Coșmaruri din adâncuri – Ioana Mihaela Curaleț – Editura Petale Scrise – recenzie

Titlu: Coșmaruri din adâncuri

Autor: Ioana Mihaela Curaleț

Editura: Editura Petale Scrise

An apariție: 2023

Nr. de pagini: 240

Gen: urban fantasy thriller

  Atunci când am scris despre ,,Recviem pentru umbre” vă spuneam despre cât de plăcut surprinsă am fost de stilul autoarei Ioana Mihaela Curaleț, de faptul că a venit cu niște idei originale, ceva ce nu am mai întâlnit în literatura zilelor noastre, dar și despre cât de ingenioasă și, totodată, tulburătoare mi s-a părut povestea respectivă. De altfel, cu fiecare nouă apariție editorială, ea a oferit cititorilor o altă fațetă a talentului său genuin. Însă, de această dată, nu pot spune că autoarea m-a surprins, ci mai degrabă m-a șocat cu noua ei poveste. Mi-a dat fiori reci pe șira spinării și, în același timp, m-a fascinat felul în care a mizat pe elementele de suspans, mister, paranormal, fantezie contemporană și groază.

  Nici nu știu dacă pot explica prea bine în cuvinte tot ceea ce am simțit citind ,,Coșmaruri din adâncuri”, cât de încântată am fost de faptul că autoarea a explorat genul horror, încercând să redefinească limitele acestuia, balansând armonios elementele horror cu o poveste urban fantasy captivantă, complexă și încărcată de suspans. De asemenea, cred că frumusețea sau magia acestei povești stă și în capacitatea de a absorbi cititorul în universul ei, într-un fel care lasă mai puțin loc pentru comentarii sau aprecieri critice și mai mult loc pentru trăiri emoționale.

  Un alt lucru pe care l-am apreciat a fost capacitatea de a crea o poveste în care realitatea se întrepătrunde cu fantezia într-un mod irezistibil și insidios. Descrierea de pe coperta a IV-a nu-mi spunea mare lucru, iar începutul poveștii mi-a dat impresia că citesc o dramă sau o ficțiune contemporană. Nu se prefigura nimic din ceea ce avea să urmeze, și tocmai de aceea am încasat surpriză după surpriză. Și totuși, chiar dacă am fost luată pe nepregătite de anumite evenimente de-a dreptul șocante, trecerea de la ficțiune contemporană la paranormal, crimă și groază s-a realizat treptat. Abia atunci când am terminat de citit povestea, mi-am dat seama că am trecut prin mai multe genuri literare. Nu-mi venea să cred că am plecat de la ceva atât de lumesc, o poveste desprinsă din zilele noastre, și am ajuns la ceva ce nu avea aproape nimic în comun cu realitatea. Și, din păcate, partea ce ținea de realitatea cotidiană, mi-a reamintit faptul că oamenii pot fi cruzi și comit atrocități inimaginabile.

  ,,- Cred că asemenea monştri merită uitați, ca să nu-i inspire pe alții. Nu e nimic interesant la criminalii în serie, şi totuși lumea nu vrea să îi uite. E o atracție bolnăvicioasă. Într-un fel, însă, înteleg fascinația asta umană pentru morbid. E o parte ascunsă în noi, o umbră, care e mereu atrasă de interzis şi îşi imaginează doar ceea alții îndrăznesc să pună în practică. În privința asta, oamenii mi se par creaturi înfiorătoare. Nu poți ști niciodată care dintre cei pe care îi vezi pe stradă, străini sau chiar cunoscuți, ar fi în stare să-şi transforme fanteziile întortocheate într-o realitate de coşmar pentru semenii lor vulnerabili. Crimele şi atrocitățile îi inspiră pe cei ,,normali”.”

  Pentru început, aflăm că Liliana acceptă să o însoțească în excursie pe cea mai bună prietenă a ei, Iulia. Însă nici bine nu au ajuns la mare că Iulia începe să se comporte ciudat, are o atitudine răutăcioasă față de prietena ei, arătându-și invidia pe care o simte pentru faptul că Liliana are părinți foarte bogați, dispare ore în șir sau o evită intenționat. Mai rău decât atât, Liliana bănuiește că Iulia încă mai păstrează legătura cu Vlad, un fost iubit care pe tot timpul relației lor o manipulase după bunul său plac și de care se despărțise după ce tipul o bătuse atât de tare, încât o lăsase mai mult moartă decât vie.

,,Dacă alegerea Iuliei era să mă dea la o parte pentru orice credea ea că e mai important decât prietenia noastră, atunci urma să îi accept decizia fără să mă plâng. Oamenii poate că nu se schimbă, doar îşi arată o față menită altcuiva. Așa apar despărțirile, pentru că relațiile nu rezistă când măştile se sparg sau se transformă în esenţa firii adevărate şi nu avem curajul să le înfruntăm sau să iertăm.”

  Pe lângă toate aceste neplăceri, Liliana ajunge să trăiască niște experiențe bizare, ce țin de domeniul paranormalului. Devine tot mai mult atrasă de o scoică cu țepi roșii, un obiect straniu ce radiază o lumină albăstruie delicată dinăuntru și pe care o găsește mai mereu în posesia ei, deși știe că o lăsase, de fiecare dată, în cameră. Este bântuită de coșmaruri. Visează că se îneacă. Aude zgomote într-una din camerele alăturate, ca și cum vecinii se ceartă, deși nu locuiește nimeni acolo. Are impresia că îl zărește pe unchiul ei decedat, ba chiar vede cum apar ,,nişte sfere de culori închise, albastre mai mult, apoi se unesc între ele prin scurte străfulgerări şi formează o apariție cu formă umană, dar fața mereu i se schimbă în zeci de chipuri până să aleagă unul singur”. O ființă sinistră plutind pe apă, care încearcă să o tragă în valuri.

,,Apoi, spre groaza mea, pe chip începură să i se contureze diverse trăsături, ba de bărbați, ba de femei, chiar şi de copii, de parcă nu se putea decide ce să aleagă. Toate erau triste, supărate, furioase, niciuna veselă sau măcar neutră. Până la urmă, se ivi fața unei fete. Plângea. Ochii ei erau aşa trişti încât aveam senzația că mă împresura de pretutindeni un val de tristețe sufocantă. Îmi secătuia toată voința doar uitându-se la mine.” 

  Însă lucrurile nu se opresc aici pentru că un necunoscut e pe urmele ei și pare că o vrea înlăturată cu orice preț. Șocată de toate întâmplările bizare și traumatizată în urma agresiunilor fizice, din care abia scăpase cu viață, ea se decide să revină acasă și să se angajeze ca asistentă la un spital de psihiatrie. Doar că acolo există o zonă specială unde sunt aduși criminalii nebuni care au nevoie de tratament special, iar atunci când aceștia reușesc să evadeze, Liliana ajunge să se confrunte cu o situație critică. Și la toate acestea se adaugă apariția unui monstruleț vorbitor. Oare e adevărat ce i se întâmplă sau are ea vreo problemă psihologică de familie? Să fie vorba despre o halucinație, o închipuire? De ce se comportă Iulia așa de ciudat cu Liliana? Cine vrea să o omoare și de ce? Ce reprezintă acele Coșmaruri din adâncuri?

  ,,Unii chiar şi-au greşit meseria. Măcar sora lui e devotată jobului şi se îndoieşte de toate, însă lipsa de reacție a ăstuia când vine vorba de soarta unei fiinte neajutorate… e pur şi simplu înfricoşătoare. Poate de aia inventăm atâția eroi, pentru că în realitate nu ar fi nimeni suficient de naiv încât să creadă că va fi salvat de o altă ființă căreia nu-i pasă decât de ea însăşi. Nici eu nu-s mai brează, totuşi. Uneori nu-i înțeleg deloc pe oameni. Eh, cine are nevoie de eroi, când monştrii sunt la îndemână? Ce diferență e între ei? Fiecare e deopotrivă erou şi monstru, mai degrabă monstru decât erou… sau nimic… Nu, Coşmaruri… Ah, trebuie să-mi revin!”

  ,,Coșmaruri din adâncuri” e genul de poveste pe care mi-ar plăcea să o văd ecranizată. Alertă, plină de suspans și mister, cu o doză mare de paranormal, iar partea horror este atât de bine realizată, încât îți dă fiori reci pe șira spinării.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți