Whoreshop de Jean-Lorin Sterian

Whoreshop, de Jean-Lorin Sterian – Editura Hyperliteratura – recenzie

Whoreshop  

Autor: Jean-Lorin Sterian

Editura: Hyperliteratura

Data apariției: 2019

Număr de pagini: 240

   Jean-Lorin Sterian este un fost jurnalist, scriitor, perfomer (actor și cântăreț), regizor, scenarist și antreprenor cultural. S-a născut în 1975 la Constanța și a reușit să înființeze un teatru într-o garsonieră. Scrie pentru numeroase publicații românești, de la Unica și Playboy, până la 24Fun, Esquire, Class, Tataia, Flacăra, Cotidianul, Omagiu, Styler, Tabu, Nouă Literatură, Elle Magazine, Metropotam ș.a. A încercat de toate, de la scris la teatru, de la roluri la realitate. Se poate spune că în existența sa a fost și a rămas un nonconformist. Tocmai de aici și ideea cărții Whoreshop, o antologie, de altfel, în care se reunesc 14 povestiri scrise de autori de diverse naționalități.

   Ideea cărții e simplă, ea a fost scrisă ca o ”răzbunare” la adresa scriitorului german Uli Dorfmeister. Acesta a organizat la Berlin un workshop pentru scriitori din diverse țări, având ca temă prostituția. Ulterior, toate scrierile acestora au fost publicate de german. Drept urmare, contrarăspunsul a fost publicarea în fiecare țară, în propria limbă, a acestei antologii, cu textele create la ”whoreshop”. Ingenios, nu-i așa? Nu știu sigur reacția scriitorului german, deși aș fi fost curioasă de ea.

  Mini-culegerea de 14 povestiri nu este vreun monument sau vreo referință în arta scriitoricească. Ba din contră, aș putea spune. Vorbim de 14 creații mai mult sau mai puțin puerile, cu un limbaj oarecum licențios. Cred că asta le aseamănă. În rest, fiecare autor are stilul său. Puțin probabil ca ideile să se repete, deoarece fiecare scrie în amintirea propriei țări și nații.

  Petko din Bulgaria, Anto din Finlanda, Camille din Franța, Bodhaska din Ucraina, Gavin din Marea Britanie, Vladimir din Republica Moldova, Antonio din Portugalia, Marko din Slovenia, Pawel din Polonia, Irini din Grecia, Jurgen din Elveția, Vija din Letonia, Julian din Statele Unite și Jean-Lorin din România sunt cei care își pun amprenta pe aceste povestiri. Nu toți au un talent formidabil la scris, drept dovadă că mulți s-au înscris la workshopul organizat pentru a avansa, pentru a învăța, dar s-au reorientat pe parcurs.

”To Uli Dorfmeister, from his bitches”

   Ura către acest Dorfmeister devine un laitmotiv al cărții. Mi-a fost destul de improbabil să urmăresc și să înțeleg acțiunea unei povestiri, pentru că deja ajungea la final, iar locul îi era luat de alta. E o carte destul de ciudățică, în concepția mea, cu niște idei care, deși poate par ireale, ascund probleme de zi cu zi. Durerea provocată de moartea mamei și modul de a-i face față (povestirea lui Bodhaska), atracția către interzis și sentimentul că lucrurile merg bine în cuplu, deși nu e așa (povestirea lui Gavin), prima noapte de amor la prostituate (povestirea lui Vladimir), toate au semnificații mai încolo de cuvinte.

  În mod cert, cartea asta nu va primi vreun premiul pentru literatură. Nu are cum. Personajele sunt parcă neterminate, firul acțiunii e prea scurt și prea ilogic, și totuși… Unele povestiri mi s-au părut închegate, altele sunt doar 3-4 pagini de propoziții și atât. De exemplu, povestirea lui Vladimir, fără semne de punctuație, cu un singur punct stingher după câteva rânduri, te disperă, efectiv:

e un băiat cu păr de rocker, se ocupă cu turiștii câns și când, îi spune mișa unui domn cu trening alb, care stă sprijinit pe un cub de ciment ca un soclu de statuie, păi, îl știu, zice treningul, intrați în blocul următor, la parter parcă, așa ne prelingem pe scară, e întuneric, pereții și podeaua sunt nefinisate, mișa apasă pe un buton de sonerie, vitea trage de una dintre gențile care i-au alunecat de pe umăr, eu rămân mai în spate, cine naiba ar răspunde dacă ar zări pe vizor trei indivizi necunoscuți, nu răspunde nimeni, dar coboară altcineva, un grăsan cu geacă de piele, mișa repetă întrebarea, ne trimite la etajul patru, bâjbâim pe scări, la etajul doi e un bec aprins, două uși de fier, contoare de centrală termică, la trei e din nou beznă, iar la palierul de la patru vine ceva lumină prin chepenegul care dă spre acoperiș.

   Nu există două idei la fel. Indiferent de modul în care tratează ideea workshopului – prostituția, la nivel fizic sau moral, cred că totuși Whoreshop e mai mult decât o antologie. E libertatea de expresie. Poate va plăcea sau nu. Pe mine recunosc, m-au încercat sentimente destul de alternante. Nu pot spune că mi-a satisfăcut complet pofta de literatură, e clar, nu e chiar genul la care mă așteptam, dar nici că mi-a displăcut complet. Sunt anumite pagini care chiar merită atenție. E clar, nu toți suntem niște genii ai scrisului. Tocmai de asta e bine să luăm ce e bun din orice.

   Nu e neapărat o carte 18+, dar nici nu aș da-o unui copil să o citească. Și asta pentru că dincolo de limbaj, sunt alte idei exprimate. Care ar putea deruta un pui de om. Așa că… să rămânem la adulți. La cei care știu să discearnă răul de bine și frumosul de urât. Sunt curioasă ce părere ați avea voi de ideea cărții în sine…

Cartea o găsiți pe site-ul Editura Hyperliteratura

Autori români

 

***Gabriela Bratu***Mămică de beagle, devoratoare de cărți, curioasă din fire. Sunt o tipă sociabilă, loială celor dragi, iubitoare de animale, dar și de oameni. Îmi place să cred că fiecare din noi are ceva frumos în interior. La fel, îmi place să cred că oricine poate să citească, trebuie doar să vrea! Poate că ingineria nu se pupă extraordinar cu literatura, dar cititul și scrisul sunt viața mea. Am răbdare, însă fără să mă calce cineva pe coadă. O dată ce sunt stârnită, chiar îmi pun ambiția să fac un lucru. Și mai ales, să-l fac bine!

2 COMMENTS

  1. Gabriela, mi-a plăcut sinceritatea ta. Desigur, fiecare poate percepe cartea în felul său.
    Felicitări pentru recenzie!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.