Top 5 cărți cu acțiunea în secolul al XVII lea

Top 5 cărți cu acțiunea în secolul al XVII lea

Comedii sau drame istorice, genuri de maxim rafinament, artă de o mare calitate. 

1.Don Quijote de la Mancha, de Miguel de Cervantes Saavedra-Don Quixote

Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes

„«Norocul ne călăuzeşte paşii mai bine decît ne-am putea noi dori, căci ai în faţă, prietene Sancho Panza, o privelişte care ne descoperă treizeci şi mai bine de uriaşi, nemăsurat de mari, cu care am de gînd să mă lupt şi să le fac la toţi de petrecanie, şi ce-om lua de la ei drept pradă să ne fie cheag îmbogăţirii; că-i bătălie dreaptă, şi înseamnă să-l slujeşti pe Dumnezeu dacă stingi sămînţa lor afurisită de pe faţa pămîntului.» «Ce uriaşi?» zise Sancho Panza. «Aceştia pe care-i vezi», răspunse stăpînul său, «aceştia cu braţe cît toate zilele, că sînt unii la care măsoară cît două leghe». «Ia seama, Luminăţia Ta», i-o întoarse Sancho Panza, «că ăştia care se văd aicea nu-s uriaşi, ci mori de vînt, iar ceea ce iei dumneata drept braţe sînt aripile, care, învîrtite de vînt, mişcă pietrele morii». «Se vede cît de colo», răspunse don Quijote, «că nu prea eşti citit cînd e vorba de aventuri cavalereşti; sînt uriaşi, şi dacă ţi‑e frică de ei, şterge-o de-aici şi pune-te pe rugăciuni, cît timp m-oi încleşta eu cu ei în luptă crîncenă şi defel dreaptă».” (Miguel de Cervantes)

2.Hamlet, de William Shakespeare

A fi sau a nu fi -e întrebarea.
Mai demn e oare soarta nemiloasă
S-o laşi să te înfrunte, să te-împroaşte
Cu cruntele-i săgeţi? Sau, împotriva
Nemărginitei mări de duşmănie
Să te înalţi, voind a-i pune capăt?

To be or not to be: that is the question:
Whether’tis nobler in the mind to suffer
The slings and arrows of outrageous fortune,
Or to take arms against a sea of troubles,
And by opposing end them?
 

3. Avarul, de Molière

Avarul de Molière

  Avarul este o comedie satirică în cinci acte din 1668 a dramaturgului francez Molière. A avut premiera la 9 septembrie 1668 la Théâtre du Palais-Royal.

  Avarul este poate cea mai cunoscută şi mai apreciată comedie a lui Molière. Harpagon, personajul principal al piesei, este stăpânit de o zgârcenie proverbiala şi de un egoism greu de imaginat. Cu toate acestea, personajul este mai degrabă comic, decât odios. Îndrăgostit de tânăra Mariane, bătrânul Harpagon ezită să ii ceară mana femeii numai la gândul că aceasta este lipsită de zestre.

4. Principesa de Cleves, de Madame de la Fayette-La Princesse de Clèves

Principesa de Cleves de Madame de la Fayette

Romanul este o cronică fidelă a vieţii de la curtea regelui Henric al II-lea şi a felului cum se trăia în acea perioadă. 

,,Niciodată Franţa nu a cunoscut vremuri mai galante, mai fastuoase şi cu mai multă strălucire ca sub ultimii ani ai domniei lui Henric al II-lea. Principele acesta era galant, chipeş şi pasionat; deşi pasiunea sa pentru Diana de Poitiers, ducesă de Valentinois, începuse de mai bine de douăzeci de ani, nu era mai puţin pătimaşă şi nu da semne de mai puţină înflăcărare

  Atunci apăru la curte o frumuseţe care atrase privirile tuturor şi trebuie să credem că era într-adevăr o frumuseţe desăvârşită, de vreme ce stârnea admiraţia într-un loc unde lumea era obişnuită să vadă atâtea femei frumoase. Se trăgea din aceeaşi casă cu vidamul de Chartres şi era una din cele mai bogate moştenitoare din Franţa.

  Domnul de Clèves o privea cu admiraţie şi se întreba cine era această frumuseţe pe care nu o cunoscuse încă. După aerul ei şi după tot ce o însoţea, vedea bine că trebuie, să fie dintr-o familie nobilă.
Tinereţea ei îl făcea să creadă că e domnişoară, dar observând că e singură, fără mama ei, iar italianul, care nu o cunoştea, îi spunea doamnă, nu ştia ce să creadă şi continua să o privească mirat. Îşi dădu seama că privirile lui o stânjeneau, spre deosebire de celelalte tinere, totdeauna bucuroase să trezească admiraţia.

  Principele de Clèves se îndrăgosti nebuneşte de domnişoara de Chartres, dorind din tot sufletul să o ia în căsătorie, dar se temea ca nu cumva doamna de Chartres să se simtă rănită în orgoliul ei, dându-şi fata unui bărbat care nu era primul născut în familie. Totuşi această familie era atât de ilustră, iar fratele lui mai mare, contele d’Eu, tocmai se căsătorise cu o doamnă atât de apropiată de casa regală, că mai degrabă timiditatea pe care o dă dragostea, decât motive temeinice, trezea îngrijorarea domnului de Clèves. Avea mulţi rivali. Cel mai de temut i se părea cavalerul de Guise, prin obârşia lui, prin calităţile lui şi prin strălucirea pe care favoarea de care se bucura, o aducea casei lui. Şi prinţul acesta se îndrăgostise de domnişoara de Chartres, din prima zi când o văzuse; el băgase de seamă pasiunea domnului deClèves, după cum domnul de Clèves o observase pe a lui.”

5. Cidul, de Pierre Corneille-Le Cid

Cidul de Pierre Corneille

  Le Cid este o tragi-comedie scrisă de Pierre Corneille, publicată în anul 1636. Această operă marchează un moment crucial în dezvoltarea teatrului francez.

  Legenda cidului, constituită prin secolul al XII-lea, se referă la luptele spaniolilor cu maurii. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul “Cîntecul Cidului”, precum și alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru “Cidul” l-a constituit piesa unui alt dramaturg spaniol. Cu “Cidul” apare adevăratul stil tragic. Corneille rămîne, astfel, pictorul măreției și nobleței umane. În această operă, autorul așază în centrul creației ființa umană.

  Tragedia clasică prezintă un alt tip de erou, care nu mai e victimă a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille sunt capabili să ia decizii, conducîndu-se de sentimentul cinstei, al datoriei și al onoarei. Concepția raționalistă a iubirii determină faptele săvîrșite de Don Rodrigo și Ximena. Rodrigo și Ximena sunt modele de eroism și de umanitate, amestec de trăiri, manifestate mai sensibil în personajul Ximenei și în lupta neîncetată a voinței împotriva pasiunii. Sensul moral în această tragedie este că datoria și onoarea ocupă primul loc.

  Această operă este de factură clasicistă, deoarece prezintă regula celor trei unități, cu mici abateri: desfăşoară o acțiune liniară, ce are loc în unitatea orașului, timp de 36 de ore. Echilibrul compoziției, al armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc, de asemenea, clasicismul. Pentru personajul principal – Don Rodrigo – sentimentul onoarei este mai presus decât sentimentul iubirii, deci opera este de factură raționalistă.

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Top 10 cărți cu acțiunea în secolul al-XIX-lea
Top 10 cărți triste-poveşti impresionante, trăiri puternice
Top 10 cărți cu cele mai bune povești de dragoste din toate timpurile
Top 10 cărţi care NU ne-au plăcut
Mai multe topuri

Sursa foto Pinterest

4 COMMENTS

  1. Fain top. In copilaarie aveam o afinitate pentru Don Quijote. Eram (de fapt si acum sunt) o visatoare. Imi imaginam o gramada de dracovenii :)) Din acest top, ma atrage mult Avarul 😀

  2. Îmi doresc nespus să le citesc pe toate 🙂 Poate și reușesc să mă țin de planurile acestui an 😀

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.