   Stieg cartografiase organizații rebele și indivizi cunoscuți pentru opiniile de extremă dreaptă, mirat cum puteau fi oamenii atât de ambivalenţi.

   Stieg cerceta și datele despre crimă după informațiile primite de la surse din poliție și părea că știe mai mult decât alții.

  De asemenea, dorind să rămână anonim, schimbă informații cu alți ziariști și publică în ziarul englez “Searchlight”, semnând cu “Our Swedish Correspondent”.

  În Suedia existau o mulțime de partide de dreapta și naziste, între care Stieg semnalase existența unor legături.

   Ramurile poliției și serviciilor care se ocupau de asasinat se schimbau mereu, cercetările  urmau alte căi și cu toate că Stieg dăduse poliției un raport  cu ceea ce descoperise nu prea fusese luat în seamă.

   Este contactat de doi colegi de la ziarul  “Arbetet” care-i propun colaborarea la scrierea unei cărți. Deși avea păreri  politice diferite Stieg e încântat de proiect și le oferă  informații cu condiția să rămână anonim, proiectul lor fiind numit “Misiunea Olof Palme.”

   Teoriile posibilităților mergeau de la “nebunul solitar” până la grupurile de extremă dreaptă, cu aportul  unor polițiști, sau conspirații internaționale  legate de traficul de arme cu Iranul, sau opoziția față de apartheid.

   Cu contribuția jurnaliștilor englezi Stieg află despre mercenarii angajați de africani pentru diferite misiuni și crime comandate.

   Cartea “Misiunea Olof Palme” va fi bine primită și va câștigă premiul pentru jurnalism.

   Apoi, deși poliția stagnează, Stieg continuă cercetările și împreună cu o altă jurnalistă renumită scrie o carte numită “Extrema Dreaptă” foarte bine documentată, și bine primită de public.

   Schimbările de regim din Africa de Sud și raportul unui alt ziarist suedez determină organele de cercetare să verifice și pista mercenarilor, dar nu rezultă nimic concret.

  Stieg împreună cu niște tineri entuziaști activiști de stânga pun bazele revistei “Expo”, toată viața lui rezumându-se la multă muncă, mai ales că au loc și o serie de evenimente ciudate peste tot în lume.

   Epuizat de muncă își ia concediu, dar în loc de odihnă scrie seria Millennium, o serie de mare succes. Din păcate, după al treilea roman al seriei, viața dusă, oboseala, epuizarea își spun cuvântul și Stieg moare în 2004 la 50 de ani

  În 2013 Jan Stocklassa, intrigat de misterul morții lui Olof Palme, pornește din nou cercetările mergând pe urmele lui Stieg Larsson.

   Jan cercetează arhiva de la ziar a lui Stieg, vorbește cu unele contacte ale lui, găsește altele noi, cercetează morțile ciudate comise la ordin de mercenari, conturând povestea crimei, dar avea nevoie și de probe. După ce găsește tot ce  se poate, pune pe hârtie o posibilă desfășurare a crimei și unele dovezi, predând un rezumat la poliție.

   Jan își spune că toată povestea seamănă cu un roman scris de Stieg Larsson și speră că în final se va găsi criminalul.

“Acum știam că în arhivă se aflau o mulțime de date despre asasinatul lui Palme, dar nu știam ce aveam să fac cu ele. Principalul obstacol era că teoria lui Stieg se opunea fundamental certitudinilor mele. El bănuia că serviciile secrete sud-africane săvârșiseră crima cu ajutorul unui grup de suedezi. Cât despre mine, eu eram convins că e vorba de doi sau trei amatori suedezi. Greu de înțeles de ce ajunsesem la niște concluzii diametral opuse.” (pag. 197)

   Cu asemenea desfășurare de forțe și cu contribuția ziariștilor rămân totuși pregnant întrebările: “Se vrea elucidarea crimei? Sunt amestecate doar forțe din afară sau acestea au conlucrat cu suedezii?”

Întrebări la care poate se vor găsi răspunsuri când va fi elucidată crima.

“După cum știu cei care urmăresc știrile zilnice, cu puțin timp în urmă, autoritățile suedeze au închis celebrul dosar al asasinării prim-ministrului Olof Palme, au indicat un vinovat care s-a sinucis acum câțiva ani și au scăpat pentru totdeauna, deși probele au fost surprinzător de puține și de slabe, de sintagma ”asasinat nerezolvat”. Așadar, după mai mult de 34 de ani, de la acea seară neobișnuită din 28 februarie 1986, procurorii au declarat oficial că vinovat este Stig Engstrom, cunoscut ca „Skandia Man”. Acest lucru nu a fost cunoscut, la data scrierii cărții, de Jan Stocklassa și cu atât mai puțin de Stieg Larsson.”

   Romanul de 450 de file conține pe lângă poveștile spuse de cei doi ziariști și o listă cu persoane din Suedia și din lume implicate în cercetări, suspecți, investigatori, persoane de interes.

   Cartea este extrem de interesantă pentru multitudinea informațiilor și a mersului cercetărilor și este ușor citibilă datorită stilului în care este scrisă.

   “Chiar dacă ”Omul care s-a jucat cu focul” este un volum cu evidentă tentă documentară, el nu este mai puțin alert și conține toate elementele importante ale unui policier plin de adrenalină. Cartea lui Jan Stocklassa oferă și suspans, și noi dezvăluiri asupra unei crime greu de cercetat și greu de deslușit și va atrage, cu siguranță, interesul mai multor categorii de cititori.”

Carte disponibilă pe site-ul Editura Paralela 45

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Omul care s-a jucat cu focul de Jan Stocklassa – Editura Paralela 45