Bunul doctor din Varșovia, de Elisabeth Gifford – Meteor Press – recenzie

Bunul doctor din Varșovia

Elisabeth Gifford

Meteor Press 

“Povestea doctorului Korczak a cunoscut numeroase ecranizări de-a lungul timpului, probabil cea mai reușită fiind realizată în 1990 de Andrzej Wajda.

Ne aflăm în anul 1940, în Varșovia. Ghetoul evreiesc se află sub teroarea nazistă. Între zidurile acestuia, nenumărați oameni au de suferit privațiuni inimaginabile. Printre ei, și copiii de la orfelinatul de acolo. Și totuși, în acest întuneric al disperării, un om aduce o licărire de speranță copiilor. E vorba de dr. Janusz Korczak, directorul orfelinatului, o personalitate de marcă a timpului.

„Nu abandonezi copiii în asemenea vremuri”, obișnuia el să spună. Ceea ce a și făcut, apărându-i până în ultima clipă. El e ajutat în lupta sa pentru binele micuților de doi tineri, Mișa și Sofia, povestea lor de dragoste împletindu-se în mod dramatic cu cea a celorlalți evrei încercați de destin și de tăvălugul istoriei. Mărturiile lor i-au folosit drept sursă de inspirație autoarei pentru crearea acestui tulburător roman-document, în care realitatea și ficțiunea fuzionează extraordinar. Tema principala a acestuia e viața care, în ciuda ororilor războiului, renaște permanent prin iubire și jertfă.”

“Nu lăsați un copil bolnav singur să înfrunte întunericul și nu lăsați un copil într-un moment ca acesta.” spunea doctorul Korczak

Dar…

“Între timp, refuzând să lase copiii neprotejați, Korczak trebuie să se confrunte cu un întuneric teribil...”

  Personajul central al cărții este doctorul Korczak sau mai precis spus este povestea evreilor din Varșovia.

  Deși a luptat în primul război, deși avea o emisiune la radio, deși era doctor și înființase un orfelinat, Korczak avea cel mai mare “defect” al acelor vremuri, “era evreu”. Dintr-odată cu toate că se născuseră, trăiseră, muriseră în Polonia evreii nu mai erau considerați polonezi.

“Otrava nebuniei naziste se răspândise cu adevărat în toată Europa”

  Unii credeau cu încrâncenare și cu adevărat în ideile propagate de naziști, alții s-au folosit de situație pentru a-i îndepărta pe evrei, pentru a le lua funcțiile, casele, banii, chiar viața.

  Dar ce nu le-au putut lua cu nici un preţ au fost educația, cultura, curajul și puterea minții.

  Korczak  se pensionase de la spital, scria cărți și ținea cursuri despre educația copiilor, avea o emisiune radiofonică de impact și conducea un orfelinat pentru copii polonezi și evrei. Korczak își învăța  studenții că fiecare copil este o entitate, că nu poți aplica aceleași reguli, că trebuie să-l asculți și să-l înțelegi, așa vei găsi cea mai bună cale de a-l educa și totodată cheia către sufletul și mintea lui. În nici un caz prin pedepse fără rost, care nu făceau decât să-l înrăiască sau să se închidă în el.

  În orfelinat copiii aveau totul asigurat, dar aveau și liniștea de-a se dezvolta și a crește adevărați oameni. Aveau dreptul să-și spună părerea și erau ascultați, era chiar și un tribunal al copiilor, care  puteau să le spună pedagogilor și inclusiv lui Korczak dacă greșeau.

  Tot în orfelinat înfloreau poveștile de dragoste dintre tinerii pedagogi care făceau practică acolo. Mișa și Sofia erau al treilea cuplu a căror iubire înflorise într-o Varsovie măcinată de război.

  În familia Sofiei erau trei surori, cea mare se căsătorise, născuse un copil, dar nu rezistase în față schimbărilor.  Așa că Sofia și Mișa, după înființarea ghetoului, vor fi nevoiți să locuiască mai mult separat. Sofia cu părinții, sora mai mică și nepoțelul, pentru a se ajuta, iar Mișa la orfelinat cu profesorul, partenera lui Stefa și copiii.

  Korczak își pierduse emisiunea radiofonică, postul la universitate, pentru  că evreii nu aveau ce căuta acolo, și cum un evreu nu putea conduce un orfelinat polonez se închide și acesta. Ajutat de mulți alții, pe care la rândul lui îi ajutase, uneori evreii aflați încă în funcții, sau polonezi care nu uitaseră să fie oameni, Korczak deschide un orfelinat pentru copiii evrei. Unii erau aduși de părinți disperați și bolnavi, alții rămăseseră orfani și erau pe străzi.

  Korczak le vorbea, îi asculta, le câstiga încrederea, îi învăța,îi sfătuia, așa că-l percepeau ca pe o figura paternă, iar Stefa era “mama” pe care n-o mai aveau.  Studenții veneau voluntar și ajutau, iar profesorii veneau și le dădeau lecții.

  Dar intrarea nemților în Varșovia aduce noi reguli și legi, apar ghetourile, oamenii omorâți și lipsa acută a alimentelor.

  Cartea  ne povestește încercările prin care trec Korczak, Stefa și copiii, dar și alte familii de evrei pe parcursul războiului. Mulțimile din ghetouri, lipsa de mâncare, uciderea oamenilor, trenurile pentru lagărul morții de la Treblinka, totul culminând cu distrugerea Varșoviei.

  În trenurile morții și-au găsit sfârșitul bărbați,femei și copiii din orfelinat, iar cei care ieșeau relativ vii din vagoane își găseau moartea în camerele de gazare de la Treblinka.

  Dacă vreți să aflați ce s-a întâmplat cu Sofia și Mișa precum și cu alte personaje trebuie să citiți cartea.

Veți afla totul, dar mai ales veți fi mirați și  înfricoșați de natura umană.

  Cum e posibil ca dintr-odată oameni care au conviețuit pașnic împreună să devină dușmani?

  Cum e posibil ca oameni alături de care ai lucrat, sau care te-au ajutat în diferite momente ale vieții să-ți devină cei mai mari  inamici și torționari?

Cum e posibil ca  ideile  promovate de naziști să fi “influențat” atâtea minți?

  Din păcate cu toate documentele, motivațiile, cărțile scrise, care povestesc despre holocaust, dar și despre drama altor popoare îngenunchiate de naziști, ideile acestora se mai regăsesc în diferite locuri din lume și înfierbântă mințile tinerilor să iște conflicte.

  Cartea Elisabethei Gifford este un adevărat document al acelor vremuri.

Carte disponibilă pe site-ul Meteor Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Bunul doctor din Varșovia de Elisabeth Gifford – Meteor Press – recenzie