Anatomia unei inocențe furate – Marina Neagu – recenzie

Titlul: Anatomia unei inocențe furate
Nr. pagini: 260
Editura Quantum Publishers

   Anatomia unei inocențe furate – o carte ce te răvășește de la primele pagini, simți emoția, neputința, frustrarea și dorința de supraviețuire a fiecărui personaj.

   Acestea sunt primele gânduri scrise despre ce-am simțit, pe măsură ce citeam cartea Marinei Neagu. Nu are rost să vă mint, dacă n-ar fi fost o prietenă dragă, nu cred că ajungeam să o parcurg atât de repede. Plăcerea cu care s-a bucurat a pătruns în subconștientul meu și efectiv m-a determinat să amân alte priorități.

   Inițial am vrut să arunc o privire peste câteva pagini din curiozitate (știți și voi cum este să ai cărți și timpul trece, praful se adună, lista se înmulțește), dar printre rânduri am prins gustul și m-am trezit captivă alături de Annja.

   Are atâta putere cartea aceasta încât te stoarce de vlagă. Subiectul este dureros, nu-i ușor să citești cum o fată de 16 ani este drogată, violată de trei bărbați și abandonată pe marginea drumului. Detaliile sunt brutale, simți goluri în stomac și trăiești alături de ea actul necenzurat al neputinței. Parcă și pământul prinde suflet când îl îmbrățișează lipsită de vlagă.

   Partea dificilă este că ea supraviețuiește, ascunde adevărul față de ceilalți, dar mai ales față de mama ei bolnavă de cancer. Annja este o tânără talentată, inteligentă, prada perfectă pentru mulți bărbați. Problema este că se simte precum o cârpă folosită, aruncată pe jos și călcată în picioare.

    Punct forte: Cartea este scrisă cu măiestrie la persoana a 3 a, ceea ce dă forță cititorului să asiste, să se implice în povești. În felul acesta ochii personajelor prind viață și transmit emoțiile în forma lor brută. 
   Dacă ar fi dat voce numai la persoana 1, puterea s-ar fi pierdut și n-am fi observat ce se întâmplă de îndată ce se închide cortina.

   Nu am terminat cartea și scriu aceste gânduri, total diferit de ceea ce fac de obicei, dar nu mă pot abține.
   În acest moment sunt furioasă, aștept o schimbare. I-aș castra și tortura pe cei care au făcut asta, însă sper ca la final să mă declar răzbunată.

   Stau și mă gândesc la paginile citite și parcă nu-mi revin. Unele momente aș fi putut să le consider previzibile pentru că autoarea Marina Neagu lasă indicii, însă apar factori surpriză. Personaje cu două fețe, secrete ce prind aripi, frânturi de imagini ce torturează și ajung să fie descoperite de către cititor.
    Acum sunt un martor mut, îmi vine să rostesc ceva, dar îmi ies numai niște mormăituri. Ele mă rețin să dezvolt pentru a nu strica farmecul. Nu voi da spoilere, am promis acest lucru și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, dar se întâmplă ca unele cărți să merite o șansă.

   Vă fac cunoscute personajele pentru a vedea imaginea de ansamblu.

  Annja – tânăra talentată, crescută impecabil de o femeie care ar fi făcut totul pentru ea. Într-un moment nepotrivit, la o petrecere ajunge să piardă controlul din cauza drogurilor atent plasate în băutura alcoolică. O ieșire nevinovată cu cea mai bună prietenă se termină cu un coșmar din care nu mai poate ieși. La 16 ani își pierde nu doar inocența, ci și pe sine. Cei 6 ani de terapie o vor mobiliza, vrea să se răzbune și să găsească bărbații tatuați cu șarpe pe mâini. Simte că trebuie să înțeleagă de ce au însemnat-o pe piele ca pe un animal.
   Ceea ce nu va lua în calcul este că va putea găsi pe cineva de care să se îndrăgostească. 

   Doc – bărbatul care o găsește abandonată și îi oferă primul ajutor. Îi este prieten, medic psihiatru și mai târziu iubit. Nutrește sentimente profunde și o vrea numai pentru el.

   Martin – tatăl rătăcitor, omul care își trăiește viața fără să știe că are o fiică. Află dintr-o scrisoare la scurt timp după moartea femeii cu care a avut o aventură în trecut. Un personaj aparent banal, din când în când revine în decor, însă acesta este scopul lui… să fie invizibil.

   Sebastian, Matt, Prescot și Bianca – copiii Patriciei, actuala soție a lui Martin și frați vitregi cu Annja.
   Primirea lor nu este tocmai călduroasă, dar fiecare așteaptă ceva, vor să o cunoască, să înțeleagă ce vrea. Tatăl ei nu este ușă de biserică și îl acceptă numai pentru că o ajută pe mama lor. 

  Sebastian Sonder –  capul familiei, se ocupă de afacerile rămase moștenire după moartea tatălui său și nu se sfiește să spună ce gândește. Annja îl intrigă, umorul negru, atracția și cuvintele nespuse, par să îl debusoleze pe alocuri. A cucerit multe femei, știe cum să își joace cărțile, dar undeva își pierde controlul și asta îl enervează. Nu știe la ce să se aștepte de la ea și lasă lucrurile să vină de la sine.

   Deși are o situație materială foarte bună, în copilăria sa a suferit destul din cauza tatălui violent. Face parte dintr-o lume în care aparențele sunt decisive și ele se desfășoară într-un singur sens.

    Acest personaj masculin va intriga cu puterea sa și va tatona terenul pentru a cunoaște mai bine pe Annja – o tânăra ce-l enervează și-l captivează fără să vrea.

   Cristian Staller – prieten din copilărie, partener de afaceri cu familia Sonder și mare afemeiat. Simpla lui prezență stârnește repulsie din prima clipă. Este enervant, insistent și se consideră irezistibil.

   Patricia Sonder – o femeie enigmatică, ce se ghidează după anumite principii. Se va face cunoscută după descrierile oferite de copii și din ele reiese că este în continuă recuperare. Singurele alinări: distanțarea, fuga de casă, copii și amintiri. Prima interacțiune cu cititorul nu o pune într-o lumină pozitivă, trecutul și suferințele accumulate în căsnicie par să fie punctele nerezolvate din ecuație.

   În timp vom înțelege adevăratele motive și nu vor fi ușor de digerat.

   Finalul cărții este în trepte, câte puțin pentru fiecare. Romantic și siropos pentru suflete nevinovate, picanterii pentru cititori curioși și surpriza din ultimele rânduri… ca să se simtă cititorul aruncat în corzi. Este ca la box, te crezi câștigător și vine elementul neașteptat care te lasă mască, dând un nou suflu cărții.

   Îmi era dor să citesc un astfel de roman, să mă debusoleze, să simt că trăiesc împreună cu personajele. Nu știu ce așteptări au avut alții, însă pentru mine povestea a fost completă. Marina Neagu m-a purtat într-o călătorie cu bilet doar pentru dus. M-a aruncat în flăcările neputinței ca să trăiesc ceva ce nu mi-aș dori vreodată.

    Anatomia unei inocențe furate lasă impresia că s-a scris singură, mergând din aproape în aproape pe firul răzbunării.