Sa nu plangi de Lydie Salvayre! sau Puterea si fragilitatea fiintei umane
Să nu plângi! sau Puterea şi fragilitatea fiinţei umane-recenzie
Să nu plângi de Lydie Salvayre
Editura: Humanitas Fiction
Număr pagini: 272
An apariţie: 2015
Colecţia: Raftul Denisei
Lydie Salvayre şi-a numit romanul “Să nu plângi!”, dar am plâns începând cu penultima pagină a cărţii.
Personajul principal este Montse, mama scriitoarei (nanogenară şi bolnavă psihic), care îi povesteşte fiicei sale o amintire pe cât de dureroasă, pe atât de importantă pentru ea (“În memoria ei nu rămăsese decât această vară a lui 1936, în care viaţa şi iubirea au luat-o în braţe cu toată fiinţa, această vară în care a avut senzaţia că trăieşte din plin şi în acord cu întreaga lume, această viaţă a tinereţii totale…”).
Acţiunea se desfăşoară în Spania, în plin război civil, într-o ţară sfâşiată politic şi religios, în care nemulţumirile sociale au condus la haos şi măcel şi pe care familia autoarei le-a trăit împreună cu mulţi alţi concetăteni din provinciile spaniole implicate în răzmeriţă (“Simt că a venit momentul să scot la lumină aceste evenimente care au avut loc în Spania, pe care le-am izgonit într-un ungher al minţii, cu siguranţă pentru a evita întrebările pe care riscau să le ridice. A venit momentul să le privesc în faţă”).
Expresii ca ”impactul revoluţiei”, “ororile războiului” sunt întâlnite frecvent în manualele de istorie sau în mass-media şi adesea le ignorăm, din dorinţa de a ne apăra, conştienţi fiind de atrocităţile care au însoţit astfel de conflicte (“Lovitura de stat franchistă a dus, aşadar, la trezirea unui popor care îşi nesocotise până atunci propria putere.”, “Şi a făcut să se întâmple ceea ce nici socialiştii, nici anarhiştii n-ar fi putut înfăptui de unii singuri: în numai câteva zile, jumătate din Spania şi cele şase oraşe principale ale ei vor trece în mâinile revoluţionarilor.”).
Dar faptele, minuţios detaliate în romanul acesta nu ne lasă să trecem în goană peste ele. (“Prea multe lucruri abominabile fuseseră comise pe pământul Spaniei şi prea multe crime otrăviseră aerul.”).
Din cele relatate, se remarcă puterea oamenilor şi rezistenţa lor în faţa vicisitudinilor vieţii, solidaritatea, încrederea într-un trai mai bun. Puterea de a spera că uniţi pot schimba lumea. Puterea de a îndrăzni. Puterea de a acţiona. Şi totul în balans cu fragilitatea fiinţei umane. Care suferă. Care şovăie. Care îşi pierde speranţa. Şi principiile. Şi iluziile. Şi puritatea. Chiar şi credinţa.
Poate cel mai important lucru îl reprezintă trecerea rapidă de la putere la deznădejde şi invers. Şi totuşi într-o asemenea situaţie, la limita disperării, ei iubesc!
În acea vară, Montse întâlneşte la Barcelona un poet francez (“Era frumos ca un zeu.”) care “…îi spusese că îi e ruşine cu Franţa, îi e ruşine cu Europa, care se făcea preş în faţa lui Hitler, îi e ruşine cu Biserica Catolică, care se prostitua astfel, umăr la umăr cu militarii.”, iar “Montse s-a îndrăgostit de el din prima clipă, cu tot sufletul şi pe vecie” ).
“Să nu plângi!” este o emoţionantă lecţie de viaţă, condensată într-o pagină de istorie şi de dragoste, pentru care Lydie Salvayre a primit premiul Goncourt în 2014.
Super recenzie! Îmi place! locco_smiley_10
Multumesc, Cosmin! 🙂
Waw!!! Foarte frumos! locco_smiley_10
Multumesc mult, Rodica! 🙂
Felicitari, Dorina ! Recomandarile tale sunt fascinante ! Fiecare recenzie a ta este scrisa intr-un stil care te incanta, te face sa vrei sa citesti aceea carte pentru a intelege si simtii la randul tau, sentimentele pe care le prezinti atat de frumos ! Recenzi ta este superba ! locco_smiley_10
Multumesc mult, Iliuta! Cartea m-a fascinat din multe puncte de vedere. …Nu am dezvaluit tot 🙂
Am si eu aceasta carte in biblioteca, iar recenzia ta Dorina m-a convins de faptul ca trebuie sa o citesc curand. Felicitari!
Multumesc, Laura. Astept sa discutam la sfarsit. 🙂 :*
imi place foarte mult recenzia, felicitari
Multumesc, Vero! <3
Dorina, de ce ma corupi tu? 😉 Sunt foarte tentata sa citesc cartea!
Felicitari !
Multumesc, Alina! Iti pot imprumuta eu cartea. <3
felicitari Dorina,o recenzie interesanta!
Multumesc, Nicol! Cartea e deosebita. In primul rand ca stil ( despre care nu am scris in articol).
Alta tentatie literara! Felicitari pt prezentare!
Multumesc, Mara! Te pup!
dorina m-ai tentat cu cartea asta!superba prezentare si se vede ca te-a incintat
.felicitari!o carte sensibila asa ca tine
Multumesc, Arci! Chiar asa, m-a incitat. 🙂 Pupici