Chifteluțe moldovenești și povestea cartofilor prăjiți online

Chifteluțe moldovenești și povestea cartofilor prăjiți online

Urmăriți în fiecare miercuri o nouă rubrică pe Literatura pe tocuri, semnată Rodica Pușcașu – Rețete cu umor. Rețete culinare scrise într-un stil unic. Cu poveste, cu umor, care vă vor binedispune. Astăzi vă prezentăm ,,Chifteluțe moldovenești și povestea cartofilor prăjiți online,,.

   Era o seară răcoroasă de mai. Salcâmii își revărsau crengile bogate peste gardul din lemn de fag. Vântul adia ușor, în timp ce soarele se pregătea să plece în altă parte. Aroma de cartofi arși se răspândea cu încăpățânare peste ulițele satului. Întunericul făcea ca fumul gros să pară și mai grav, în timp ce câteva flori de salcâm adiau sfidătoare, deasupra ferestrei de la bucătărie. Provin dintr-o familie de bucătărese iscusite… bunica mi-a transmis cele mai uluitoare secrete despre cum să faci cea mai delicioasă mâncare… însă nu înțeleg cum de a uitat să-mi spună secretul suprem: dacă ai ceva pe foc, stai lângă tigaie!

   Fără să fi fost avizată asupra acestui detaliu semnificant, am pus cartofii la prăjit. I-am lăsat într-o relație foarte fierbinte cu uleiul încins. Aveam de gând să impresionez toată sfera de prieteni cu niște poze profesionale postate pe rețelele de socializare. „Chiftele moldovenești cu cartofi prăjiți”… așa trebuia să sune numele albumului în care urma să pun poze cu cartofii bine rumeniți și cu chiftelele despre care toți aveau să mă întrebe cum le-am făcut. Mă și imaginam răspunzând la întrebări despre cantitățile ingredientelor și timpul de preparare…

  „Mai pi scurt”, cum se spune la noi în Bucovina, cartofii s-au ars… însă după câteva momente de panică, am realizat că pot salva situația. Doar situația, nu și cartofii! I-am întors și i-am mai lăsat câteva momente sub strictă observație. Acum știam exact că platingul meu avea să conțină cartofi carbonizați pe o parte și prăjiți regulamentar pe cealaltă parte. Avantajul era că puteam să-i așez cu partea carbonizată în jos. Online, cartofii mei aveau să arate impecabil, anyway!

   Mi-am făcut semnul crucii (cu siguranță, și bunica și l-ar fi făcut dacă m-ar fi văzut acum) și am trecut la chiftele. Am ales o jumătate de kilogram de carne de vită și o jumătate de kilogram de carne de porc, pe care le-am dat prin mașina de tocat și le-am lăsat apoi într-un bol ca să se cunoască mai bine. E mult un kilogram? E bine – și vă spun din experiență – să aveți compoziție mai multă… nu se știe niciodată ce mai postează vecina de peste drum în timeline-ul ei… și… în caz că se arde prima tură (sau chiar și a doua… știu pe cineva cu un astfel de ghinion), aveți un back-up! Aleg două cepe medii, le toc mărunt și le călesc ușor. În această etapă, e musai ca telefonul să fie pe silent. Stau lângă tigaie, îmi fac un selfie și supraveghez ceapa. Nu-i ușor… dar se călește repede, nici n-ai timp de editat o poză…

   Curăț usturoi (o căciulie medie) și toc mărunt. Adaug ceapa și usturoiul peste carne. Iau patru felii de pâine și le pun să se bălăcească fericite într-un castron cu lapte. După ce s-au distrat suficient, le scurg, apoi le strivesc bine și le pun peste carne. Adaug două ouă. De ce două? Povestea e plină de semnificații… însă vă spun doar atât: dacă puneți mai multe, în loc de chiftele, veți mânca gloanțe. Se mai adaugă mult mărar tocat fin, sare și piper după gust. Amestec bine compoziția. Îmi amintesc că odată, demult, nu am amestecat-o cum trebuie și oaspeții mei au trebuit să mănânce mai multe chiftele ca să descopere că am pus și ceapă, și usturoi, și pâine…

   Pun uleiul la încins. Fac chiftele de mărime medie la început (mai târziu, e posibil ca din lipsă de răbdare, chiftelele să capete dimensiuni tot mai mari. Acestea nu vor apărea pe rețelele de socializare, evident). Eu nu trec niciodată chiftelele prin făină… pentru că se poate și fără! Scot câteva chiftele. Acum fac platingul. E musai să așez cartofii cu partea carbonizată în jos. Ce a urmat? Sute de like-uri, întrebări despre carne… cum să fie, mai slabă (ca vecina de peste drum, care mănâncă de toate, la orice oră și nu se îngrașă deloc) sau mai grasă…

   Eu am răspuns la toate, cu profesionalismul unei adevărate bucătărese și am recunoscut faptul că în spatele unor poze bine realizate există mult efort.

   Ca să sintetizăm, nu vă mai dau rețeta de cartofi prăjiți, vă spun doar secretul: stați lângă tigaie! La chiftele vă trebuie: un kilogram de carne (jumătate de vita, jumătate de porc), două cepe medii, patru felii de pâine, lapte, două ouă, mărar (eu folosesc două legături), usturoi (o căciulie), sare, piper… și ulei. Se toacă ceapa foarte fin, se călește ușor, se adaugă peste carne. Se adaugă usturoiul strivit, mărarul tocat fin, două ouă, sare și piper. Se amestecă foarte, foarte bine. Se prăjesc în ulei încins. Se pot servi alături de cartofi… prăjiți!

Dacă v-a plăcut rețeta, urmăriți-mă în continuare! E posibil să trec la următorul nivel în evoluție: sarmale! 

P.S. În poză apar cartofii pe vremea când erau încă vii…

Reţete culinare

Culinar

#reţeteculinare #culinar #literaturapetocuri

Chifteluțe moldovenești și povestea cartofilor prăjiți online

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

10 COMMENTS

  1. Am mai scris, şi ieri, şi azi, de pe telefon. De două ori. Dar, cum sunt atât de bună la tehnici, nu ştiu ce-am făcut, că nu s-a postat. Am dorelit cine ştie ce chestie. Însă, io sunt perseverentă. Şi, deci, reiau. Ai scris fabulos. Mi-a plăcut foarte mult. Reţetă de reţetă. Ca să nu mai zic că, da, creşte inima-n mine, când aud că mai e cineva care arde câte ceva. Te iau. Eu am ars oala de ciorbă. Şi nu numai. Aştept sarmalele. Şi, nu uita: stai lângă tigaie.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.