Scris în stele – Nova Riley – LiterPress Publishing – recenzie

Titlu: Scris în stele

Autor: Nova Riley

Editura: LiterPress Publishing

Număr pagini: 336

An apariție: 2024

Gen: romance, young adult

  Nova Waters știe că popularitatea nu aduce nimic bun. Secretul pe care îl ține captiv în suflet, o macină cu fiecare clipă. În școala în care s-a mutat, cade pradă bullyingului, dar asta nu o împiedică să nu ia atitudine.

  Caden Riley, băiatul popular, știe că drumul ales de tatăl lui nu este și cel visat de el. Când o întâlnește pe Nova, ies scântei, cu toate că adolescenta va încerca să se țină la distanță pentru binele lui.

Un roman despre maturizare, iertare, în care dragostea chiar pare scrisă în stele.

  Având în vedere că am trecut printr-o perioadă dificilă, am simțit nevoia să citesc ceva romantic, ușor și relaxant, așa că am ales ,,Scris în stele”, cel mai nou roman apărut la Editura LiterPress Publishing. Am ales-o pentru că imaginea de pe copertă mi-a transmis o stare de bine, dar și pentru că, în urmă cu mai bine de un an, autoarea Nova Riley a reușit să mă surprindă plăcut cu o poveste historical romance pigmentată cu elemente de suspans – ,,Decizii scandaloase” –  bine scrisă, plină de mister, iar tehnicile de investigare și deducțiile detectivistice, m-au dus cu gândul la scrierile autoarei Amanda Quick. Am sperat să fiu plăcut surprinsă și de această dată, însă nu m-am așteptat ca povestea așternută în paginile acestei cărți să-mi stârnească diverse emoții și amintiri. Probabil că pentru unii cititori, povestea nu va părea autentică sau suficient de captivantă, dar pentru mine a fost plauzibilă și tumultoasă. 

  Autoarea Nova Riley ne antrenează într-o poveste neașteptat de incitantă și deosebit de emoționantă, care ne aduce aminte de sentimentele și stările emoționale fluctuante pe care le-am trăit în adolescență, precum și de problemele majore cu care ne-am confruntat în acea perioadă, când totul era trăit la o intensitate maximă.

  Am început să citesc cartea convinsă fiind că voi avea parte de o lectură relaxantă. Și așa a fost… la început. Aproape de fiecare dată când Nova Waters a intrat în raza de acțiune a lui Caden, s-a lăsat cu numeroase înțepături ironice, discuții în contradictoriu și momente picante, apoi lucrurile s-au complicat, iar povestea a devenit profundă și emoționantă. Fiecare dintre ei a avut parte de câte o suferință în trecut și poartă răni adânci în suflet. Nici nu e de mirare că relația lor este presărată cu numeroase urcușuri și coborâșuri, fiind marcată de tensiuni și certuri. Se atrag și se resping în același timp. 

  Legat de acest aspect, mărturisesc că a fost interesant să observ cum au evoluat cei doi tineri și cum au învățat să-și vindece rănile, trecând peste fiecare ceartă. De asemenea, mi-a plăcut felul în care autoarea a conturat personalitățile lor, dar și faptul că a reușit să surprindă destul de bine temerile, precum și încercările lor de a-și ascunde nevoia de iubire.

  ,,- Soarta? Te rog, nu cred în prostii de genul.

   – Atunci, ce altă explicație ai avea că ne-am întâlnit aici, acum? Nu poţi fugi de soartă, oricât ai încerca. E scris în stele.

    – Mda, probabil, cineva acolo sus, are nişte glume proaste în program. Peste tot dau de tine, din păcate.”

  Pe lângă toate temele abordate, a existat un subiect care m-a determinat să reflectez, și anume fenomenul de bullying. Nu am trecut prin așa ceva, dar îmi dau seama care sunt implicațiile și  urmele lăsate de acest abuz. Și e cu atât mai crud, știind că mulți oameni fac rău altora doar pentru amuzamentul propriu.

 ,,Aveam să realizez mult prea târziu cât de important este să rămâi tu într-o lume în care toți încearcă să te schimbe. lar dacă nu reușesc să te transforme, printr-o formă sau alta, va reuşi soarta, viaţa sau unii ar spune karma.“ 

  Ce mi s-a părut admirabil a fost faptul că Nova nu s-a lăsat călcată în picioare de cei care o hărțuiau. Nu s-a victimizat, nu s-a simțit marginalizată de ceilalți, ci a știut să le răspundă pe măsură. De altfel, ea este o tipă recalcitrantă, tupeistă, pe alocuri ironică, dar inteligentă și ambițioasă. Se îmbracă ca Wednesday Addams, vopsită negru și tunsă alandala, într-o garderobă emo din cap până-n picioare. Însă nici că-i pasă de părerea altora.

,,Femeia aceasta e insuportabilă, arogantă şi plină de ea. Este o pacoste. Și o să stau departe de ea, cu toate că întreaga mea ființă este atrasă de Nova, cu o forță pe care nu o înțeleg. Poate numele i se potriveşte prea bine. Este o stea explozivă care acaparează totul în jurul ei. Mă voi ţine la distanță de ea, asta dacă nu vreau să ard.”

  Recunosc că nu am prea simpatizat-o pe Nova la început și că m-a enervat comportamentul (de scoprie) pe care l-a avut uneori față de Caden. Asta până când am început să înțeleg motivul pentru care îl respingea. L-a rănit intenționat de nenumărate ori, deși el nu a făcut altceva decât să încerce să îi fie alături, pe motiv că lui îi va fi mai bine fără ea. Pentru că ştia că nu va fi niciodată persoana potrivită pentru el. Pentru că îi era teamă că îl va pierde, că va strica lucrurile așa cum o făcea de obicei. Însă, ceea ce nu știa ea e că acest tânăr a trecut și el prin multe. Tatăl lui a fost un sportiv celebru, dar în urma unui accident, a trebuit să renunțe la sport, a început să bea, să fie mereu furios, să se certe cu soția și să o lovească. La un an de la accident, mama lui s-a sinucis, iar Caden s-a simțit vinovat pentru că, deși i-a văzut suferinţa, nu a făcut mai nimic ca să o salveze. Și poate că din acest motiv el este atent cu Nova, îi este alături și încearcă să-i aline suferința. Este adevărat că o consideră cea mai imposibilă fată din toată şcoala, irascibilă, prost crescută şi agresivă, dar, cu toate acestea, se gândește constant la ea și nu-și dorește decât să o protejeze de oricine ar vrea să îi facă rău.

  ,,- Nu eși distrusă. Nu ești blestemată, ești doar o adolescentă care probabil a trecut printr-o poveste nasoală Toţi trecem, dar nu ne putem vindeca dacă ținem totul în noi. Nu putem trece peste orice ar fi fost în trecut, dacă nu trăim în prezent.”

  Problema e că Nova îi îndepărtează cu bună știință pe toţi cei cărora le pasă de ea. Crede cu adevărat că este o piaza rea, că distruge tot ce atinge, că nu poate păstra tot ce iubește. Preferă să creadă despre Caden că este regele imaturității în persoană pentru că umblă cu o gașcă de descreierați și că are o relație cu o tipă cu un singur neuron, decât să recunoască că tânjește după prezența lui şi realizând tărziu că s-a condamnat unei autoizolări forțate și bine meritate. 

  Ceea ce îl necăjește pe Caden e faptul că ea refuză să se deschidă, că nu lasă pe nimeni să vadă ce se ascunde sub masca de fată dură și că-și blochează emoțiile din simpla dorință de a le ține departe de ea. Există zvonuri că ar fi fost exmatriculată de la cealaltă școală, dar ea nu încearcă să ofere cuiva explicații, tot așa cum refuză să discute despre accidentul pe care l-a avut cu câteva luni înainte să se mute cu tatăl ei în orașul Windermere și despre persoana care a murit în respectivul accident. Oare de ce nu poate să vorbească despre trecutul ei?  De ce este șicanată de colegi de când a început școala? Relația dintre ea și Caden va avea o șansă? Cine îi doreşte moartea și de ce? Cine a umblat la sistemul de frânare al mașinii? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile! Lectură plăcută!

 ,,Se spune că durerea trece, că timpul vindecă orice rană, că totul devine mai ușor. Cu timpul. De parcă acest timp ar fi un magician care ar putea dizolva ca prin minune orice rău, orice trecut dureros, orice eșec. Încă aștept acea zi, în care voi putea spune că timpul a vindecat rana ce supurează în mine. Îmi subjugă sufletul în cele mai negre gânduri, uitând că soarele ar putea răsări și pentru mine. 

  Mă simt ca un robot, pe pilot automat, trăind zi de zi, într-o lume în care încerc să mă regăsesc. Să aflu cine sunt. Ce caut aici? Și mai ales, încerc să uit. Să uit acea noapte în care totul s-a schimbat. Eu m-am schimbat. Lumea întreagă a devenit doar un loc blurat. În non-culori. Fără pete, doar un vid alb-negru, a cărui culoare s-a estompat din vina mea. A păcatelor mele!”

  ,,Scris în stele” – o poveste emoționantă despre maturizare și iertare, despre greșeli și alegeri, dar și despre puterea vindecătoare a dragostei.

Recenzii cărți