Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Levy-recenzie

Titlul original: L’Étrange Voyage de Monsieur Daldry
Traducere : Marie-Jeanne Vasiloiu
Editura Trei
Nr. pagini: 339
An apariție : 2013

Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cărțile lui sunt traduse în 47 limbi, regăsindu-se pe majoritatea listelor de bestseller din țările în care a fost publicat.
Născut în 1961, la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant : a fost mai întâi voluntar la Crucea Roșie, apoi antreprenor în SUA, după care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franța.
Cariera sa de scriitor a demarat cu maxim de succes în anul 2000, când a publicat romanul Și dacă e adevărat…, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare și ecranizat de Steven Spielberg (2005).

Strania călătorie a domnului Daldry este cel de-al doisprezecelea roman al autorului și a fost tradus în 42 de țări, inclusiv în Turcia, unde se desfășoară o bună parte a acțiunii.

Londra, 1950

Viaţa își reluase cursul după război, dar pacea n-avea decât cinci ani, și majoritatea cartierelor mai purtau încă stigmatele bombardamentelor.

Alice Pendelbury duce o viaţă liniştită, împărţită între munca sa de parfumier, care o pasionează, şi gașca ei de prieteni, gălăgioși și simpatici, cu toţii artişti ocazionali: Sam, librar și un excelent contrabasist; Anton, tâmplar și un trompetist fără egal; Carol, infirmieră la spital; și Eddy, care își câștiga pâinea din două în două zile, cântând din gură la picioarele scării din Gara Victoria sau în crâșme, când i se dădea voie.

Vecinul de palier a lui Alice este morocănosul Ethan Daldry, celibatar convins, care se arăta adesea deranjat de zgomotele petrecerilor ce se auzeau din apartamentul lui Alice. Daldry era un pictor neobişnuit, căruia cel mai mult îi plăcea să redea pe pânză răspântiile. Pentru el, o răspântie este un loc pasionant. Acolo întâlneşti toate tipurile de locomoție: trăsuri, automobile, motociclete, biciclete, pietoni, care se ating, se incomodează unii pe alții, se ignoră ori se salută, se înghiontesc, se insultă.
„Când observi oamenii, afli atâtea lucruri!”

În ajunul Crăciunului, viaţa lui Alice va fi complet bulversată. Împreună cu grupul său de prieteni, se duce într-o excursie la bâlciul din Brighton. La plecare, Alice este provocată de prietenii săi să intre în cortul unei ghicitoare, pentru a afla ce îi rezervă destinul. Ghicitoarea, al cărei zâmbet fermecător nu o părăsea nici o clipă, a poftit-o să ia loc pe un taburet. Ochii ei erau imenși, iar privirea, de o profunzime abisală. În momentul în care a atins-o, Alice s-a simțit învăluită de o blândețe stranie, o stare de bine așa cum nu mai cunoscuse de multă vreme.

„Bărbatul care va conta cel mai mult în viaţa ta, cel pe care-l cauți dintotdeauna, fără ca măcar să știi că există, acest bărbat a trecut doar cu câteva clipe în urmă chiar prin spatele tău.”
„Înainte de a ajunge la el va trebui să întâlnești șase persoane.”
„Alice, în tine sunt două vieți. Cea pe care o cunoști și o alta, care te așteaptă de multă vreme. Aceste două existențe nu au nimic în comun.”
„Tu vii dintr-un imperiu care nu mai există, o țară foarte veche, aflată la mii de kilometri distanță. Sângele care îți curge prin vine își are izvorul între Marea Neagră și Caspică. Uită-te într-o oglindă și convinge-te singură.”
„La Istanbul, vei întâlni pe cineva care te va îndruma spre următoarea etapă. Dar să nu uiți niciodată : dacă vei continua până la capăt această călătorie, realitatea pe care o cunoști nu va supraviețui.”

Alice n-a crezut niciodată în astfel de lucruri, dar cuvintele femeii îi revin obsesiv în minte.

„Faptul de a ști nu e întotdeauna fără consecințe.”

A doua zi, prietenii ei fiind cu toții plecaţi, fiecare la familiile lor, Alice îl invită pe vecinul ei, Daldry, să petreacă împreună cu ea Crăciunul. În timpul mesei, fiecare dezvăluie câte ceva despre el. Daldry i-a povestit despre relaţia imposibilă pe care o avea cu ai lui, despre suferința mamei, prinsă într-o căsătorie de conveniența cu un bărbat care nu îi împărtășea nici preferințele, nici modul de a vedea lucrurile, despre fratele lui mai mare, plin de ambiție, care făcuse totul pentru a-l îndepărta de familie, extrem de fericit în fața perspectivei de a rămâne unic moștenitor. La rândul ei, Alice i-a povestit despre părinții săi, care, din păcate, muriseră în timpul unui bombardament. Tatăl ei fusese farmacist, pasionat de virtuțile plantelor medicinale, iar în afara programului, cercetător. Mama îi împărtășise pasiunea, lucrând împreună cu el. Părinții ei se iubiseră mult, iar în casa lor se râdea tot timpul. Intrigată, îi povestește lui Daldry prezicerile ghicitoarei, care, după ea, nu aveau nici un sens. Din câte știa, părinții ei nu plecaseră niciodată din țară, cu excepția unei scurte excursii la Nisa, înainte de a se naște ea.

Surprinzător, Daldry este extrem de fascinat de acele preziceri și o provoacă să facă acea călătorie, până la orașul de pe țărmul Bosforului. Alice nu este convinsă, însă coşmaruri inexplicabile, dar care par atât de reale, îi bântuie nopțile.

„O pulbere fină plutea în aer, mișcată de un vânt cald. Din capătul unei străduțe de pământ, o scară înaltă cobora spre un alt cartier al orașului.
Alice înainta, desculță, uitându-se în toate părțile. Obloanele de fier ale prăvălioarelor în culori pestrițe erau toate coborâte.”
„Un vuiet se întețea în spatele lui Alice, se auzeau strigăte, urlete. S-a repezit spre scară. Femeia o aștepta la picioarele acesteia, dar nu i-a dat voie să înainteze. I-a jurat că o iubește și i-a spus adio.”

Încercând să o ajute să își depășească temerile, Daldry îi spune povestea lui Adrienne Bolland, prima femeie care a încercat să traverseze Anzii Cordilieri cu avionul pilotat de ea însăşi. Înainte de a zbura, o ghicitoare i-a prezis că va scăpa cu viața și va cunoaște triumful, dar cu o singură condiție. La un moment dat, în timpul zborului, va ajunge deasupra unui lac. La stânga întinderii de apă înghețată, norii vor întuneca cerul, în timp ce, în dreapta ei, acesta va fi albastru și senin. Pentru a reuși, va trebui să se îndrepte spre nori, indiferent cât de negri ar fi fost aceștia. Adrienne a urmat întocmai prezicerile ghicitoarei, intrând în norii cei amenințători și reușind să aducă avionul la sol, acoperindu-se de glorie. La fel ca și Adrienne, și Alice va trebuia să urmeze prezicerile ghicitoarei.

El tocmai ce primise o moștenire, astfel că va putea sa finanțeze costurile deplasării. Ajunși acolo, fiecare va putea să își realizeze măcar un vis. El va putea să picteze câte răspântii va dori, iar ea va putea să își creeze noi parfumuri. Dacă vor avea succes, fiecare îi va da celuilalt un procent de cincisprezece la sută din câștig. Mai mult, imediat ce Alice va întâlni a doua persoană care o va conduce la destinația ei, cea prezisă, Daldry se va întoarce la Londra și va putea să îi folosească apartamentul ei, care avea un tavan de sticlă și putea să îi ofere lui Daldry lumina necesară pentru a putea picta.

„Toți avem nevoie de cineva în viața noastră, nimeni nu poate realiza lucruri mari de unul singur.”

Alături de Daldry, Alice pornește într-o călătorie inițiatică, pentru a-și afla originile și pentru a-și descoperi propriul destin.

După o scurtă escală la Paris și la Viena, ajung la destinația finală, Istanbul, singurul oraș din lume care se află pe două continente, un loc încărcat de tradiții și mistere. Acolo, Alice descoperă peisaje încântătoare și arome deosebite, care îi încântă simțurile. Pentru prima dată îi vine ideea de a crea un parfum ambiental, care să evoce fiecăruia amintirile plăcute dintr-o perioadă a vieții.

„- Gândește-te la plăcerea de a regăsi la tine acasă miresmele din natură. Imaginează-ți că am putea pulveriza în apartamente parfumurile anotimpurilor.”
„Știai că memoria olfactivă este singură care nu se șterge? Chipurile celor mai iubite persoane se estompează cu timpul, vocile sunt uitate, dar mirosurile niciodată.”

În același timp, nu poate scăpa de senzația de déjà-vu. În multe locuri simte că a mai fost, că este conectată printr-o legătură misterioasă, dar indestructibilă, de acele meleaguri exotice, încărcate de istorie.

Ce descoperiri uluitoare va afla Alice despre propriul trecut?

Cine oare e bărbatul misterios care o așteaptă la capătul drumului ?

Să fie oare Daldry, gentlemanul excentric şi mucalit, care i-a finanțat, cu atâta generozitate, călătoria ?

“Oamenii din jurul nostru și-or fi spunând că ești o femeie încântătoare și că sunt norocos că mi-ai acceptat invitația. Ce bărbat și-ar pierde timpul uitându-se la ținuta vestimentară pe care o ai, când numai ochii ăștia ar putea acapara toată atenția speței masculine !
Daldry, nu cumva flirtezi cu mine? “

Să fie oare Anton, cel mai bun prieten al ei încă de când erau copii și căruia îi scria epistole lungi, pline de gânduri personale, dar pe care nu le trimitea niciodată ?

“Iată-mă la Istanbul, instalată într-un hotel de lux pe care nici tu, nici eu nu l-am cunoscut vreodată. Ai înnebuni de plăcere, dacă ai vedea micul birou de acaju de la care îți scriu. Mai ții minte când eram adolescenți și treceam prin fața portarilor în livrea, de la marile hoteluri, iar tu mă țineai de mijloc și ne făceam că suntem un prinț și o prințesă veniți într-o vizită în străinătate ?”

Să fie oare Can, carismaticul ghid care o călăuzește în călătoria de pe Bosfor ?

“- Mamă Can, ce încercați să îmi spuneți ?
– Îți cer doar să fii atentă ce faci cu el. Știi tu, dragostea la prima vedere nu există decât în cărți. În viața reală, sentimentele se construiesc la fel de încet cum construiești o casă, piatră cu piatră.”

Să fie oare un bărbat misterios, care ne va fi dezvăluit doar la final, și care are legătura cu rădăcinile ei ?

Până la sfârșit, eu nu am știut care va fi deznodămîntul. Autorul ne dă false indicii, ai impresia de mai multe ori că știi cum se va termina, după care urmează o nouă întorsătură de situație. Un mic indiciu, dezvăluit cu măiestrie la final, schimbă perspectiva asupra lucrurilor, iar deznodământul vine firesc, complet satisfăcător din punctul meu de vedere.

Mi-a plăcut mult atenția pe care autorul o acordă detaliilor. Orașul Istanbul este descris cu multă măiestrie. Parcă vezi aievea străduțele mici, pitorești, moscheele cu minaretele lor îndreptate către cer, bazarurile atât de colorate și pitorești. Simți aroma de ambră și vanilie, te lași îmbătat de miresmele orientului, eşti fermecat de frumuseţea florilor de bougainvillea.

Vă recomand cu plăcere cartea, este bine scrisă, are aventură, mister, romantism și îți trezește dorința de a evada din cotidian.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti