Umbra lui Raphael de Adrian Christescu - Editura Lebăda Neagră - recenzie

Umbra lui Raphael, de Adrian Christescu – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Umbra lui Raphael

Autor: Adrian Christescu

Editura Lebăda Neagră /2020

Număr pagini: 375

   Acum 6 ani citeam romanul “Destinul lupului singuratic” apărut la ed. Adenium și vă povesteam despre el, făcându-vă cunoștiință și cu Adrian Christescu (pe Literatura pe tocuri recenzia și interviurile autorului). De atunci Adrian a mai publicat un volum de povestiri “Hotelul Amintirilor”, o piesă de teatru “Dragoste și spațiu locativ” și o carte de dialoguri cu actorul Constantin Dinulescu “Lumea mea, Întâlnirile mele.”

   După ce am citit “Destinul lupului singuratic” i-am spus lui Adrian că aștept cu nerăbdare volumul doi, să văd cum au evoluat Virgil Săndulescu și prietenii lui Bazil și Ticuţă.

 

Virgil nu este un supererou și nici un asasin plătit. El este, pur și simplu, un bărbat puternic, înzestrat cu o structură fizică de fier și cu un mental deplin echilibrat, un soldat perfect antrenat în misiunile din teatrele de război apărute în Europa la sfârșitul secolului trecut.

Un maestru al supraviețuirii în condiții cumplite, un luptător implacabil pentru apărarea cu orice preț a principiilor care ar trebui să ne călăuzească oricând, oriunde”

   Viața lui Virgil a fost un coșmar, când era mic tatăl său i-a ucis mama, el a fost dus  la casa de copii unde abuzurile și bătăile îl fac să ajungă în spital. Aici are norocul să fie tratat de doctorul Săvulescu, care-l adoptă și-l formează ca om și luptător, devenind el însuși un model și un reper pentru tânăr. Sigur că își plătește “polițele” la orfelinat și rămâne nedespărțit de prietenii  pe care-i apărase de abuzuri . Când era în clasa a 12-a tatăl său adoptiv moare. Este sprijinit de prietenii lui ,Ticuţă și Bazil, pentru care casa  doctorului fusese și casa lor. Că să-l trezească la viață i-o prezintă pe Mara,fata care i se va strecura în suflet și începe o poveste cu suișuri și coborâșuri,în timp o căsătorie,un divorț,dar peste toate o prietenie trainică. Oare se vor reîntâlni în timp?

   Cei trei prieteni termină școala și sunt trimiși în armată. Virgil nu știa că cel care-l acostase după un concurs, într-un restaurant, era colonelul Gruia, șeful USLA.  Acesta îi va urmări parcursul în prima perioadă a  armatei,unde Virgil va întâlni tot felul de specimene pe unele punându-le la punct. Când Virgil pare că dă de necaz cu șefii, colonelul îl ia la el la unitate unde se antrenează în tot felul de tactici de luptă și armament. Dar vine Revoluția și întâmplările de atunci, faptele unor ofițeri pe care-i știa îl dezgustă și-l determină să plece din țară și să se înroleze în Legiunea Străină.

   După anii din Legiune și misiunea din Croația rămâne cu destul de mulți bani, dar  și cu o mână de prieteni, mai mult frați. Fiecare urmând să între în afaceri, dar știind că se vor sprijini și ajuta necondiționat.

  Virgil reușește să-și facă o afacere înfloritoare, dar hotărârea unor nulități, ajunși șefi la bancă, de-a face bani prin falimentarea firmelor îl fac să piardă totul.

   Ticuţă se căsătorise, reușise în afaceri, își construise o căsuță la o stradă de Virgil, avea doi băieți, dar Ana soția lui, fiică de  general de armată, se plictisese curând de statutul de soție și mamă. Ana îi lăsase copiii, divorțase și-și continuase viața. Ticuţă și prietena lui Mona se vor ocupa de copii.

  Bazil se căsătorește cu o profesoară de matematică, are două fete, o afacere înfloritoare în IT și curând ajunge milionar în euro. E momentul când Sanda, soția lui, preia firma și Bazil își construiește o cabană, ca un  centru de comandă în creierul munților. Își asigură toate facilitățile, soția și fetele îl vizitau în weekend. Dar mai important avea toate dotările și resursele necesare pentru a naviga pe internet și dark net.

   Deși prietenii din străinătate l-au avertizat cu privire la banca  Credit Gest Managemet, care opera în România și Bulgaria, și mai ales la relația acestora cu FMI, cu largul concurs al anumitor oficialități de stat, lui Virgil nu-i vine să creadă  comportarea celor de la banca lui. Crede că va putea rezolva lucrurile, dar hotărârile erau luate, în speță concurând lăcomia, invidia și setea de putere, și din păcate pierde…

   Îmbătați de aparenta reușită dar și de drogul puterii și al răutății, cei doi șefi se felicită reciproc, doar că nu știu cu cine au de-a face…

  În acest timp în întreaga lume mor bancheri despre care se află că spălau bani prin diferite conturi și serviciile din mai multe țări intră în ecuație.

   În Franța criza atrage demisia președintelui și a guvernului. Noul președinte află prin omul lui de rolul jucat de Bernard Squilacci și oamenii lui, îl cheamă și pentru că acesta refuză să trădeze îl amenință cu pierderea firmelor și a banilor. Doar că Bernard era pregătit, iar serviciile din alte țări râd de francezi și refuză să le facă jocul, se știa că președintele actual era îndatorat bancherilor.

  Totuși serviciile secrete franceze îi identifică pe oamenii foarte apropiați lui  Bernard și dau ordin de anihilare. Reușesc să-l omoare pe unul dintre ei și din păcate, din greșeală pe fratele geamăn al altuia.

  Legionarii își pun la adăpost familiile, afacerile și banii, se reunesc și ajutați de Bazil îi distrug pe bancheri și afacerile lor.

  În România Virgil este urmărit de parcă ar fi fost cel mai mare terorist și criminal, scapă, și reușește să plece din țară înscenandu-și moartea.

  Încurcase relațiile generalului Oprescu, ajuns ministru de interne, cu băncile pereclitându-i afacerile și asta era de neiertat.

  În România ajunge președinte un tip fără personalitate pe care Oprescu, ajuns acum  prim ministru, îl mânuia ca un păpușar. Supărat că l-a pierdut pe Virgil hotărăște să se răzbune. Știind că familiile prietenilor lui călătoriseră în străinătate era sigur că Virgil nu e mort.

  Ministrul Oprescu ajunsese în funcție călcând lumea în picioare, plecându-se când și în fața cui trebuia, conducând cu mână de fier. Ajunsese după 10 ani din locotenent  general la procuratura militară și milionar. Admis cu greu la școala de ofițeri  fusese coordonator de doctorate la Academia Militară și omul care face și desface totul în politică. Schimbase des partidele,de câte ori dorise să rezolve niște treburi.

  Acum ajuns prim ministru voia să manevreze lumea pentru a reuşi să fie președinte și să instaureze dictatura militară. Reușea cumva prin constrângere sau cointeresare să-i convingă pe toți, doar ministrul de interne Pană îi stătea ca un ghimpe în coastă. Acesta era fostul socru al lui Ticuţă, un om integru care ura minciuna și lașitatea.

Oprescu încearcă să se răzbune pe Virgil, pentru că-l păcălise, atacându-i prietenii.

  Așa că mascații pătrund în casă, la Bazil, îl arestează, sperie familia. Ordonă urmărirea activității firmelor și control repetat, îl învinuiesc pe Bazil de toate delictele posibile inclusiv de terorism, mutând procesul la Târgu Mureș unde avea un judecător dator lui.

  Dar prietenii intervin, oameni puternici din afara țării preiau firma, asigură locurile de muncă ale salariaților, banii din conturi dispar. Sanda și fetele sunt protejate de Ticuţă, bodyguarzi și o firmă puternică de avocatură. Ticuţă își roagă fostul socru să-l ajute să-l protejeze pe Bazil în închisoare.

   Dar Oprescu uită că are afaceri în Franța, la Paris conduse de fiul său, începând de la baruri la trafic de persoane, droguri, până la un magazin de bijuterii și afaceri cu diamante. Nici pentru el nici pentru fiul lui nu contează pe cine droghează, ucid sau distrug doar lor să le fie bine. Răpirea fiului și distrugerea magazinului de bijuterii îl debusolează mai ales că pentru a-l salva trebuie să-l dea la schimb pe Bazil și să-i permită să plece cu toată familia din țară. Sigur că va încerca să afle cine e vinovat, în același timp făcând alianțe și punând la cale un plan terorist, nu conta pentru el câți nevinovați ar fi murit, pentru a putea prelua puterea și a instaura un regim militar.

  Doar că legionarii, prietenii și aliații lor se reunesc și cu sprijinul lui Pană și al unei organizații mondiale, aflată sub semnul Îngerului Raphael, o organizație secretă, vor pune lucrurile în matca lor firească.

Ce se va întâmpla cu Oprescu, oamenii și aliații lui ?

Cum își plătesc legionarii “polițele”?

Cum reușesc să descopere fraudele, mitele, crimele?

Ce vor face Bazil și familia lui în viitor?

Cum se așază viața lui Ticuţă?

Ce sfat și îndemn primește Virgil de la mesagerul  organizaţiei?

Ce va face cu viața lui personală?

Cum sunt pedepsiți vinovații?

   Sigur că sunt multe întâmplări, uneltiri, povești, urmăriri, crime, exemple de prostie crasă, de lăcomie, de răutate. Și totul pentru că oameni ajunși în anumite funcții vor mai mulți bani, mai multă putere și pentru a reuși vor călca la propriile pe cadavre.

  Dar …totul în viață se plătește… și citind romanul veți afla cum și ce se întâmplă când oameni de bine din diferite țări și structuri se reunesc.

  Am încercat să vă fac să înțelegeți despre ce e vorba povestind câte ceva și din volumul 1, dar trebuie neapărat să citiți cărțile.

  Pe lângă acțiune, personaje aflate  de partea binelui sau a răului și viețile lor, Adrian Christescu ne oferă în cele două volume o frescă a societății românești în perioada comunistă, la revoluție și după, până în zilele noastre.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Autori români

recenzii cărți

Umbra lui Raphael de Adrian Christescu – Editura Lebăda Neagră – recenzie

 

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.