Șoseaua Jellicoe de Melina Marchetta-Storia Books-recenzie

Șoseaua Jellicoe de Melina Marchetta-Storia Books-recenzie

by -
19
Șoseaua Jellicoe de Melina Marchetta-Storia Books

Șoseaua Jellicoe, de Melina Marchetta-Storia Books-recenzie

 

Titlu original: On the Jellicoe Road

Traducere: Bogdan Voiculescu

Editura: Storia Books

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 312

Gen: Young Adult; Romance; Mystery

  Șoseaua Jellicoe este o poveste amețitoare despre dragoste, despre drame familiale și despre maturizare. Taylor Markham este abandonată de mama ei la unsprezece ani pe șoseaua Jellicoe. Acum are șaptesprezece ani și în sfârșit dă piept cu propriul trecut. Este conducătoarea comunității Școlii cu internat Jellicoe și responsabilă de lupta pentru teritoriu dintre elevii de aici, Cadeți și Orășei. Iar asta îi lasă prea puțin timp pentru introspecție. Peste toate, Hannah, cea mai apropiată persoană de sufletul lui Taylor, dispare în mod misterios, iar Jonah Griggs, conducătorul Cadeților și cel care ar putea fi cheia tuturor secretelor din trecutul ei, revine în oraș.

  În această poveste ca un puzzle, nimic nu este ceea ce pare a fi și fiecare indiciu duce la o întrebare nouă. Taylor încearcă să înțeleagă legătura dintre mama ei, care a abandonat-o, Hannah, care a găsit-o pe șoseaua Jellicoe și care acum este de negăsit, un străin misterios care i-a șoptit odată ceva la ureche, un băiat care îi apare în vise, cinci copii care au locuit pe șoseaua Jellicoe în urmă cu optsprezece ani și Jonah Griggs, o prezență înnebunitoare și magnetizantă, care o cunoaște mai bine decât oricine.
Dacă Taylor reu
șește să pună cap la cap toate bucățile din trecutul ei, ar putea să-și schimbe viitorul.

  În timp ce luptele captivante pentru granițe purtate între trei tabere măresc pulsul cititorului, aventurile prin care trece Taylor în căutarea lui Hannah și relația ei cu Jonah, stoicul comandant al Cadeților, inspiră poveștii o atmosferă constantă de mister. Cititorii vor fi captivați de structura fascinantă și complexă a narațiunii. Un mister redat cu mare încântare.

  Pentru Șoseaua Jellicoe Melina Marchetta a primit Premiul Michael L. Printz decernat de American Library Association.

    Între mine și cărțile de la Storia Books a fost dragoste la prima vedere. A fost suficient să citesc patru cărți de la ei ca să-mi dau seama că sunt fabuloși pe secțiunea young adult. Poveștile par la început ceva mai ușurele, dar la final rămâi plăcut surprins de esența lor. În spatele tuturor acelor glume ca între adolescenți, se ascunde o idee, un îndemn, o anumită morală. Însă, dintre toate cărțile de la Storia pe care le-am citit până acum, “Șoseaua Jellicoe” a reușit să mă răvășească complet. Trăirile emoționale ale lui Taylor Markham, personajul central al cărții, sunt atât de intense, încât am simțit mai mereu că am un imens nod în gât. Toate personajele din carte sunt creionate în mod realist, însă Taylor mi se pare cel mai complex și complicat dintre toate. Atunci când povestește despre speranțele sau gândurile despre trecut, glasul ei este atât emoționant, melancolic, trist, dar nu stârnește nicio clipă mila. Necazurile din trecut  au transformat-o într-o persoană depresivă, neprietenoasă cu ceilalți oameni din jur. E mai mereu tristă și pare că trăiește într-o lume a ei…

   M-am bucurat foarte mult atunci când a apărut “Șoseaua Jellicoe”, întrucât citisem deja o altă  carte de-a autoarei – “Salvând-o pe Francesca”- și rămăsesem plăcut surprinsă de scriitură, intrigă, personaje. Însă a fost suficient să citesc primele capitole din “Șoseaua Jellicoe” ca să îmi dau seama că am de-a face cu o carte mult mai specială față de ceea ce bănuiam, un roman  profund ce reflectă realitatea cotidiană. Poveste este încărcată de emoție și sentimente, de scene intense și dramatice, tocmai pentru că Melina Marchetta ne arată latura negativă a societătii și abordează o gamă largă de subiecte sensibile, dureroase, precum dependența de droguri, tentativa de răpire, abandonul, sinuciderea, crima, suferința, boala, moartea. În același timp, “Șoseaua Jellicoe” este o poveste despre iubire, dezamăgiri, suferință, ură, sacrificiu, curaj, dar și despre  greșelile trecutului și asumarea consecințelor. Un adevărat tăvălug de emoții și sentimente.

“…Jellicoe. Cea mai frumoasă șosea pe care am văzut-o vreodată și deasupra căreia copacii se împleteau într-o boltă care tremură în adierea vântului și formau  ca un fel de tunel către Shangri-La.

  Tărâmul lui Dumnezeu, cum zice Raffy. Îmi jură că îmi va schimba perspectiva asupra vieții.

Să-ți dorești să existe un vis spre care să tinzi.

Dar să iubești lumea exact așa cum este.”

   Trebuie să vă mărturisesc că am avut nevoie de o perioadă de acomodare până să mă obișnuiesc cu structura complexă a narațiunii, cu alternanța între trecut și prezent. De asemenea, după ce am parcurs cam un sfert din carte, mă simțeam puțin bulversată pentru că nu înțelegeam ce legătură există între luptele teritoriale purtate de cele trei tabere adverse, dispariția lui Hannah, mentorul lui Taylor, discuțiile pe tema tentativelor de răpire ce au avut loc cu ani în urmă, menționarea unui ucigaș în serie, povestea celor cinci adolescenți care au locuit pe șoseaua Jellicoe în urmă cu optsprezece ani, relația lui Taylor cu Jonah Griggs, comandantul Cadeților și apariția unui misterios băiat în visele lui Taylor. Toate păreau a fi niște piese importante dintr-un puzzle care se cerea rezolvat. Dar totul a început să se lege într-un mod atât de interesant din clipa în care au fost făcute câteva dezvăluiri. Abia atunci am primit răspuns la toate întrebările și am reușit să văd întreg tabloul.

 

“Dar lucrul pe care l-am învățat în ultimii cinci ani este că melodrama joacă un rol deosebit în viețile celor de la Școala Jellicoe. Așa se face că, în timp ce seniorii dau din gură și gesticulează amenințător cu mâinile în jurul meu, eu încerc să revin la băiatul din vis, pentru că alături de el îmi găsesc liniștea  … Băiatul acela este mereu lângă mine. Nu-i știu numele și nu știu de ce mă vizitează întruna, dar e mereu acolo și pune aceeași muzică pe un walkman din anii ’80, la care puteau fi ascultate casete. Este un cântec despre copaci în văpaie și despre un dor de când lumea după prietenii lăsați în urmă. Îmi dă voie să ascult împreună cu el; cânt mereu același vers. În acele clipe îi apar mereu lacrimi în ochi și îmi stârnește o nostalgie pe care nu am niciun drept să o simt, dar care mă chinuie. Niciodată nu cântăm versurile până la sfârșit și de fiecare dată când mă trezesc, îmi spun că trebuie să-l întreb despre acele ultime cuvinte. Dar de fiecare dată uit.

    Personajul principal al cărții este Taylor Markham (17 ani), o tânără care de șase ani stă la internatul școlii Jellicoe. A fost abandonată de mama ei la unsprezece ani într-o benzinărie de pe șoseaua Jellicoe, dar a fost găsită în foarte scurt timp de Hannah, o femeie ce deținea terenul de lângă râu, și care ulterior i-a devenit mentor. În prezent, Taylor este conducătoarea comunitătii Școlii cu internat Jellicoe și responsabilă de lupta pentru teritoriu dintre elevii de aici, Orășei (copiii din orașul Jellicoe) și Cadeți (băieții din Sydney care vin la Jellicoe, în cadrul programului lor de educație în aer liber). Luptele se desfășoară doar pe parcursul celor șase săptămâni pe care le petrec aici cadeții și sunt mai degrabă o pacoste decât un motiv de entuziasm.

 

“E prima oară de când m-au făcut conducătoarea comunicații când îmi dau seama de ce i-am spus lui Hannah că mă gândesc să plec. E vorba de frică. Nu de frica de a negocia teritorii, de a conduce un război și de a mă asigura că la sfârșit rămânem cu mai mult pământ decât la început. Asta pot să fac legată la ochi.

   Asta mă sperie.

   Faptul că superiorii mei au părăsit căminul. Că sunt responsabilă pentru 50 de copii care nu dau doi bani pe războiul pentru teritoriu. Și care nu vor decât să am grijă de ei. 

   Iar eu nu știu cum.” 

   Taylor trebuie să conducă negocierile pentru teritoriu cu cele două grupuri și să se ocupe de liderul Cadeților, Jonah Griggs, tânărul care îi trădase cândva încrederea și pe care ea credea că nu îl va mai vedea niciodată.

 

“Jonah Griggs. Nu este doar un nume, ci și o stare de spirit pe care nu vreau s-o mai am vreodată, deși o păstrez într-un conlon al minții, pentru momentele în care îmi fac speranțe în vreo privință.  În acest fel, revin brusc cu picioarele pe pământ și îmi reamintesc ce se întâmplă când dai voie cuiva să pătrundă în spațiul tău sacru. Jonah Griggs este cel de-al doilea memento al faptului că nu trebuie să ai niciodată încredere într-o ființă omenească. Primul a fost mama, iar zilele astea simt că poate și Hannah s-a alăturat acestui grup mic și intim de trădători.”

    În urmă cu trei ani, Taylor pornise în căutarea mamei ei. Pe când se afla pe peronul din stația Jellicoe, l-a văzut pentru prima oară pe Jonah Griggs, băiatul despre care se zvonea că și-ar fi ucis tatăl. Și, cu toate că din prima clipă a simțit că în el zăcea ferecată o furie, Taylor i-a acordat încredere.

  “Și , din motive pe care nu am să le înțeleg niciodată, am primit un zâmbet de la Jonah Griggs, iar dorul pe care l-am văzut în el mi-a atins o coardă sensibilă, lurcru care mă înspăimântă și-n ziua de azi. În acel tren s-a descătușat ceva în amândoi.”

     După ce a deraiat trenul, nu s-a pus nicio clipă problema să nu călătorească împreună spre Yaas ca să o găsească pe mama lui Tyalor.  Doar că în a treia noapte, Jonah a avut un vis ciudat în care tatăl lui îi spunea că “dacă te duci mai departe, nu te vei mai întoarce”, iar asta l-a determinat să o trădeze pe fată.  Adevărul e că timp de trei ani, Taylor a trăit cu impresia că Jonah  a fost cel care l-a sunat pe Brigadier ca să vină să o ia. Dar oare acesta să fie adevărul?

   În paralel cu povestea lui Taylor, aflăm și povestea pe care Hannah o spune, prin intermediul unui manuscris, despre cei cinci copii care au locuit în Jellicoe cu optsprezece ani în urmă – Webb, Tate, Fitz, Jude și Narnie. Acum că Hannah a dispărut în mod misterios, Taylor vrea să afle mai multe amănunte despre acești tineri, dar asta înseamnă că trebuie să se confrunte cu propriul ei trecut.

 

“Noapte, Stejarul Închinării devine altarul meu. Cea mai mare parte din timp analizez cu atenție inscripțiile de pe trunchi. În tot acest timp, în jurul meu domnește o liniște mormântală; toți visează și se pare că visele lor nu sunt bântuite de fantasme sinistre. Nu la fel se poate spune despre visele mele… Citesc propoziții care aduc a versuri din cântece și văd și trimiteri la Biblie și, în timp ce trec cu lanterna pe deasupra fiecărei gravuri, descopăr o nouă piesă din puzzle. Descopăr  numele. Narnie. Jude. Fitz. Webb. Tate.

   Sunt împrăștiate, dar sunt aici. Ca și cum n-ar exista doar în imaginația lui Hannah, ci și în realitate. O voce îmi spune în șoaptă că Stejarul Închinării ar putea foarte bine să fie sursa de inspirație pentru povestea ei, dar în adâncul sufletului simt că este vorba despre mai mult decât atât. Cumplit este că unul dintre ei nu mai este în viață. Știu din poveste. Și sufăr ca și cum i-aș cunoaște de-o viață întreagă.”

    “Șoseaua Jellicoe” este o carte bine scrisă, intensă, emoționantă. O lectură de neuitat despre prietenie, iubire și descoperirea propriei identități. Melina Marchetta scrie într-un fel încântător, plin de duioșie și sensibilitate

Citate:

“Dar ai apărut tu și ai intrat în vorbă cu mine și a fost prima dată după mulți ani când cineva mă privea în ochi. Mama nu mă privea în ochi. Odată mi-a spus că nu se putea uita la mine de teamă că ar fi putut vedea că o urăsc. Simțea că nu mă apărase de el.Țin minte că în ziua aceea păreai împăcată cu tine și asta m-a făcut să-mi schimb toate planurile.” 

“Tânjesc după cineva care să mă cunoască atât de bine, încât să-mi citească gândurile. Jonah Griggs mă apucă de mână pe sub masă, degetele ni se întrepătrund și simt că aș fi dispusă să sacrific totul ca să păstrez starea asta de spirit, chiar și numai pentru restul săptămânii  174

 “E ciudat cum ajungi să uiți orice, mai puțin faptul că ești iubit. Poate că tocmai acesta este motivul pentru care oamenii trec atât de greu peste poveștile de dragoste eșuate. Lucrul pe care încearcă să-l depășească nu este durerea, ci iubirea.”

“ Și dacă aș putea să păstrez cumva expresia de pe chipul lui într-o sticlă, aș ține-o toată viața lângă pat, pe noptieră.”

Cartea Șoseaua Jellicoe, de Melina Marchetta poate fi comandată de pe site-ul Storia Books

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii Storia Books

 

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

19 COMMENTS

  1. Si mie imi plac cartile de la Storia! Super prezentare, ca de obicei, se vede ca ti-a placut cartea. Credeam ca numai eu dau o gramada de citate :)) M-ai convins, vreau s-o citesc!

    • Stii de ce le ofer. Uneori, o carte poate avea un subiect intereant, dar stilul de scriere poate lasa de dorit. Sau invers. Descrierea te poate lasa rece, dar cand incepi sa citetsi cartea, constati ca maniera de scriere te prinde in mreje de la prima fraza 😀 Asa ca , ofer … monstre :))

  2. Foarte frumoasa si tentanta recenzia,felicitari Alina !imi doresc sa citesc aceasta carte si sper sa o fac cat mai curand !

  3. Felicitari, Alina! O recenzie foarte sensibila si foarte frumoasa! Si la mine va urma aceasta carte in curand la citit, asa ca m-am bucurat sa-ti aflu impresiile!

  4. Felicitari Alina!numai tu puteai sa faci o recenzie asa sensibila la o carte!Imi place si mie cartile de la Storia,astept noi carti!

  5. Si cand te gandesti ca Jellicoe a fost de fapt cartea de debut a autoarei, desi nu a fost publicata prima pentru ca s-a crezut ca nu va fi inteleasa. Cat ma bucur ca au decis sa o publice! De s-ar inghesui si producatorii sa inceapa filmarile, care se pare ca au stagnat cu totul sigh

    Ador cartea asta, de cand am citit-o prima data in 2011 si pana acum dragostea mea pentru ea doar a crescut. O am pe Marchetta in auto-buy, cam toate cartile ei m-au fermecat si abia o astept pe urmatoarea. <3

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.