Cercul de familie, de André Maurois – Editura Orizonturi – recenzie
Cercul de familie, de André Maurois – Editura Orizonturi – recenzie
Cercul de familie
Autor: André Maurois
Editura Orizonturi
Anul publicării în limba română: 2021
Titlul original: Le Cercle de Famille (1932)
Traducere: Daniela Rainov
Număr de pagini: 256
Cercul de familie este un roman psihologic de epocă al marelui scriitor francez André Maurois, inspirat chiar din relația cu soția sa.
Destinul protagonistei, Denise, este urmărit din copilărie, când inteligenta fetiță remarcă primele indicii despre apropierea neobișnuită dintre mama sa și doctorul Guerin, la vila de vacanță de pe coasta normandă, unde își petreceau vara.
Încearcă să își avertizeze tatăl, dar acesta se dovedește a fi mult mai slab din fire, decât îl credea fiica lui care îl luase drept model, având și el propria aventură cu o altă femeie.
Atunci când crește, sub presiunea socială, Denise percepe, tot mai intens, legătura extraconjugală a mamei ca pe un stigmat familial.
Deși a fost marcată în adolescență de adulterul rușinos, tânăra ajunge să repete, mai târziu, aceleași păcate în propria viață sentimentală, deși, din cauza trecutului, luase hotărârea definitivă de a se dedica exclusiv unui singur bărbat.
Va ajunge totuși să-și înșele soțul cu unul și apoi cu mai mulți indivizi.
În căutarea liniștii pe care nu reușea să o afle în aventurile sale, Denise se întoarce în orașul copilăriei, unde își reîntâlnește mama pe care, în ciuda traumatismelor psihice provocate de alegerea femeii de a-și trăi pasiunea, simte acum că o poate ierta.
Nu mai are resentimente față de ea, ba chiar se bucură că și-a găsit fericirea alături de amantul cu care, între timp, s-a recăsătorit.
Cartea nu se rezumă doar la a desfășura o exemplificare cazuistică de factură psihologică. Portretul fetiței/adolescentei/fetei/femeii Denise este realizat cu măiestrie, rezultând un caracter progresist, eroina devenind, pe parcursul vieții, o adevărată femeie modernă ce trăiește înaintea vremurilor, o feministă dezinhibată, dornică de independență, aflată în căutarea unei iubiri libere și copleșitoare, pe care nimic nu o poate deturna de la aceste dorințe.
Pentru cititorul vremii, Cercul de familie a reprezentat un roman tulburător, ce invită la reflecții profunde.
Pentru cititorul modern, este oglindirea unui cadru de epocă, dar și o explorare sinceră și empatică a eternului feminin.
André Maurois (1885-1967) a fost un scriitor, eseist și istoric francez.
Pe numele său real Émile Salomon Wilhelm Herzog, el s-a născut la Elbeuf, într-o familie bogată de evrei alsacieni. Și-a făcut educația la Rouen, în Normandia. După ce a luat licența în litere, s-a ocupat o perioadă de conducerea uzinei pe care o deținea familia sa.
În timpul Primului Război Mondial, s-a înrolat în armata franceză și a servit ca interpret, apoi ca ofițer de legătură cu armata britanică.
Romanul său de debut, Tăcerile colonelului Bramble, este caracterizat printr-un acut realism social și se constituie într-o critică a societății contemporane. Acest volum a avut un succes imediat în Franța și a fost tradus rapid în Regatul Unit.
André Maurois a devenit foarte cunoscut datorită biografiilor făcute unor personalități ca: Honoré de Balzac, Percy Bysshe Shelley, Frédéric Chopin, sau Benjamin Franklin.
În 1938 este ales membru al Academiei Franceze.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost numit observator francez atașat la Cartierul General Britanic. În calitatea sa de oficial a urmat armata engleză în Belgia. După ce a fost demobilizat, a plecat în Canada, unde a scris despre experiențele de pe front, în volumul Tragedie în Franța.
În 1947, pseudonimul „André Maurois” devine numele său legal.
În 1967, după o lungă carieră de scriitor, moare la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, unde este și înmormântat.
Carte disponibilă pe site-ul Editura Orizonturi
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărți
Mi-a plăcut recenzia ta, Marius!
Multumesc, Veronica! 🙂
Felicitari pentru recenzie Marius!
Merci, Arci! 🙂