Un bilet pentru Paris

Un bilet pentru Paris – Jojo Moyes – Editura Litera – recenzie

Un bilet pentru Paris

Autor: Jojo Moyes

Editura Litera, 2018

Colecția Blue Moon

Titlu original: Paris for One and Other Stories, 2017

Număr pagini: 272

Traducere din limba engleză de Manuela Bulat

Adieu, tristesse! Bonjour, décembre!

   E decembrie, luna cadourilor, a serilor lungi petrecute pe canapea, cu o ceașcă de ciocolată caldă și o carte bună, relaxantă. Și ce poate fi mai potrivit decât un volum ce cuprinde o serie de incursiuni romantice în viziunea inegalabilei Jojo Moyes? Recunosc că nu mă dau în vânt după proza scurtă și am fost ușor dezamăgită constatând că Un bilet pentru Paris nu e un roman, dar cele unsprezece texte sunt absolut delicioase, de la primul până la ultimul! În plus, cartea constituie și un cadou potrivit pentru mama, sora sau cea mai bună prietenă.

   Primul text, care dă și titlul volumului și este cel mai vast, ne-o prezintă pe Nell Simmons, o ciudățică de douăzeci și șase de ani care-și așteaptă iubitul pe peronul doi pentru a pleca într-un weekend romantic la Paris, prima escapadă din viața ei. Însă el nu mai apare, iar calculata, dependenta de siguranță Nell se trezește singură în orașul îndrăgostiților, speriată și rușinată. Face cunoștință cu un tânăr scriitor ce-și câștigă existența ca ospătar, iar minivacanța pariziană îi va schimba radical viziunea asupra propriei vieți, nu înainte de a face obișnuita listă pro/contra. Un bilet pentru Paris - Jojo Moyes

MOTIVE PENTRU A RĂMÂNE LA HOTEL ÎN SEARA ASTA

  1. Ar putea fi ucigaș în serie (Fabien, n.r.).
  2. Probabil că o să vrea sex.
  3. Probabil 1 și 2.
  4. Aș putea ajunge într-o parte a Parisului pe care nu o cunosc.
  5. S-ar putea să fiu nevoită să vorbesc cu taximetriști.
  6. S-ar putea să am probleme cu întoarcerea la hotel noaptea târziu.
  7. Hainele mele sunt aiurea.
  8. Va trebui să mă prefac că sunt impulsivă.
  9. Va trebui să vorbesc franceză și să mănânc mâncare franțuzească în fața unor francezi.
  10. Dacă mă culc devreme, o să mă trezesc odihnită pentru a lua un tren de dimineață devreme.

   Și Nell cutreieră Parisul, astfel încât, odată apărut și iubitul său Pete, va putea să spună  „nu”. Fata asta ușor împiedicată mi-a amintit de Lou Clark, cu ciorapii ei de albinuță, de naivitatea ei înduioșătoare. Nell își cumpără o rochie cu ananași, în stilul anilor ′50, din mătase verde smarald.

   În Printre postări, o soție îngrijorată a unei persoane publice creează un cont fals pentru o presupusă amantă abandonată. Ceea ce nu prevede ea e că, pe lângă popularitatea mult dorită, se va alege și cu o veste neașteptată: soțul va recunoaște o aventură cu fata de la machiaj. Unde dai și unde crapă!

   Iubirea de după-amiază e despre un cuplu care-și sărbătorește aniversarea cu întârziere, departe de rutina zilnică din Suffolk, de uniformele școlare spălate și sortate, de tunsul peluzei și sortat gunoiul. Amândoi sunt stângaci, parcă uitând ce se face și cum se face, ce înseamnă pasiunea și cum se întreține.

,,Ea își privește reflexia, pe femeia furioasă și obosită îmbrăcată cu o cămașă bleu. O privește fix și, treptat, își imaginează un alt gen de femeie – cu părul răvășit, vorace, gata să se culce cu iubitul ei oricând apare breșa potrivită pentru senzualitate”.

O întâlnire întâmplătoare și vibrantă între doi foști iubiți, ambii căsătoriți acum, găsim în Pasărea din mână, despre puterea seducției în afaceri, în Pantofi din piele de crocodil și cât de ușor  poate o femeie să manipuleze în Jafuri armate.

   O surpriză grozavă am avut citind Lună de miere la Paris, deoarece m-am reîntâlnit cu personajele din Fata pe care ai lăsat-o în urmă (tradusă la noi și ca Jertfa iubirii), o carte în top 3 personal al cărților autoarei, așa că am simțit că am primit un bonus, o ofertă specială de sărbători. Acțiunea se desfășoară de două planuri temporale: 1912 și 2002, la Paris. În anul dinaintea Primului Război Mondial, Sophie și Édouard Lefèvre trec prin fiorii lunii de miere, în care apare și prima ceartă. În acel moment de tristețe, el pictează portretul Soției supărate, surprinzând emoții puternice și sentimente copleșitoare. 

   După nouăzeci de ani, tabloul expus într-o galerie de artă din Paris va reuși să salveze căsnicia dintre Liv și David, aflați și ei în luna de miere.

  Paltonul de anul trecut se dovedește încă bun de purtat pentru Evie, chiar dacă are căptușeala ruptă aproape de tot. Nu-și permite unul nou, oricât de mult și-ar dori. Îi face cu ochiul din vitrina magazinului de două ori pe zi, cu nuanța lui albastră a miezului de noapte, cu gulerul din blăniță de miel argintie. Și costă 185 de lire. Nu poți să nu fii impresionată de acest personaj, care face concurență personajelor feminine din romane.

  Secvențe din Treisprezece zile cu John C. aduce cu cea din Ultima scrisoare de dragoste: o idilă interzisă, SMS-uri incitante, un telefon găsit de soție și o dezvăluire rușinoasă a infidelității.

,, – Știai că are o soție, nu-i așa? Femeia îi arătă un telefon ca al ei. Văd că a pomenit de mine de câteva ori. O, nu! Ridică teatral vocea. Firește, nu ți-ai dat seama că nu cu el ai vorbit în ultimele două zile. I-am luat telefonul. Eu am fost. Cu mine ai vorbit.

  Margot e o femeie vârstnică plină de viață pe care Em o întâlnește doar o dată, în terminalul aeroportului. Își dorește să ajungă acasă de Crăciun, iar așteptarea de câteva ore o face să-și piardă răbdarea. Însă, primește un dar de la această femeie care putea avea orice vârstă cuprinsă între 65 și 105 ani: o eșarfă de mătase albastră și sfatul de a se bucura de viață, scris pe un plic cu adresa unei clinici oncologice din Florida.

La final, autoarea întocmește o Listă pentru Crăciun pentru personajul Diana. Nu vă spun ce conține, aflați singuri!

   Cele 11 texte au în comun femeia, surprinsă în momente din viața cotidiană și provocată să facă față unui conflict emoțional puternic. Personajul feminin al lui Jojo Moyes, indiferent că se numește Em, Liv, Sophie sau Nell, este unul cât se poate de realist, cu defecte și calități, cu un trecut și un prezent căruia trebuie să îi reziste. Prin urmare, îi este ușor fiecărei cititoare să re regăsească în el și să îndrăznească să viseze.

Lectură plăcută!

Verifică disponibilitatea cărţii Un bilet pentru Paris – Jojo Moyes – în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi

Un bilet pentru Paris – Jojo Moyes – Colecția Blue Moon – recenzie carte

***Andreea Oana Duduman-(Andreea D)***Soție, mamă a trei fete superbe, profesor de limba și literatura română, cu un viciu fără leac: cititul. Când am o carte bună în mână, uit de cotidian. Sunt o persoană practică, cu simțul umorului, însă nu foarte sociabilă; vorbesc doar dacă am ceva de spus. Empatică, iubesc oamenii și mă impresionează poveștile lor. Nu de puține ori mi le-am imaginat subiecte ale unor romane celebre. Respir literatură, eman literatură pe tocuri, pe platforme, în balerini sau în opinci; viața toată e literatură, trebuie doar să observi... .

20 COMMENTS

  1. Frumoasa recenzia ta. Am citit pana acum doar seria lui Jojo Moyes si mi-a placut, dar parca nu sunt chiar convinsa de stilul ei. Mai am acasa 2 sau 3 carti de-ale scriitoarei, cumparate mai degraba din impuls, nu neaparat de dorinta de a le citi prea curand. Pare interesanta si cartea aceasta de povestiri, poate chiar ar fi pe gustul meu.

  2. am primit cartea , dar nu am citi-o inca
    trebuie sa o citesc iarna aceasta. Felicitari pentru recenzie!

  3. Frumoasa recenzie! Am citit si eu cartea zilele trecute. Trebuie sa recunosc ca doar prima poveste mi-a placut mult. Iar ,, Luna de miere la Paris” mi-a adus zambete pe chip, dar si o oarecare tristete in ochi. Pentru ca evenimentele au loc inainte de ,, Jerfta iubirii”. Stiam deja ce se va intampla cu Daniel, sotul lui Liv, iar asta a cam umbrit povestea… Si la fel si in cazul celuilalt cuplu.

    • Chiar dacă știam ce urma să se întâmple, m-a bucurat să văd personajele masculine din „Jertfa iubirii” în acțiune. În roman, erau „in absentia”.

  4. desi jojo moyes nu m-a dat pe spate, cel putin nu prin seria celebra inainte sa te cunosc, trebuie sa recunosc ca aceste texte scurte m-ar putea captiva pentru cateva ore!

  5. Mie îmi place cum scrie. Nu știu ce să spun de carte. Nu prea mă regăsesc în povestioare scurte.

    • Știi ce cred eu? Că autoarea a „schițat” niște romane (sau secvențe de roman pe care nu le-a mai integrat nicăieri). Așa că au rămas niște episoade și… ca să nu se piardă, „pac! la Răsboiul…”

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.