Acolo unde răsar trandafirii – Anca Moraru – recenzie

Titlu: Acolo unde răsar trandafirii
Autor: Anca Moraru
Editura Literpress Publishing
Nr. pagini: 326
Anul apariției: 2025

“Avery Rose este o scriitoare talentată, care la 25 de ani, se află într-un moment crucial al vieții sale. De câteva luni bune, nu poate scrie, nu mai reușește să vadă lumina din întuneric, găsindu-și consolarea în alcool. Cu sufletul pustiit de durere, ia o decizie radicală, aceea de a lăsă America și de a se mută la ,,capătul lumii” , într-un sătuc din Anglia. Doar că poți fugi și de trecut? Ajunsă în sat, își găsește din nou, refugiul în alcool. Inevitabil, nu poate fugi la nesfârșit și de vecinii drăguți care încearcă să interacționeze cu ea. Aici o cunoaște pe Julia și pe soțul ei Tim, pe care la început îi evită și i se par de-a dreptul obositori. Treptat, începe să iasă din casă, să exploreze împrejurimile și așa îl cunoaște pe Cooper, vecinul misterios.
O poveste de iubire în care fantomele și rănile trecutului îi împiedică pe protagoniști să se implice cu adevărat în prezent. Să se vindece de trecut și să lase în urmă toată durerea este lecția pe care eroina noastră o învață pe propria piele. Romanul tratează teme ca infidelitatea, abandonul, și puterea de a trece peste decesul unei persoane, și oferă o perspectivă pozitivă asupra vieții și a celei de apoi, prin personajul emblematic, al bătrânei Ethel.”

  Surprizele cărților Ancăi Moraru continuă. După “Prodigium” iată și “Acolo unde răsar trandafirii”, genuri diferite, povești diferite, dar la fel de interesante și atractive. Scrisă cu un stil cursiv, emoționant, ca și cum autoarea ți-ar relata personal un eveniment, o experiență, o poveste de viață, astfel ținându-te ancorată, alături de personaje, de la prima până la ultima filă. Când am văzut coperta, titlul, descrierea mă gândeam la o poveste călduță de iubire. În nici un caz nu m-am așteptat la o asemenea furtună de emoții, trăiri, sentimente.

  Este povestea unei tinere scriitoare, Avery Rose, începând cu momentul când era doar un copil cu frici și resentimente, apoi o tânără cu vise și speranțe. Scria romane de dragoste, publicase trei cărți foarte bine primite de public, trăind între ele și o poveste de iubire ca în basme. Și toate trăirile ei erau și în poveștile de iubire pe care le scria.

  Iubirea ei cu Leo pare ruptă din stele, sunt fericiți, tineri, frumoși și extrem de îndrăgostiți, singura mică umbră era atitudinea mamei lui, care consideră că statutul ei nu este la înălțimea celui al lui Leo, care provenea dintr-o familie bogată. Dar lui Leo nu-i păsa, o iubea, și ea, cu inconștiența primei iubiri, trecea chiar și peste micile umbre. Accidentul n-a curmat numai viața lui Leo, ci într-un fel și pe a ei. Merge la terapeută care îi spune mereu: “Avery o să fie bine, cu timpul vei uita, rănile se vor vindeca, trebuie să ai doar răbdare cu tine. Nu se întâmplă magie peste noapte”.

  Dar nu-i atât de simplu, nu este numai dragostea ei pierdută ci și încrederea năruită, când la înmormântare mama lui Leo i-o prezintă sec pe soția lui, Leonore, fără a-i explica circumstanțele. Trădarea doare enorm și Avery se refugiază în alcool, mai ales că are un blocaj și nu mai poate să scrie.
Beată fiind, într-o seară, navigând pe net pe un site de închirieri, vede un anunț, o căsuța în East End- Anglia, un sătuc la 5000 de km de New York. Închiriază casa și pleacă cu sentimental acut că trebuie să ajungă acolo cât mai repede:

“Acolo unde răsar trandafirii poate voi înflori și eu. Ai mei trandafiri din suflet, ofiliți și prea plini de țepi, mă zgârie cu fiecare respirație.”

   Ajunsă în sat în primele zile se complace în aceeași situație jalnică, băutură, dormit și iar băutură. Dar apare la ușa ei cineva de la cinci case distanță, Julia – profesoară în sat cu soțul ei Tim, mai apoi Cooper Thorton – compozitor de muzică cunoscut, acum patron de bar, cu cățelușa Betty. Cooper renunțase la viața din Londra și venise să aibă grijă de mama lui, apoi rămăsese. Și el și Betty se îndrăgostesc instant de Avery. Urmează un joc al tatonărilor, al prieteniei, al încrederii câștigate cu greu, dar mai ales al răbdării, pentru că Avery se simte vinovată că-l trădează pe Leo. Apoi o “cunoaște” pe Ethel, bătrânica din casa de alături, numai pentru a afla de la săteni că aceasta murise cu 6 luni în urmă. Se pare că ea era singura care o putea vedea și auzi. Ethel îi spune povestea ei de viață și iubire, greșelile pe care le-a făcut, și mai ales că nu poate pleca “în lumina” pentru că are lucruri neterminate. Avery se oferă s-o ajute, dar sosirea mamei ei, Celeste, care moștenise căsuța bătrânei, lămurește multe lucruri.

  Ce legătură este între Ethel și Celeste? De ce moștenise căsuța? Ce legătură avea Avery cu ea? De ce numai ea putea s-o vadă?

  Veți vedea citind povestea.

  Relația cu Cooper începe și ea să se transforme, se gândește din ce în ce mai des la el, deși mai are frici nevindecate. Întâlnirea și discuția cu Leonore e ca o încheiere, și un început de vindecare. Ea îi explică circumstanțele căsătoriei ei cu Leo și înțelegerea lor. Îi mai spune că Leo voia să divorțeze, să fie fiecare dintre ei cu iubirea lor, că ei au fost doar prieteni și parteneri de afaceri. Și mai ales că:

“Nu ai fost niciodată cealaltă femeie. Ai fost mereu singura femeie din inima lui. Știu că ai suferit, că suferi… La naiba, te-ai mutat în mijlocul pustietății ca să îl uiți, draga mea, ca să uiți ce credeai că ți-a făcut. Nu a greșit cu nimic, da, poate a greșit că nu ți-a spus statutul lui, doar că vezi tu, noi doi am fost căsătoriți doar în acte.”

   Asta e ca și cum ar pune amintirile primei iubiri la locul lor și ar putea iubi din nou: “Aici, unde trandafirii răsar, unde soarele se îmbie cu marea, unde verdele crestează albastrul infinit, am găsit vindecare. Speranța. Iubire. M-am găsit pe mine. Pe Avery, cea care scria, citea, și era fericită!”

  Dar cuvintele mele sunt prea sărace pentru a va vorbi despre o poveste excepțională, despre cartea “Acolo unde răsar trandafirii” care este: “Un roman în care iubirea și supranaturalul depășesc granițele rațiunii și aduc vindecare.”

   Felicitări Anca Moraru și aștept cu nerăbdare o nouă poveste.

Cartea este disponibilă pentru comandă pe literpress.ro sau în librăriile partenere.