Vrum-vrum, de Cristina Frincu, amuzant si intortocheat

 “Vrum-vrum”, de  Cristina Frîncu

Editura: Adenium

Număr pagini: 149

Nota mea: 8

       Câștigător al Concursului de Debut „Adenium START”, ediția a treia, secțiunea Proză, romanul Vrum-vrum o are în centrul său pe Clara B., care, din empatie pentru pălăriatul artist ratat Poeteski, pleacă spre Hollywood pentru a-i recupera acestuia Muza care îl părăsise. O călătorie donquijotescă spre nicăieri, condimentată cu tot ce a putut reține mai bun literatura absurdului de la Jarry și Harms încoace.

     Descriere oficială: Poeteski și-a pierdut inspirația și cere ajutor Clarei B., posesoare a unor superputeri utile uneori, alteori nu. Clara B., căreia populația din restaurantul „Piua!” i se adresează cu apelativul „Cea Mai Bună”, iar apropiații îi spun simplu, „Bună”, poate folosi, de exemplu, fără jenă, orice sistem de credințe i se pare potrivit la un moment dat. Cei doi, însoțiți de consiliera felină rârâită Eris Discordia, vor pleca pe o motocicletă decupată din hârtie spre Hollywood, în căutarea muzei dubioase.

Uite-așa: vrum-vrum.

      Părerea mea: Hmmm… povestea lui “Vrum-vrum”…?! Pe cât de simplă și de scurtă, pe atât de complicată. Citisem eu, dom’le, la un moment dat, pe undeva (amintirile mi’s tare în ceață) despre acest roman și-mi făcuse o asemenea impresie puternică de mi-am zis, TREBUIE să-l citesc, fără doar și poate. La Bookfest am reușit să-mi pun gheruțele pe el. Și uite așa am pornit eu în aventură alături de Clara B.  “Cea mai bună cu săgeată”, Eris Discordia – pisica rârâită și Poeteski pe o Honda Nighthawk 250 decupată dintr-o revistă. De-aș fi știut că-l voi întâlni pe drum și pe Johnny Depp, pe cuvând de m-aș fi înhămat la căutarea Muzei pe la Hollywood. Fie vorba între noi, nu-mi place defel, dar am văzut toate filmele cu el :D.

      “Stau, ca de obicei, la masa din colțul restaurantului. Încă nu am comandat nimic. Încerc să mă conving că sunt în siguranță și încă tânără. Trebuie să mi fac exercițiile de auto-convingere cel puțin săptămânal, altfel risc să mi se întâmple ceva rău. Așa cred. Îmi modific tunelul realității cu muchia palmei ca un karate kid pe benzedrină. E destul de strâmt și sunt unele puncte care trebuie lărgite ca să încap cu totul, să nu las nimic pe dinafară, unde zboară tot felul de bărzăuni și dragoni nervoși. Ăștia abia așteaptă să mi prindă vreun picior neacoperit de pătură, pe care să-l ronțăie crud.”

     Mnooo… sunt sigură că v-am băgat deja în ceață, dar nu-i problemă, mi s-a întâmplat și mie când era Clara B. pierdută prin gândurile ei spuse cu voce tare. Am râs, m-am strâmbat, am derulat un rând sau cinci pentru a prinde ideea. Înainte, dar și înapoi! Chestia e că m-a prins și m-a prins bine! Iar de-ar fi avut mai multe cărți un personaj precum Ehis, pe pariu că ar ieși ceva și mai mișto – o pisică fără de pereche!

    Zicea nuș cine că trebuie să ai mintea limpede ca să poți citi sau că oricine cu mintea goală poate citi romanul ăsta, pe cuvânt dacă mi-aduc aminte care dintre variante (zău că îmbătrânesc!), dar eu îți spun că merg ambele variante.

   Amuzant și întortocheat, chinuit și lărgit, împiedicat și înălțat. E o călătorie inedită pe care n-ai cum s-o ratezi!

     Restaurantul Unde Nu Se Întâmplă Niciodată Nimic Rău, restaurantul Piua și vestita chelneriță Roberta îți asigură un început promițător al aventurii. Mai târziu, gândurile Clarei B. și minunata Eris mă fură atât de mult, încât uit și că îl avem pe Poeteski prin preajmă, deși călătoria pentru el se făcea.

      Ah, o să-l întâlniți și pe Triunghiularul ce stătea la răscruce de drumuri cu masa pusă, argintărie dom’le, nu orice fel veselă și tacâmuri, așteptând friptura ce nu mai venea. Dar mirosul… vai, dar ce miros, parcă mă învăluise și pe mine! Culmea fuse că atunci când citeam scena respectivă, la mine în casă chiar se făcea o friptură! Să vezi ce moment de confuzie am avut de mă întrebam dacă sunt ăștia prin preajma mea sau cumva, am ajuns și eu cu ei prin carte :D.

      Cristina Frîncu are o imaginație extraordinară. Mă întreb cum a putut ea să spună că se apucă de multe proiecte fără a le finaliza când uite unde au ajuns eroii noștri! Înapoi la Piua! Cu sau fără muză, vă las pe voi să descoperiți!

Cert e că:

“(…)nimic nu e întâmplător. La fel cum totul e întâmplător.” (vorbe înțelepte mai are Poeteski ăsta!)

     Ce spune scriitoarea:

      ” Am 26 de dinți și nici nu-mi trebuie mai mulți cînd râd.

     La cinci ani am scris lăbărțat un roman de trei pagini. Era cu niște teroriști care atacau aprozarul. În 2015 am scris „Verdict: Cărțuire!”, un e-book cu recenzii fără fițe, împletite în povestea unei bibliotecare cu apucături bizare. Apoi am publicat romanul „Vrum-vrum”, cîștigător la concursul de debut organizat de editura Adenium. „Vrum-vrum” este singurul roman în care apar, pentru prima dată concomitent, Johnny Depp, o motocicletă decupată din hârtie, o pisică rîrîită și niște becuri. Și pentru că mi-am dat demisia de la uzină, iar timpul parcă a trecut de partea mea, în 2016 am publicat un alt e-book, cu povestiri care conțin dragoste retrasă la timp, pinguini pe creier și concentrație mare de alcool.

    Probabil nu s-ar fi întîmplat nimic din toate astea dacă aș fi avut mai mulți dinți, dar asta n-o voi ști niciodată.”

Cartea Vrum-vrum, de Cristina Frîncu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Adenium. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Adenium. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulţumim Editura Adenium!

Autor: EmM