Vara jucăriilor moarte de Antonio Hill-Editura Rao-recenzie
Vara jucăriilor moarte
Titlu original: El verano de los juguetes muertos
Autor: Antonio Hill
Editura: Rao
Număr de pagini: 400
Thriller, Poliţist
Antonio Hill este specializat în psihologie și a lucrat ca traducător o bună perioadă de timp. Acest lucru l-a ajutat în scrierea primului roman, Vara jucăriilor moarte, expunându-l mai multor tipuri de narațiuni. Fan al Agathei Christie încă de când era mic, el a reușit să facă din prima sa carte un thriller de succes, care se pare că va avea și o continuare.
Deși inițial pornește cu o amestecătură de intrigi din care nu am înțeles mare lucru, pe parcurs, acțiunea din Vara jucăriilor moarte capătă aspecte mai clare. Coperta și titlul au fost cele care m-au atras inițial, băgându-mă un pic în ceață și făcându-mă să mă întreb ce legătură este între moarte și jucării. Când am văzut că e vorba despre un roman polițist, un thriller, interesul mi-a atins cote maxime!
Hector Salgado, personajul principal al acestui roman, este acuzat că a agresat unul din vinovații dintr-o anchetă referitoare la traficul de carne vie, deci, i se iau toate cazurile de pe mână. În același timp, tânărul Marc cade de la fereastra camerei sale și moare. Șeful lui Hector îl însărcinează să ancheteze superficial cazul și să declare sinuciderea, pentru a o liniști pe mama băiatului. Totuși, nici el, nici mai tânăra sa colegă, Castro Leire, nu sunt convinși de acest lucru. Ba din contră, apar noi elemente perturbatoare, care nu se leagă.
Hector este prins în mijlocul sinuciderii unei copile de 15 ani, victimă a traficului de carne vie. Ademenită cu promisiuni și cuvinte bune, fata comite acest lucru cu o cruzime greu de imaginat față de propriul corp:
”A doua zi, mâna ei de copilă apucase o foarfecă și își transformase corpul într-o mlaștină de sânge. În cei optsprezece ani de când Hector lucra în poliție nu văzuse niciodată ceva asemănător și asta ținând cont că avusese în fața lui narcomani care nu mai aveau nicio bucată de piele sănătoasă pe unde să se injecteze și victime a tot felul de violențe. Dar corpul mutilat al Kirei provoca o senzație perversă și macabră, care nu putea fi descrisă, nici explicată în cuvinte. Ceva de coșmar.”
Ideea jucăriilor mi s-a părut interesantă, laitmotivul provenind din copilăria lui Marc, care a fost martorul unei alte morți. Povestea e destul de încâlcită și în unele momente am avut impresia că această anchetă, referitoare la Marc și la Iris, nu se leagă deloc cu ancheta paralelă, condusă de subinspectoarea Andreu, pentru a-i salva pielea lui Hector. Detaliile acestea mi s-au părut mai mult că au rol de a mai completa anumite pagini, nu o valoare importantă pentru totalul cărții.
Nu pot spune că Hector m-a impresionat prea tare ca și personaj. Ba chiar din contră! Mă așteptam la un tip furios, la un tip hotărât, mai ales având în vedere scandalul în care era implicat. O dată luată atitudinea împotriva vinovatului, mă așteptam ca și acum să fie…altfel! În schimb, îmi pare un tip pasiv, care nu se zbate prea tare, preocupat mai mult de viața sa, în general. Soția sa l-a părăsit după 17 ani de căsnicie pentru o femeie, iar cu fiul său nu poate spune că are o relație excelentă, dar e cel puțin funcțională.
Mai mult mi-a plăcut de tânăra Castro, care urmează să aibă un copil, rezultat al unei relații deschise. Frământările prin care trece ea, situația în care se află, dar și entuziasmul și interesul pe care și-l dă la locul de muncă, în ciuda problemelor sale personale, m-au făcut să o apreciez foarte mult.
Totuși, nu mi s-a părut că Vara jucăriilor moarte are acel ceva care te captivează din prima, ceva-ul acela al autorilor nordici, de exemplu. E o carte bună, cu o intrigă un pic complicată, dar pe la jumătatea ei te dumirești ce se întâmplă și te prinde. Ultima parte e cea mai elocventă și ți se risipesc toate nedumeririle. Dar cred că mai bine era să aibă mai puține pagini, poate explicații mai argumentate, poate chiar și un personaj principal mai bine conturat. Ăsta a fost oful meu cel mai mare!
Despre tinerii implicați în viața lui Marc, Aleix și Gina, aș fi vrut să știu mai multe. Cred că latura asta mai mergea explorată. Cel puțin până la tragica moarte a Ginei, care vine mult prea brusc și neașteptat, dar care ridică și ea semne de întrebare:
”-Agenta Castro mi-a spus că ați interogat-o ieri pe fată. Vi s-a părut o tânără hotărâtă? Sigură pe sine?
Hotărâtă? Hector șovăi doar o clipă. Vocea lui Leire fu mai categorică.
-Nu. Deloc.
-În acest caz, înseamnă că avea o bună stăpânire de sine. Uitați! Celia Ruiz se îndreptă spre cadă și, fără să stea pe gânduri, scoase mâna dreaptă din apă. O singură tăietură adâncă și fermă. Cealaltă este la fel. Sinucigașii adolescenți de obicei își fac mai multe tăieturi până să îndrăznească să o facă pe cea definitivă. Ea nu; îi era clar ce voia și nu i-a tremurat mâna. Niciuna din cele două.”
Vara jucăriilor moarte este un thriller bun, dar nu excelent. Te prinde, te captivează, dar am impresia că îi lipsește ceva pentru a fi perfect. Totuși, merge bine într-o după-amiază ploioasă de toamnă!
Si eu am cartea asta pe lista de dorinte. Asteptam recenzia ta. Frumoasă prezentare, Gabriela!
multumesc mult, Vero!
Felicitări pentru recenzie, din ce ai scris si ai scos în evidență mi-ar place cartea.
sper sa iti pice in mana curand!
Fan Agatha Christie? Asta e de al meu :))! Tipul e catalan? Cam toate numele personajelor asa imi suna. Am si eu cartea, vreau s-o citesc.
asa am zis si eu cand am citit de agatha christie! yep, fix catalan! 😀
ma gandeam eu, l-am ghicit bine :))
Cartea se afla si in planul meu de lectura. Sper sa imi placa. Multumesc pentru impresii!
cu mare drag!
M-a intrigat si pe mine titlul,dar am avut o retinere,asteptam o recenzie.
Felicitari pentru recenzie !
dupa titlu, era imposibil sa nu fiu eu pe faza 😀
Imi place cum ai punctat partile bune sau mai putin bune. Cartea ma intriga si mai mult. Trebuie sa-mi fac si eu o parere. Daca imi va pica cartea in mana, sigur o voi citi.
Felicitari pentru recenzie!
multumesc, Alina! pai deh, sa cantarim bine, zic, trebuie sa stim puncte tari si puncte slabe, nu-i asa? 😀
Felicitari pentru recenzie! Nu sunt sigura ca mi-ar placea cartea, dar poate voi ajunge sa o citesc. Titlul e intrigant.
Felicitãri pentru recenzie, Gabriela 🙂