Seria Peregrine – Jude Deveraux

   Seria Peregrine – poveşti de dragoste trăite cu intensitate, personaje încăpățânate, dar luptătoare, iubirea şi ura ajungând la extreme. Dorința puternică de a cuceri și de a se încheia ostilitatea dintre două familii devine atât de strânsă încât doar o minune poate să încheie războiul.

1. The Taming (1989) – Îmblânzirea – Editura Miron

   Primul volum din seria Peregrine este intens, profund și revelator. Drumul spre îmblânzirea sufletului are foarte multe piedici de depășit. Perseverența Lianei-personajul feminin principal este punctul forte în lupta cu sărăcia, trădarea sau ispitirea cavalerului Rogan. Atunci când obsesia, ura și indiferența fac pact comun, doar cu răbdare se pot găsi soluții pentru a le depăși.

   Liana Neville și-a jurat să-l cucerească pe magnificul și sălbaticul cavaler Rogan Peregrine, obsedat doar de nimicirea dușmanilor care-i luaseră castelele și pămînturile și-i omorîseră frații.

    Trădat în dragoste, încrîncenat și plin de ură, în viata lui nu era loc pentru tandrețe. Dar ea a început un dulce asediu, si încet, l-a făcut sa cunoască pasiunea și iubirea adevărată.

Liana ştia cît de norocoasă era să conducă proprietăţile tatălui ei. Ştia că nici o femeie nu are putere decît dacă aceasta îi este dată de către un bărbat. Fusese cerută în căsătorie încă de fa vîrsta de patru ani, iar la opt ani fusese chiar logodită; dar tînărul murise înainte ca ea să fi împlinit zece ani. Tatăl ei nu acceptase nici una dintre cererile în căsătorie ulterioare, aşa că Liana reuşi să se sustragă de la măritiş. Atunci cînd un pretendent oarecare insistase să o ia de soţie, Liana nu trebuise decît să-i amintească tatălui ei ce haos ar fi putut isca nunta, pentru ca Gilbert să refuze oferta.

  Dar acum se ivise zgîrcita asta de Helen. Liana se gîndea să treacă întreaga putere asupra domeniilor în mîinile mamei sale vitrege şi să se retragă la proprietatea lor din Waies. Mda, n-ar fi o idee rea. Ar putea trăi acolo în singurătate şi, foarte curînd, atît Helen cît şi tatăl ei ar fi dat-o uitării.

 

– Vrei să spui mama vitregă, îl corectă Liana. De cînd mama mea vitregă a dat sfoară-n ţară că urmează să fiu scoasă la mezat, că sînt o iapă în călduri şi că am nevoie de serviciile unui armăsar. Da, mulţi bărbaţi au venit aici să ne admire caii, să vadă cît pămînt şi cît aur avem şi, într-un tîrziu, să se uite şi la faţa mea comună, care nu spune nimănui nimic.

Gilbert se aşeză pe un scaun. Se ruga în sinea lui ca în paradis să nu fie nici o femeie – nici măcar o femelă de şoim – iar accesul iepelor şi al căţeluşelor să fie strict interzis.

– Liana, spuse el, obosit, eşti la fel de drăguţă ca şi maică-ta. Dar, te rog, te implor, nu mă mai obliga să stau la masă cu toţi bărbaţii ăştia care nu fac altceva decît să-ţi laude frumuseţea. Dacă nu, să ştii că începînd de mîine o să mănînc într-unul din grajduri. Caii cel puţin n-or să mă „încînte” spunîndu-mi cît de albă este pielea fiicei mele, cît de strălucitori îi sînt ochii şi cît de roşii, buzele. Lianei nu-i venea să zîmbească.

– Asta înseamnă că eu ar trebui să mă mărit cu un bărbat pasionat de vînătoarea de şoimi. Oare asta să fie soluţia? Poate că ar trebui să organizăm un concurs de vînat cu şoimi, iar cel care va prinde cel mai mult vînat, mă va cîştiga ca premiu. Nu crezi că am dreptate?

Rogan era un om căruia nu-i plăcea să vorbească prea mult despre el însuşi. Cînd căţeaua aceea de Jeanne îl înşelase în public, Rogan se retrăsese în sine, iar în cei zece ani care trecuseră de atunci, nimeni nu putuse străpunge carapacea groasă cu care se înconjurase.

– O să te aşteptăm, spuse Severn, dîndu-se la o parte şi lăsîndu-i să treacă. După plecarea lui Rogan, unul dintre cavalerii aflaţi în spatele lui Severn spuse aproape în şoaptă.

– Sînt femei care pot să schimbe un-bărbat.

-Nu şi pe fratele meu, răspunse Severn. Nici o femeie de nicăieri, nu este destul de puternică pentru a-l schimba pe fratele meu, adăugă el cu mîndrie în glas. Lumea din jurul lor se putea schimba odată cu trecerea timpului. Rogan însă ştia ce voia şi acţiona în consecinţă.

– Pleci de-aici cu ulciorul gol? Liana trecu în goană pe lîngă ea, privi printre tufişuri şi descoperi de îndată ce anume atrăsese atenţia femeii. Un bărbat frumos stătea întins pe iarbă, la soare şi dormea; era înalt, cu umeri laţi şi şolduri înguste, musculos, cu maxilare proeminente şi cu păr lung şi negru, ce strălucea arămiu în razele soarelui. Liana îl privi din cap pînă-n picioare, cu ochii ţintă la pielea de culoarea mierii a trupului aproape gol. Nu îşi închipuise niciodată că un bărbat putea fi atît de frumos.
– Cine e? o întrebă ea, în şoaptă, pe ţărancă.

– Un străin, răspunse aceasta.

Sărutul acesta era tot ceea ce bănuia ea că înseamnă un sărut adevărat; îşi încolăci braţele în jurul gîtului bărbatului, simţindu-i pielea caldă prin hainele ei ude şi reci. El îşi frecă buzele de ale ei, deschizînd încet gura şi obligînd-o astfel şi pe ea să facă la fel. Liana îl mîngîie pe păr. Era curat şi atît de cald încît fata crezu că-i simte reflexele arămii.

2. The Conquest (1991) – Cucerirea – Editura Miron

    Cartea Cucerirea ne demonstrează cât de important este să ieși din cercul vicios, să descoperi lumea și să te întorci acasă cu forțe proaspete care nu au legătură cu ura, războiul și moartea. Famiile Howard și Peregrine au un singur scop – să se vâneze, să descopere puncte slabe și să se nimicească reciproc, însă atunci când unul din moștenitori este împotrivă și se îndrăgostește de femeia din tabăra adversă apare o problemă. Lupta asiduă de cucerire a sufletului, de a continua asaltul din altă perspectivă, va fi în beneficiul tuturor. Liana reușise să schimbe ceva în jurul Peregrinilor iubindu-l pe Rogan, acum este rândul lui Tearle Howard să o atragă în mreje pe Zared – comoara ascunsă.

   Încântătoarea Zared Peregrine era mândria familiei, o comoară pe care frații ei o apărau cu vehemență de vechii lor dușmani: familia Howard. Peregrinii suferiseră destule pierderi. De aceea frații lui Zared o inițiaseră în arta războiului și o îmbrăcaseră în haine bărbătești…

  Cucerirea (Jude Deveraux), roman de dragoste captivant, scris cu multă pasiune și noblețe sufletească.

– Încetează, strigă Liana. Nu mai suport. Întotdeauna, Howard. Nu am mai auzit altceva de când m-am măritat. Mănânc cu Howardienii, dorm cu ei. Nu îmi dau pace deloc.
– Cum poţi să rişti viaţa surorii tale, în această ură faţă de familia Howard?
Zared îşi ţinu respiraţia. Severn ar plesni-o pe Liana? se întrebă. Dacă ar face-o, Rogan l-ar ucide. Totuşi cum putea vorbi Liana aşa de indiferent despre duşmanii lor? Cum putea, uita ceea ce familia Howard le făcuse de trei generaţii încoace?
Zared putu respira în voie, când Severn vorbi iar. Cel puţin se putea controla de ajuns ca să nu o lovească pe Liana. Zared ştia că fratele său vorbise despre plecare. Cu o lună în urmă, un trimis venise cu o invitaţie la un turnir extraordinar, ce urma să aibă loc în onoarea căsătoriei lui lady Marshall.

Menţionarea celui mai mare dintre Peregrini i-a potolit, astfel încât unul o aruncă pe Zared pe şa şi se urcă alături de ea. Fata nu putea să se gândească decât că vrajba va reîncepe şi, până să se sfârşească, îşi va pierde frații, închise ochii în care apăruseră deja lacrimi. Trebuia să-i facă să creadă cât mai mult timp cu putinţă, că era băiat. Nici nu voia să se gândească ce s-ar fi putut întâmpla dacă s-ar fi descoperit că era fată.
Tearle Howard îşi întinse picioarele, lungi şi musculoase, căscă şi se lungi pe iarbă, pe malul micuţului râu. Soarele îi încălzea trupul, iar muştele bâzâiau leneş. În stânga se putea auzi murmurul celor trei oameni ai fratelui său. Tearle intenţiona să adoarmă, să lenevească toată ziua, aţipind la soare, dar vocile bărbaţilor îl ţineau treaz, reamintindu-i de obsesia fratelui său.
Tearle trăise în Franţa până acum două luni, petrecându-şi timpul la Curtea lui Philip cel Bun. Sub tutela mamei sale, a dus o viaţă rafinată şi educată. Învăţase ce înseamnă muzica bună, dansul şi arta îşi dusese uşoara-i viaţă într-un loc unde conversaţia era o artă. Cu şase luni în urmă, mama lui Tearle a murit şi pincipalul scop al traiului său în Franţa a dispărut. La douăzeci şi şase de ani se trezi într-o familie pe care nu o cunoscuse niciodată, sau pe care o văzuse foarte rar, astfel că, atunci când Oliver ceru întoarcerea fratelui său mai tânăr, Tearle fusese mulţumit, dar şi intrigat. Călătoria de întoarcere în Anglia o făcuse în compania plăcută a prietenilor şi îşi salutase fratele şi cumnatul, călduros.

-A, adică cu un Howard. Ştii că sunt un Howard?
-Ştiu destule despre voi, sunteţi duşmanii noştri. El oftă şi se aplecă uşor asupra ei.
-Precis nu sunt duşmanul vostru.
-Dacă eşti un Howard, eşti într-adevăr duşmanul familiei mele.
-Totuşi te-ai întors să-mi legi rana.
-M-am întors să previn un război. Dacă mureai, fraţii tăi i-ar fi atacat pe ai mei.
Încercă să se mişte, însă el o prinsese ca într-o capcană.
-Te-ai întors numai gândindu-te la fraţii tăi?
-De ce altceva? întrebă ea, vizibil încurcată.Tearle îi duse mâinile la buze şi le sărută.

Verifică disponibilitatea cărţilor  din Seria Peregrine în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Seria Peregrine historical romance