Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț

Recviem pentru umbre, de Ioana Mihaela Curaleț – Editura Petale Scrise – recenzie

Recviem pentru umbre

Autor: Ioana Mihaela Curaleț

Editura: Editura Petale Scrise

Număr pagini: 215

Gen: fantasy thriller, dark fantasy, thriller polițist

Dispariţia misterioasă a logodnicului ei o pune pe Angelica pe drumuri. Nimeni nu ştie nimic. Nimeni nu spune nimic. Familia lui e singura pistă pe care o are, dar membrii ei nu-i fac deloc treaba mai ușoară, ba chiar pare că nu le pasă deloc de Marius. Invitată să-și petreacă noaptea la conacul lor, femeia intră în posesia unui jurnal care îi dezvăluie trecutul ciudat al viitorului ei soț și, mai important, detalii despre unde ar putea fi.

   Îmi plac atât poveștile thriller, cât și cele fantasy, așa că nu-i de mirare că am întâmpinat cu bucurie vestea că la Editura Petale Scrise și-a făcut apariția ,,Recviem pentru umbre”, primul roman al scriitoarei Ioana Mihaela Curaleț. E drept că am fost puțin sceptică, având în vedere că era vorba de un debut literar, dar gândul că autoarea a câștigat concursul de  manuscrise, la categoria fantasy thriller, mi-a stârnit curiozitatea și m-a îndemnat să îi acord credit. Și bine am făcut, pentru că am descoperit o carte plină de mistere și cu un ritm atât de alert, încât nu am putut lăsa cartea din mână. Iar finalul m-a găsit cu un zâmbet mare pe chip, mulțumită fiind de modul în care s-a încheiat povestea.

  Dacă ar fi să caracterizez în două cuvinte acest thriller dark fantasy, aș spune doar atât: șocant și tulburător. Dintotdeauna mi-a plăcut să-mi pun la treabă celulele cenușii și să descopăr din timp identitatea criminalului, dar Ioana Mihaela Curaleț s-a jucat cu mintea mea. Pe timpul lecturii, mi-am făcut tot felul de scenarii, și mult prea târziu mi-am dat seama că am fost dusă de nas. La un moment dat, nu mai știam sigur cine spune adevărul și cine nu, nu mai aveam încredere în nimeni, nici măcar în personajele principale. Am încercat să pun la loc toate piesele de puzzle, am făcut câteva presupuneri, dar numărul mare de suspecți și multitudinea de secrete, pe care aceștia le țineau ascunse cu strășnicie, mi-au îngreunat munca și m-au îndrumat pe piste false.

  ,,Piesele lipsă se adunau pentru a dezvălui un adevăr macabru, trist. Cadavrele își spuneau trista poveste după ani lungi în care au stat uitate în întuneric.”

  Mi-a plăcut enorm de mult stilul abordat de autoare, felul în care a realizat narațiunea, caracterul imprevizibil al personajelor, atmosfera sinistră.

,,Sentimentul acela nedefinit, insuportabil, ce semăna mai degrabă cu groaza, i se părea că până și gândurile îi erau expuse acelei entități invizibile care se afla foarte aproape de ea.”

  Încă de la început mi-am dat seama că am de-a face cu o poveste mult mai aparte,  care iese în evidență față de alte scrieri ale genului, mai ales că autoarea a venit cu niște idei originale. Cel puțin, în ceea ce mă privește, nu am mai întâlnit în literatura zilelor noastre povești cu tentă gotică (literatură care combină elementele de horror și romance), și nici nu am mai văzut ca un personaj secundar să joace un rol atât de fascinant, încât să te determine să uiți de personajul considerat a fi principal.

  Daca la început am urmărit cu interes personajul Angelica Lazur și acțiunea întreprinsă de aceasta, după ce logodnicul ei, Marius Dei, a dispărut în mod misterios, un alt personaj a reușit să-mi stârnească curiozitatea atât de mult, încât nu m-a mai interesat ce se întâmplă cu eroina.

  Din punctul meu de vedere, Serafina, sora mai mică a celui dispărut, are o personalitate atât de complexă și complicată, încât acaparează totul în jur. Tânăra este un mister, vorbește și se poartă ciudat, dar ceea ce o face cu adevărat intimidantă sunt ochii ei ciudați, de un căprui deschis, aproape galbeni, cu străluciri de jăratec. Pare venită dintr-o altă epocă, iar comportarea ei stranie îi îndeamnă pe cei care nu o cunosc deloc să o considere nebună. Nimeni nu știe de ce boală suferă (dacă într-adevăr suferă de ceva anume), cu excepția  lui Aurelion Saffiro – un vechi  prieten  de-al lui Marius, care e plătit destul de bine să aibă grija de Serafina. Cei doi dau impresia că se urăsc reciproc, Serafina se poartă ca o scorpie cu el, iar Aurelion își ascunde atât de bine gândurile și emoțiile, încât nimeni nu bănuiește cât de fascinat este de tânără.

,,M-am îndrăgostit de tine de prima oară când te-am văzut, atunci când am venit ca medic, însă Marius și-a dat seama și credea că nu sunt în toate mințile, zicând că relația noastră ar fi asemănătoare cu cea dintre o victimă și un psihopat, că tu nu ai astfel de sentimente. Te cunosc de atâta timp, dar nu am îndrăznit să sper la o altfel de relație între noi doi. E ca și cum îmi eşti inaccesibilă.”

  În thriller-ul dark fantasy ,,Recviem pentru umbre”, ni se servește un cocktail exploziv de mister, crime și supranatural, peste care a fost turnat un strop de romantism. Scriitoarea Ioana Mihaela Curaleț reușește să ne trezească interesul cu o serie de întâmplări neprevăzute, situații neobișnuite, acte bizare, fapte abominabile, personaje misterioase, secrete terifiante, atmosferă sinistră și suspans dus până la extrem. Avem de-a face cu un caz destul de încâlcit, care ne trimite în trecut, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și un criminal în serie care încearcă să șteargă urmele crimelor sale.

  Povestea este spusă atât din perspectiva personajelor principale, cât și secundare, acțiunea romanului desfasurandu-se pe mai multe planuri. Pentru început, aflăm că Angelica avusese o ceartă urâtă cu logodnicul ei, Marius Dei, în urma căreia bărbatul plecase și nu mai revenise acasă. Degeaba a încercat să dea de el, totul era în zadar. Însă, după câteva zile în care nu a primit niciun răspuns, și-a dat seama că i se întâmplase ceva. De îngrijorare, sunase la poliție și așa aflase că Marius venise la spital și își făcuse tura la fel ca de obicei, apoi plecase seara acasă. Din start a eliminat gândul că poate plecase la familia lui, căci nu mai erau deloc în relații bune.

  Totuși, divergențele din sânul familie Dei nu o împiedică pe Angelica să se deplaseze acasă la părinții lui Marius, să discute despre dispariția fiului lor. Însă, odată ajunsă la conac, tânăra este întâmpinată cu răceală de Serafina, sora mai mică a lui Marius.

  Tinerei nu îi ia prea mult timp să își dea seama că membrii familiei se poartă bizar și că există posibilitatea ca ei să ascundă ceva în legătură cu dispariția lui Marius, motiv pentru care se hotăraște să meargă la secția de poliție din apropiere, să raporteze și acolo dispariția lui Marius.

,,- Logodnicul meu a dispărut și i-am raportat deja dispariția, dar simt că e mai mult de atât… Nu puteam sta cu mâinile în sân, trebuia să fac ceva. Am încercat să-i contactez familia, dar ei mi-au răspuns prea greu și ceea ce mi-au spus mi-a dat de gândit, aşa că am fost acasă la ei. Nici azi nu a fost diferit și s-au purtat cu răceală, ba chiar cu un fel de aversiune față de mine și cred că ei știu lucruri legate de dispariția lui Marius.”

  Polițistul Valeriu Axinte preia cazul și, împreună cu Angelica, se deplasează la conac, să clarifice lucrurile. Odată ajungi acolo, Serafina invocă faptul că deja este târziu și îi invită să-și petreacă noaptea la conac. Angelina ajunge să doarmă chiar în vechea cameră a lui Marius. Aici găsește câteva cărți cu titluri mai ciudate legate de demoni, posedări și alte lucruri ce țineau de supranatural, dar și un jurnal în care Marius își notase lucrurile importante din viața lui, totul începând din anul 1994 și până în prezent. Din curiozitate începe să citească din jurnalul lui Marius, crezând că acesta îi va oferi noi detalii despre omul cu care trăise, dar pe parcurs își dă seama că nu îl cunoștea mai deloc sau doar o parte din ceea ce îi arătase el.

  În timp ce Angelica descoperă o noua fațetă a logodnicul ei, poliția își continuă ancheta. Folosindu-se de abilitățile de medium ale Serafinei, polițistul Valeriu Axinte descoperă un schelet în dumbravă și alte patru cadavre într-o casă abandonată. Trei erau băgate într-un perete gros, iar unul în podea.

,,Polițistul își scoase cuțitașul din buzunar și desprinse cu el varul din colțul umed, dar bucata de perete se crăpă din interior, lăsând un lichid gros să se prelingă pe podea. Mirosul era îngrozitor și lichidul nu conținea doar var, se mai vedeau nişte chestii asemănătoare cu bucățile de piele și carne descompusă. Duhoarea nu îl lăsă să se uite mai departe, ci ieşi repede la aer. Il usturau ochii. Se întâlni cu Serafina chiar în timp ce ieşea, dar la vederea lui, ea se feri repede, făcându-i loc, apoi, punându-şi o batistuță parfumată la nas și inspirând adânc, intră înăuntru din nou.

   – E un cadavru în perete, îi spuse ea când reveni. Cilindrul de sticlă în care se afla adăpostit s-a spart.”

  Deși nu e cert, unii sunt de părere că scheletul aparține Elizabetei Macovei, fostă îngrijitoare la un orfelinat. Aceasta a dispărut pe 17 mai 1995, cu cinci luni înainte de incendiul care a ars clădirea și a provocat alte 8 victime, printre care și copii.

  În urma celor descoperite, Serafina și Aurelion, majordomul ei, pornesc propria lor anchetă. Ce se întâmplă mai departe, vă las pe voi să aflați.

    ,,Recviem pentru umbre”, este un thriller dark fantasy care te ține în suspans de la prima până la ultima pagină. În mod sigur va fi pe placul tuturor celor care îndrăgesc acest gen de literatură.

  ,,Umbrele celor morți strigă numele criminalului, iar eu  le voi cânta recviemul, zâmbi angelic Serafina.” Top of FormBottom of Form

Carte disponibilă pe site-ul Petale Scrise

Recenzii cărți 

9 COMMENTS

  1. O am și eu pe lista de dorințe… mulțumesc pentru recomandare! O recenzie care-ți taie răsuflarea. Și povestea mă ispitește. Felicitări, Alina!

    • Multumesc mult pentru apreciere, Geo! Merita sa o citesti, ai sa vezi ca e diferita fata de alte scrieri.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.