Contract marital de Alexa Drăgan-vol 1

Contract marital de Alexa Drăgan-vol 1

Contract marital, de Alexa Drăgan-vol 1

Editura: Letras

Număr pagini: 256

   Mi-a trebui ceva vreme să mă hotărăsc dacă să scriu ceva despre acesta carte.  Am decis, în final, ca ar fi ok să îmi expun părerea, poate cine stie, am perceput eu greşit, iar voi cei care aţi citit-o aveţi argumente solide să le demontaţi pe ale mele.

   O carte ce se citeşte cu uşurinţă, o poveste de dragoste emoţionată, posesivă şi umbrită de frici. Personaje cu temeri, dar sufletiste, ce încerca să îşi depăşească trecutul dureros, să îşi trăiască prezentul şi viitorul, să creadă în fericire şi să lupte cu sinele lor.

   Ana este o femeie cu un trecut dureros, din acest motiv este reticentă în relaţii. Damian Alexander are şi el partea lui de trecut destul de întunecat ce îi dezvoltă temeri, deşi pare un bărbat extrem de puternic. Liantul dintre cei doi şi cum ajung la o căsătorie de convenienţă în prima fază este Miruna, fetiţa lui Damian. Ana o cunoaşte pe micuţă atunci când aceasta era agresată verbal în faţa şcolii. Intervine, deşi nu prea era în măsură, dar gestul persoanei mature care agresează un copil a făcut-o să ia atitudine. Între cele două (Ana şi Miruna) se  dezvoltă o relaţie strânsă de prietenie, simpatie şi iubire.

   Pe tatăl ei îl cunoaşte la o petrecere, habar nu avea că vila luxoasă unde avea loc petrecerea era de fapt a lui Damian Alexander şi Miruna este fiica acestul om potent financiar, dar mai ales atrăgător.
Primul impact dintre cei doi protagonişti este incitant şi interesant, preconizând că va ieşi ceva cu scântei. Îmbrăcată foarte sexy, Ana este etichetată şi Damian o acostează în toaleta femeilor. Are loc un schimb de replici cu subînţelesuri, apropouri, şi Ana devine un arici, plesnind verbal în mândria domnului milionar. Ce urmează după câteva zile? Un buchet uriaş de trandafiri cu scuzele de rigoare şi invitaţia la cină, incluzând şi o o discuţie foarte importantă.

   Despre ce discuţie este vorba, cred că v-aţi dat seama, Damian are nevoie de o soţie să câştige custodia deplină a Mirunei şi îi propune Anei un contract marital, având in vedere relaţia ei cu fiica lui.
Cum decurg lucrurile? Vor fi şi roz şi gri şi momente roşii pline de pasiune, dar şi negrul trecutului care va veni în val. Care dintre cei doi va fi mai puternic să depăşească momentele întunecate, să accepte viitorul, citiţi voi.

   Ca şi bază, temelie, povestea este bună, dar, din păcate nedezvoltată suficient şi cel mai deranjant, clişeică. Mă refer aici, în special, la dialoguri. Partea de gânduri ale personajelor, temerile lor, naraţiunea, sunt în regulă, autoarea reuşind să le aştearnă pe hârtie destul de coerent şi cursiv, dar toate acestea sunt umbrite de dialogurile clişeice, liniare şi mult prea siropoase. Acel alint ,, iubirea mea”, ,,iubire”, folosit în majoritatea dialogurilor, ajunge să deranjeze vizual şi mental. Prea mult, prea des, prea dulce.

Iubire, ia-mă! Fă ce vrei cu mine, sunt a ta.
-Nu te opri, iubire.
-Iubire, dacă aşa o să înceapă toate dimineţile noastre, o să întârzii mereu la muncă….
-Idem, iubire. Dacă o să continuăm aşa, o să reuşeşti să mă omorî….
-Cred că este timpul să facem un dus pentru a ne răcori, nu?
-Sigur că da, iubire. Chiar avem nevoie să ne răcorim, plus că trebuie să ne grăbim….

Şi acest stil de dialog întâlnim în special în partea a doua a cărţii.

   Da, astfel de alintări: ,,iubirea ”, ,,iubi”, etc… sunt folosite de foarte multe cupluri, dar, tocmai asta le face să devină clişeice, neverosimile şi puerile. Ce vreau sa evidenţiez este faptul că:  într-un cuplu din viaţa reală aceste forme de alint dau bine, pentru că este vorba de ton, vibraţie, sentiment, tachinare, etc, dar atunci când aduci toate acestea într-o carte, si mai ales repetitiv, nu dau bine- devin cuvinte fade şi strică farmecul originalităţii.

   Iar….. -De ce eşti supărată, cumnată?ooo, parcă-I desprins din viaţa la ţară.

   Adică, dacă tot suntem în zona de poveste la un nivel de profunzime, mai cu stil, nu stricăm feng şhui-ul cu ,,pieţisme”. Dacă subiectul cărţii ar fi fost ceva de genul Moromeţii, da, aceste exprimări erau ok, făcând parte din context şi din peisajul rural. Dar aşa, a fost ca nuca în perete. Deşi există o singură formulare a fost suficientă pentru mine să mă facă să îmi schimb radical părerea, evident alături de celelalte dialoguri.

Din acest motiv, deşi cartea ca fundament ar fi ok, idee bună, dialogurile o depunctează.

   Autoarea are un real potenţial, dar din punctul meu de vedere ar trebui să lucreze la partea aceasta, să încerce să aducă pe pergament dialoguri inteligente şi originale, să scape de acel sweet love story. Cu siguranţă povestea ar fi fost de multe stele.

   Aş vrea ca autoarea să nu se supere pe mine, nu scriu cu răutate aceste remarci, şi să ia ca pe ceva constructiv, pentru că este păcat, are talent în special pe partea narativă şi de construcţie.

   Cel mai mult mi-a plăcut începutul şi finalul acestui prim volum, finalul însemnând ultimele 4 pagini, dar asta nu a fost suficient să spun că mi-a plăcut cartea per total din motivele scrise mai sus. M-am bucurat la început crezând ca va fi ceva frumos, totul părea în regulă, dar cuprinsul a fost decisiv.

   Nu ştiu cum va fi volumul doi, dar sper ca autoarea să vină cu un stil nou.

   Sunt probabil cititori cărora le-a plăcut foarte mult cartea şi le respect percepţia, din acest motiv puteţi citi şi voi cei care nu aţi facut-o, poate cine ştie, aveţi o altă părere faţă de ceea ce am scris, dar eu nu am reuşit sa trec peste clişeu.

****Coman Iasmina (Iasmy/Elis Ntco fb)-Admin. site/Editor coordonator/PR/Admin. grup Fb-Literatura pe tocuri**** Esenţele tari se ţin în sticluţe mici! Orientată spre prezent, dar şi viitor, cu picioarele pe pământ, dar şi idealistă. Optimistă până la extrem. Îmi place să dezvolt o idee prin intermediul discuţiilor, văd timpul ca pe o resursă finită şi iau în serios termenele limită. Pasionată de cărţi, muzică şi călătorii, ador stilul romance (contemporan, historical) thriller, istoric romanţat, YA, şi în general cărţile scrise bine. Mai nou, începe să îmi placă stilul fantasy, deşi nu am crezut că mă poate "prinde". Învăluită în mister, iubitoare de ciocolată cu piper. Îmi plac provocările! Şi aşa cum spune Octavian Paler: "Pasiunea n-are nevoie de motivări, ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă, dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri." Vă aşteptăm alaturi de noi!

28 COMMENTS

  1. Din ceea ce ai prezentat tu, intr-adevar, subiectul pare interesant. Dar da, ai dreptate, nici mie nu-mi plac dialogurile in care se repeta acelasi apelativ dulceag. Totusi, nu e ceva la care nu se poate lucra, mai ales daca povestea e buna.

    • Exact! Daca se lucra la dialoguri, cartea ar fi fost ok. In a doua parte, adica in cuprins, in majoritatea dialogurilor este agatat apelativul dulceag. Sporadic ar fi fost in regula, asa devine prea incarcat de siropos si cliseic.

  2. Iasmy, te felicit pentru sinceritate si pentru faptul că ai scris despre carte cum ai ce ai simțit! Așa s-a întâmplat zilele trecute SI cu mine. Am citit o carte care avea potențial, autoarea era mai mult decât talentata dar subiectul în loc să fie dezvoltat..a fost lasat asa..cliseic. unii mi-au înțeles părerea, unii nu prea. Eu as vrea ca autorii sa vada în criticile astea nu ceva negativ…e ceva constructiv.

    • Multumesc! Cartea are potential, si sper ca autoarea sa ia ca pe ceva constructiv ceea ce am scris, nu ca pe o rautate sau ceva negativist. Chiar are talent, dar cred ca ar trebui ceva cursuri de scriere creativa sa se poata dezvolta mai bine. Suntem diferiti, avem perceptii diferite, cine vrea sa intelega, bine…. cine nu, iar bine, important este sa ne respectam parerile.

  3. Mie mi-a plăcut cartea. Este o poveste ușoară de dragoste care la final m-a făcut sa citesc pe nerăsuflate si volumul 2. Pentru o carte de debut, este buna.

  4. M-ai facut curioasa!Eu vreau sa citesc aceasta carte,din ce ai prezentat e un subiect super ok.,iar data viitoare autoarea o sa vina cu un vol 2,mult mai bine pus la punct-sunt sigura!!!

  5. Încă nu am citit cartea, dar mie cred că o să îmi placă. Subiectul este atractiv, iar eu periodic simt nevoia să citesc o carte ușoară care să mă relaxeze.

  6. Am citit cartea pe wattpad,si chiar mi-a placut povestea in sine. In schimb, am dat peste un personaj masculin care m-a calcat pe nervi. Imi venea sa dau cu el de pamant :D In volumul al doilea, lucrurile se mai schimba, dar eu tot nu l-am iertat.

  7. Orice carte are… plusuri și minusuri, în funcție de perspectiva fiecăruia. „Frumusețea – spunea Shakespeare – stă în ochiul celui care privește”. E foarte probabil să existe un segment de cititori care să găsească farmec tocmai în aceste elemente, pe care tu le-ai găsit excesiv de clișeice. Ce mi-a plăcut la recenzia ta este sinceritatea. Și cred că asta ajută foarte mult un scriitor, fie el la început de drum sau nu. Mi-a plăcut modalitatea ta de a spune exact ceea ce ai perceput. Mi-a plăcut foarte mult că ai păstrat echilibrul și ai subliniat și ceea ce ți-a plăcut. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să se facă un clasament al recenziilor de până acum, aceasta s-ar putea clasa cu ușurință, printre primele locuri.

    • Multumesc! Am incercat prin argumentare sa evidentiez faptul ca nu este o rautate ceea ce scriu, ci sa impulsionez autoarea sa devina si mai buna.Da, asa cum am mai spus suntem diferiti ca si cititori si cateodata unora dintre noi poate sa ne placa cele mai banale povesti, iar altora sa nu placa. Dar asta-i frumusetea si farmecul de cititor. Daca am fi toti la fel ar deveni o stare de monotonie si banalitate.

  8. Felicitari pentru recenzia sincera. Intr-adevar, fiecare cititor percepe in felul lui o carte. Eu nu am citit-o, dar nici nu se afla pe lista mea de dorinte.

  9. Multumesc pentru sinceritate! Felicitări pentru recenzie! Recunosc ca am observat cartea si am fost curioasa. De fapt, am intrat pe wattpad si am citit câteva pagini. Sincer, nu m-am simțit atrasa, dar m-am gândit ca e din vina mea. Nu e momentul cărților siropoase la mine. Autoarea e la debut si sunt sigura ca va evolua cu timpul. Aa, si mie îmi plac cărțile care scot emoții din mine cu nemiluita. :)

  10. Felicitari pentru sinceritate. Asta inseamna sa fii un bloger care te respecti si faci ceea ce faci cu pasiune si daruire,atunci cand ai ceva de spus nu te ascunzi dupa deget. Mie cartea mi-a placut, dar recunosc ca au existat momente in care personajul masculin, Damian, ma innebunea.

  11. Nu știu dacă această carte ar fi pe gustul meu sau nu, însă apreciez sinceritatea și argumentele expuse :D

  12. Ma gandisem si eu sa o citesc, dar ceva m-a retinut. Poate, candva ii voi da o sansa, desi marturisesc ca “iubirea” in exces ma cam indispune.
    Apreciez sinceritatea ta, ma ajuta sa fac o triere la cartile care apar pe banda rulanta.

  13. Felicitari pentru sinceritate, asta imi place sa vad la o recenzie! Sper ca autoarea sa nu o ia ca pe ceva negativ si sa incerce mai mult data viitoare…

  14. Felicitari Iasmy!M-am uitat si eu putin pe wattpad dar am hotarat ca mai astept.Poate mai tarziu voi citi cartile autoarei.Am eu o problema cu prea multa dulcegarie.

  15. Imi place recenzia foarte mult. Echilibrata, esentiala si argumentata Ma bucur ca ai adus in prim plan si ceea ce nu ti-a placut.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro