Băieții din Biloxi – John Grisham – recenzie
Băieții din Biloxi – John Grisham – recenzie
Titlu: Băieții din Biloxi
Autor: John Grisham
Nr. Pagini: 520
Anul apariției: 2024
“John Grisham s-a născut în Jonesboro, Arkansas, la 8 februarie 1955, într-o familie modestă. Dupã absolvirea Facultății de Drept, a practicat avocatura timp de aproape un deceniu în Southaven. În 1983, a fost ales în Camera Reprezentanților din Mississippi, din partea democraților, for din care a făcut parte pâna în 1990. În timpul liber, ca hobby, Grisham a început munca la primul său roman și a avut nevoie de trei ani pentru a scrie…
Şi vreme e ca să ucizi, pe care l-a finalizat în 1987. Grisham a continuat sã scrie cel puțin un roman pe an, cele mai multe dintre ele devenind imediat bestselleruri. Publishers Weeky l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzari al anilor 1990“, cu peste 60 de milioane de exemplare vândute. În prezent, romanele sale au fost publicate în mai mult de 255 de milioane de exemplare, traduse în 29 de limbi.”
“Băieții din Biloxi: Două familii. O confruntare în sala de judecată
John Grisham se întoarce în Mississippi cu povestea captivantă a doi fii ai unor familii de imigranți care cresc ca prieteni, dar, în cele din urmă, se trezesc de laturi opuse ale legii. Intorsaturile de situații caracteristice lui Grisham vă vor face să citiți pe nerăsuflate până la ultima pagină.”
Cu o sută de ani în urmă Biloxi era o stațiune turistică înfloritoare, constituită dintr-o comunitate de pescari, pe coasta Golfului Mexic. Veniturile le erau asigurate din ceea ce pescuiau în ocean, mai ales fructe de mare. Bărbații pescuiau, femeile ambalau produsele, cererea era mare și comerțul înfloritor. Dar mai erau și cei care construiau ambarcațiuni sau lucrau în hoteluri și restaurante. Majoritatea muncitorilor erau imigranți din Europa de Est, cei mai mulți din Croația. Imigranții locuiau în barăci sau case simple, situate în Point Cadet, o peninsulă pe partea de răsărit a orașului Biloxi. Părinții și bunicii lor de diferite naționalități au asimilat repede obiceiurile noii lor patrii. Copiii au învățat la școală în limba engleză, și deseori și-au ajutat părinții s-o învețe la rândul lor. Unii au mers până acolo încât și-au simplificat numele, să fie mai ușor de pronunțat și folosit.
Era o abundență de turiști pentru că în Biloxi nu se respecta legea prohibiției, toate barurile, tavernele, restaurantele, au rămas deschise și aveau băutură din belșug, nu degeaba Coasta Golfului devenise cunoscută ca “Riviera săracului”. Aparent Biloxi era o comunitate cu vederi ultra religioase, dar, treptat, pe lângă băutură, au apărut cazinourile, jocurile de noroc, prostituția, bordelurile, drogurile. Și la orice întrebări mirate ale jurnaliștilor replica era “Ăsta-i Biloxi!”
Sigur că totul se desfășura sub ochii binevoitori și taxele practicate de autorități. Și proprietarii de localuri dădeau o mână de ajutor în ținerea în frâu a criminalității, nu voiau intervenția forțelor statale. Curând a apărut “Mafia Dixie”, puțin asemănătoare cu Cosa Nostra, în sânul ei funcționând o singură regulă “Să nu torni pe nimeni din bandă”. În timp toate aceste afaceri s-au concentrat de-a lungul plajei numită “Strip”, restul afacerilor fiind liniștite, cu cetățeni care respectau legile. Orașul s-a dezvoltat, s-au construit școli, spitale, parcuri, locuri de recreere.
Povestea cărții este de fapt povestea a două rivalități, două familii: familia Malco și familia Rudy. Lance Malco era proprietar de baruri, cazinouri, localuri, aparent legale, dar era și unul dintre principalii capi ai lorzilor crimei. Jesse Rudy era un avocat, cu propriul cabinet, devenise foarte cunoscut după procesele duse cu firmele de asigurări, care încercau să-și înșele clienții. La cabinet avea o colegă avocată și doi tineri stagiari.
Copiii celor doi, Keith Rudy și Hugh Malco erau colegi și prieteni, buni sportivi, jucau împreună și-n Liga Mică de Baseball. Dar cu timpul diferențele de educație, de viață de familie, de anturaj și-au spus cuvântul și curând cei doi merg pe drumuri diferite.
Hugh se implică în afaceri cu droguri, chiar în niște furturi în alte state, nu este prins și pedepsit pentru că Lance îl va salva de fiecare dată, și în final va ajunge mâna dreaptă a tatălui său. Keith va urma dreptul și va lucra cu tatăl său, pe care-l admiră fără rezerve pentru hotărârea și determinarea lui.
Jesse va porni o bătălie acerbă împotriva afaceriștilor onerosi, a jocurilor de noroc, a prostitutiei. Va închide baruri, restaurante, va confisca mărfuri vrând să facă din coasta orășelului un loc sigur. Îl va închide chiar și pe Lance, sperând că a “decapitat șarpele”. Ajunge procuror districtual și-și continuă cruciada, dar Hugh, care preluase afacerile tatălui său, împreună cu acoliții lui, îi pun la cale uciderea. Asta îl va motiva și mai mult pe Keith să prindă criminalii și să continue planurile tatălui său. Se aliază cu cei de la FBI, cu Poliția Statală, și reușesc să-i aresteze pe vinovați. Hugh este trădat și de proprii oameni și este condamnat la moarte. Dar Keith nu se mulțumește cu atât. Ajuns procuror general merge mai departe și împreună cu FBI și DEA arestează și traficanții de droguri, printre ei fiind șeriful local și oamenii lui. Sigur că este amenințat chiar atacat, dar hotărât să realizeze visul tatălui său, o lume mai sigură.
Povestea este complexă, evenimentele și trăirile personajelor redate cu acuratețe, dar trebuie să citiți cartea pentru a afla și: Ce se întâmplă cu Keith? Va realiza ce și-a propus? Ce se întâmplă cu Hugh? Dar cu Lance și oamenii lui?
Veți vedea cum se poate transforma o lume într-un teren de joacă al bandelor, cum izbucnesc războaiele între găști, cum mulți oameni ai legii aleg să închidă ochii și să-și umple buzunarele, lăsându-i pe ceilalți să se descurce. Mai mult așa-zișii oameni ai legii aleg să treacă de “partea cealaltă” numai ca să le fie bine, fără să le pese de victimele colaterale.
“Băieții din Biloxi” este un roman interesant, o frescă a societății din acele vremuri și locuri, cu bune și cu rele, cu pace și război.
Mai ales că așa cum spune The New York Times Book Review: “John Grisham este cel mai bun povestitor pe care îl avem în Statele Unite în zilele noastre.”
Iar The Washington Post adaugă: “Operele lui Grisham – întotdeauna divertisment superior – evoluează în ceva mai serios, mai puternic, mai demn de talentul său excepțional.”
Și până la urmă ajungi la concluzia celor de la USA Today despre John Grisham: “O legendă literară a thrillerului juridic.”
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
