Nu am să vă spun că este o carte uşor de citit, dar o recomand mai ales acelora pe care nu-i sperie dezvăluirea brutală a problemelor vieţii.
Viaţa ca un Selfie, de Cristi Lavin-dezvăluirea brutală
Editura: Crime Scene Press
Recunosc că mi-a fost foarte greu să vă prezint cartea lui Cristi Lavin pentru că este o carte densă complexă, plină de idei şi sentimente, dar am hotărât să încerc totuşi, pentru că este o carte care merită citită şi mai ales “gândită” cum îmi place mie să spun.
Întreagă acţiune a cărţii se petrece pe parcursul a câteva zile, pe care personajul principal Cristi le mai are de trăit. Vorba lui: ”Nici n-ai timp să te sinucizi, în caz că vrei să te scuteşti de teroarea sfârşitului iminent!”
Salonul se numea ironic “Cimitirul Vesel”, pacienţii erau unii în stadiu terminal, alţii deja în moarte clinică. Numele salonului se datora unei întâmplări tragice, un incubator de bebeluşi defect luase foc, murind toţi copiii din salon. Spitalul despăgubise familiile, aşa că salonul rămăsese cu pereţii afumaţi şi scorojiţi, pe care se mai vedeau urmele vechilor desene. Erau zile şi seri mai agitate sau mai liniştite, Cristi, neputând să doarmă, fiind ca într-o gardă permanentă. La un moment dat prezenţa lui de spirit mai dă o perioadă de trăit unui băiat de 25 de ani din salon.
Cel mai simpatic ocupant al salonului, Nea Fane, fusese în trecut boxer, după care se apucase de băut, şi spunea: ”Eu am venit din Săpânţa în Bucureşti! Am fugit de Cimitirul Vesel şi uite că tot peste Cimitirul Vesel nimeresc!” Mai avea o lună de trăit şi deşi nu-l vizita nimeni folosea perucă, vrând să-şi vadă scalpul, neted din cauza citostaticelor, acoperit.
Cristi fusese fotograf, mergea la nunţi, avea o viaţă obişnuită fără excese aşa că îi este cumva imposibil să înţeleagă că i se mai dăduseră doar 10 zile, avea o boală rară Insomnia Familială Fatală(FFI). Neputând dormi se simte obosit şi arată ca un zombie, astfel că preotul îi spunea ironic ca un fel de încurajare: ”Nu fi îngrijorat, nu arăţi rău deloc: doar că de Halloween nu-ţi mai cumpăra mască, c-o ai deja pe faţă!” Obişnuieşte să discute cu preotul pe diferite teme, dar când îi cere să-i ţină slujba de înmormântare acesta îi dă un caiet în care să scrie ca la spovedanie despre viaţa lui, ca să aibă şi el ce spune la slujbă. Şi-apoi în salon este adusă Miruna, o fată care avusese un accident, rămânând paralizată de la gât în jos. Făcuse bungee-jumping, avusese loc o avalanşă de stânci, coarda se dovedise prea lungă şi…cam atât.
În acelaşi timp în sertarul noptierei Cristi găseşte un caiet identic, dat de preot unui alt pacient, unde pe prima pagină scria: ”De ce îmi pare rău că mor. Zece lucruri pe care n-o să mai apuc să le văd”. Citeşte caietul şi între filele lui găseşte un plic cu bani puşi de pacient pentru Catedrală. La un moment dat vrea să-i dea preotului caietul lui, dar din greşeală îl dă pe celălalt şi a doua zi când îi este adus îşi dă seama că preotul nici măcar nu-l deschisese, nu văzuse că e al altcuiva, nu văzuse nici plicul cu bani. Şi brusc hotărăşte să-i cumpere cu ei lui nea Fane o perucă ca lumea.
Între timp scrie în caietul lui rememorându-şi viaţa, amintindu-şi de prietena lui, Luiza, pe care o ştia din clasele primare şi o reîntâlneşte la finalul liceului, când făceau meditaţii cu acelaşi profesor, un neurochirurg renumit, Zăgrean. La meditaţii Luiza venea cu prietena ei Cristina, amândouă se îndrăgostesc de profesor, care la rândul lui le corupe atât sexual cât mai ales mintal, jucându-se atât cu sentimentele cât şi cu mintea lor. Fetele pleacă în excursie la munte, luându-l şi pe Cristi cu ele, el foarte fericit imaginându-şi o escapadă între tineri cu Luiza pe care o iubea şi poate şi cu Cristina. Totul devine un fiasco, când fetele îi spun că vor să se sinucidă, ca dovadă supremă de iubire pentru profesor, şi el stă speriat toată noaptea şi le păzeşte. Şi totuşi la reîntoarcerea în Bucureşti fetele au o tentativă de sinucidere, renunţă la facultate şi lumea le condamnă declarându-le schizofrenice, fără a cerceta cauzele. Nimeni nu crede povestea cu profesorul, spunând că e reacţia unor puştoaice bolnave faţă de un profesor renumit. Luiza este trimisă de familie la ţară şi uitată acolo departe de ochii oamenilor. Cristina ajunge profesoară, dar mai are o tentativă de sinucidere ratată şi rămâne infirmă pe viaţă.
Abia scriind povestea, Cristi îşi dă seama că întâmplările de atunci i-au amputat şi lui puterea de-a iubi, de-a lega prietenii, de-a fi normal, şi pentru toate acestea îl consideră vinovat pe profesor.
În perspectiva unei morţi apropiate şi la ideea de-a nu muri singur îi propune Mirunei să-i ceară preotului să-i cunune, dar fata refuză, spunându-i o altă poveste teribilă. În salonul acela fusese şi copilul ei prematur, doctorul îi spusese că aveau nevoie de un incubator mai performant pentru a-l salva. Tatăl Mirunei, un om cu bani şi poziţie a rezolvat banii necesari, dar doctorul rapace, cumpărase un aparat ieftin şi defect. Aparatul s-a aprins, copiii erau în sală, uşa închisă cu cheia şi asistenta nicăieri, aşa că mamele inclusiv ea îşi văzuseră bebeluşii murind. Apoi soţul ei moare într-o drumeţie pe munte, ea are accidentul şi ca o rememorare a vinii ei (faptul că făcuse rost de aparat) este adusă să moară în acest salon.
Rememorarea vieţii lui, a relaţiei cu fetele, a poveştii Mirunei, îl determina pe povestitor să facă o incursiune în istorie, filozofie, psihologie umană, o aplicatibilitate a teoriilor lui Freud şi a ideilor lui Decartes la lumea de azi, o paralelă a vieţilor trecute şi prezente. Relatează în cuvinte crude, fără poleială, dar adevărate, mentalităţile şi ideile celor din jur, a oamenilor care de cele mai multe ori privesc cu ochii goi în jurul lor, luând de bune ideile bune sau rele, inoculate de alţii.
La un moment dat în salon apare chiar profesorul Zăgrean, mult schimbat şi îmbătrânit, care o consultă pe Miruna. La plecarea lui, Miruna îi spune lui Cristi că profesorul este un vechi prieten de familie, dar el îi detectează minciuna. În momentul acela ceva se rupe în Cristi, el văzând în Zăgrean “răul absolut” care a distrus viaţa atâtor adolescenţi şi tineri, şi-i cere lui Nea Fane să-l omoare.
Dacă Nea Fane o va face, cum şi ce se va întâmpla vă las să aflaţi citind cartea.
Nu am să vă spun că este o carte uşor de citit, dar o recomand mai ales acelora pe care nu-i sperie dezvăluirea brutală a problemelor vieţii.
Citind cartea ai impresia clară că autorul însuşi se dezveleşte în faţa ta, descoperindu-şi mintea şi sufletul până la ultima fibră, de parcă ţi-ar spune: ”Uite aşa sunt eu, nu doar învelişul acesta al corpului, pe care îl vezi”.
Semnificative sunt şi câteva idei din ultimele pagini ale romanului, al cărui deznodământ este mai mult decât surprinzător şi neaşteptat: ”Corpul meu se dezasambla. Exact ca societatea. Părţile erau vii dar nu mai conlucrau. Fiecare îşi îndeplinea sarcina ireproşabil, muncea de zor, dar lipsea coordonarea. Cei de la centrul de comandă plecaseră în vacanţă. În loc de creier, aveam o democraţie.” ”Oamenii socotiţi inteligenţi, cei pe care societatea îi promovează, sunt doar nişte scamatori. Vrăjitorii autentici, cei care au darul profeţiei au fost de mult arşi pe rug”
Finalul aşteptat oarecum, dar neaşteptat prin revelaţiile lui te face să înţelegi de ce autorul compară viaţa cu un selfie.
Şi totodată am înţeles şi cuvintele lui Sorin Lavric care spune despre carte şi despre autor:
”Cristi Lavin şi-a făcut din scris un brâu de carantină menit a-l izola de nebunia lumii. Paradoxul e că aceeaşi nebunie se regăseşte în romanele lui, a căror atmosferă e ticsită de violenţă, senzaţii tari şi peripeţii anormale.”
Autor: Arci
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
17 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Felicitari pentru interviu. Pare o carte destul de greu de citit, insa captivanta, totusi. Mi-a placut mult recenzia, chiar m-a facut curioasa sa citesc si cartea.
Mersi de recomandare Arci 🙂
Mi se pare totusi o carte trista. Poate ma insel dar asta a fost prima mea impresie 🙁
felicitari Arci,frumoasa recenzie,dar,nu e genul meu,asa ca spun pas!
Felicitari pentru,recenzie Arci!
Arci, felicitari pentru recenzie!
Da. Pare o carte destul de profunda care iti prezinta teama, dezamagirea, sufletul fara masca … intr-un mod brutal. La un moment dat pare ca se face haz de necaz dar simti gustul acid din spatele cuvintelor. Felicitari pt prezentare!
Wow, din recenzie imi pot da seama de faptul ca aceasta carte este foarte intensa. Felicitari Arci!
Felicitări pentru recenzie, Arci locco_smiley_10
Faina prezentare Arci .
multumesc,chiar mi-a placut foarte mult cartea,merita citita!
Arci, felicitări!!!! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
Felicitări, Cristi Lavin, pentru această frumoasă realizare și așteptăm și altele!
Mulțumesc, cartea a fost scrisă în zece zile, deci într-un suflet, iar personajul principal mai are de trăit tot zece zile, deci febrilitatea scriitorului, care era într-o cursă nebună contra timp, s-a împletit cu teroarea celui care suferă de o boală incurabilă și care are același răgaz, de zece zile, să-și încheie socotelile cu viața… o dublă cursă, iar pariul câștigat al autorului, care se grăbește să încheie romanul, înseamnă scurgerea nisipului din clepsidră pentru protagonist.
Pare o carte complexa, profunda, insa nu stiu daca as reusi sa o termin. Poate in viitor, cand gusturile mele literare se vor mai schimba, voi citi aceasta carte.
Daca sunt 5 cereri eu pot publica un capitol demo pe acest forum
Observ că nu s-au adunat 5 cereri; nici măcar una… Dar pun situația pe seama timidității feminine, care predomină pe acest site, dedicat reprezentantelor sexului frumos. În pofida absenței unui interes care să fi fost exprimat formal, o să fac, totuși, gestul de binefacere pe care vi l-am promis. Fetelor, cititul are o doză de pasivitate, în sensul că stai nemișcat în fotoliu și răsfoiești cartea, dar ca să-ți permiți acest lux al pasivității, trebuie să exersezi efortul de a te duce la librărie și a lua cartea.Ori, în cazul de față, efortul de a formula o simplă dorință (ceea ce e de o mie de ori mai ușor decât a te duce la librărie). Dacă voi nu faceți efortul minim de a-mi solicita un capitol din carte, cum să fiți credibile în fața cuiva că stați la coadă la casă și cumpărați cărți?! Meritați cea mai bună literatură, dar dacă refuzați din start să citiți Cristi Lavin e ca și cum vă barați singure drumul spre ea! Parol! Iată aici capitolul gratis: https://www.goodreads.com/ebooks/download/30336285-via-a-ca-un-selfie
Aba acum am vazit oferta ta, Cristi. Mersi pentru capitolul gratuit!