Cosmin Lazăr – despre literatură și visuri aparent imposibile
Cosmin Lazăr – despre literatură și visuri aparent imposibile
În acești ani, am avut plăcerea de a întâlni oameni incredibili, dedicați literaturii și dornici să-și transforme viața prin muncă și pasiune. Perseverența și determinarea lor au transformat visuri aparent imposibile în realități de necontestat. Un exemplu extraordinar este Cosmin Lazăr, un tânăr talentat cu visuri care păreau la început de neatins. Dacă drumurile noastre nu s-ar fi întâlnit, poate nu am fi cunoscut acest „copil” cu o energie creativă debordantă. Povestea sa continuă să ne inspire și sperăm că va deveni un model pentru toți cei care îndrăznesc să viseze și să lupte pentru idealurile lor.
1. Cosmin, te cunosc de mulți ani și încă simt aceeași mândrie de la început. Curajul tău de a deveni membru al comunității Literatura pe tocuri și rapiditatea cu care te-ai dezvoltat sunt remarcabile. Cum au fost acești 10 ani pentru tine? Cum ai reușit să-ți asculți instinctul și să realizezi atât de multe?
Cosmin: Aceşti 10 ani de când am luat prima dată contact cu Literatura pe tocuri au reprezentat o perioadă plină de experiențe şi provocări, dintre care la unele nu m-aş fi aşteptat nicidecum. Şi când zic o perioadă plină nu exagerez. În aceşti 10 ani am trăit multe, am trecut de la un adolescent ce abia intra pe băncile liceului la absolvent de studii de master, angajat full-time şi, sper eu, adult în adevăratul sens al cuvântului. M-am maturizat, m-am cunoscut şi (re)descoperit constant, am învățat, am iubit, am râs şi plâns în egală măsură. Ca să răspund la a doua întrebare, mereu am avut o intuiţie bună, însă mi-a luat ceva vreme să învăț să o ascult şi să am încredere deplină în ea (încă mai învăț). Când am făcut asta, lucrurile s-au derulat mai simplu, iar când nu… mi-am asumat consecințele şi efortul suplimentar. 😀 Cum am făcut atât de multe? Cu muuuultă muncă, perseverență şi cu alegeri bune (inclusiv în materie de oameni).
2. Mereu m-am întrebat cum ar fi să am o a doua șansă pentru a face lucrurile diferit. Tu ce ai face? Te-ai întoarce în trecut pentru a lua alte decizii?
Cosmin: Destul de des mintea mea conturează scenarii alternative, de tipul ,,Ce ar fi fost dacă făceam X lucru?”. Dar la fel de frecvent ajung la concluzia că totul s-a desfăşurat în cea mai bună variantă posibilă pentru mine şi evoluţia mea. Nu a fost perfect, dar a fost ceea ce trebuia sau… ceea ce se putea în condiţiile date. Prin urmare, nu aş schimba nimic, daca aş fi pus în situaţia de a face o astfel de alegere. Dacă povestea mea nu ar fi decurs aşa cum a făcut-o, astăzi nu aş fi acest Cosmin.
3. Dacă nu ar fi fost aceste pasiuni comune, probabil astăzi nu ne-am fi regăsit. Cât de importante au fost cărțile în dezvoltarea ta? Ce a funcționat cu „adevărat” în evoluția personală?
Cosmin: Cărţile şi pasiunea mea pentru lectură m-au influenţat ca nicio altă activitate din viața mea. Au fost şi rămân marea mea dragoste, pe care uneori o neglijez, dar la care revin de fiecare dată la fel ca în versurile ,,Mă întorc la tine iar şi iar, mare albastră”. Cărţile (şi nu doar ele) m-au făcut omul de astăzi, mi-au sculptat mintea şi sufletul, mi-au deschis orizonturi şi mi-au hrănit lumea interioară. Dar aş exagera să le acord lor tot creditul. Oamenii care au venit şi plecat, oamenii care au venit şi au decis să rămână în viața mea, şcoala, pasiunile, călătoriile, experienţele cotidiene… toate şi-au pus amprenta asupra mea.
4. Știu cât de mult ai luptat pentru a deveni omul de astăzi și cât de multe eforturi faci pentru a-ți depăși așteptările. Ce îți aduce fericire astăzi și te motivează să lupți pentru visurile tale? Cum reușești să echilibrezi jobul full-time, studiile și viața personală? Care sunt ingredientele principale pentru a fi constant în evoluție?
Cosmin: Ce-mi aduce astăzi fericire? Pe cât de simplu, pe atât de greu îmi este să răspund la această întrebare acum, la 24 de ani. Acum câţiva ani mi-ar fi fost mult mai uşor, trebuie să admit. Cred că cel mai fericit sunt când uit să caut fericirea sau când reuşesc în mod voluntar acest lucru, când pot să trăiesc clipa, oricât de banală ar putea părea la prima vedere. Însă sunt sigur că anumite activităţi şi anumiți oameni sunt surse zilnice de fericire. Cea mai importantă este Onur. Tot Onur este sursa mea principală de motivaţie sau plasa mea când pic în mrejele deznădejdii. Şi speranţa într-un prezent şi, de ce nu, viitor trăit frumos, autentic, echilibrat, realist.
Toată lumea mă întreabă cum pot îmbina jobul full-time, 2 facultăţi, sarcinile casnice (da, fac de toate singur, de la gătit la spălat pe jos), hobby-urile şi viața amoroasă. Nu pot oferi un răspuns 100% cuprinzător sau o reţetă… dar cred că ,,ingredientele” cheie sunt asumarea, perseverenţa şi pasiunea. Uneori nu sunt suficiente, am avut multe episoade de burn out, însă din fiecare am învățat şi vreau să cred că de fiecare dată când ajung într-un impas pot gestiona situația măcar cu 1% mai bine decât data anterioară.
5. Mereu am fost fascinată de persoanele care își depășesc propriile limite și se bucură de procesul de creație. Unii au avut puterea de a aduna oameni în jurul lor care să creadă în forțele lor și să îi motiveze să continue. Tu ce ai făcut special? A contat să ai alături prieteni de visuri pentru a-ți lua avânt sau ai ales drumul corect din instinct?
Cosmin: În prezent, simt că nu am timp (sau, mai corect, nu prioritizez) activităţile creative, însă în trecut le-am acordat mai mare atenţie şi, da, m-a ajutat enorm să mă înconjor de oamenii potriviţi. Susţinerea lor, inclusiv a voastră – fetele de la Literatura pe tocuri -, s-a dovedit nepreţuită. Nu aş fi scris atât, nu aş fi ajuns să-mi public romanul de debut atât de tânăr ş.a.m.d.
6. În încheiere, lasă-ne câteva rânduri despre așteptările tale pentru următorii 10 ani. Știu cât de meticulos ești cu planurile tale, așa că îndrăznesc să întreb: te-ai gândit să ajuți alți tineri cu potențial să-și găsească menirea?
Cosmin: Sunt meticulos şi obsedat de planuri, dar pentru prima dată am ajuns să mă concentrez mai mult pe prezent şi viitorul apropiat… să deschid porţi, drumuri şi să aştept cu răbdare şi curiozitate pentru a vedea unde mă vor conduce. Totuşi, în următorii 10 ani vreau să cresc frumos, să devin şi mai autentic decât sunt deja, să învăț multe şi să trăiesc, orice ar însemna asta.
Mereu mi-am dorit să influențez tinerii… din postura de profesor, dar încă nu a fost să fie. Cine ştie, poate viitorul mă va aduce mai aproape de visul meu de a lucra cu tineri, de a le fi educator şi tovarăş în procesul lor de formare. Ca profesor, ca psiholog sau ca cine ştie ce altceva. Până atunci, sunt mereu deschis să ofer o vorbă bună sau o îmbrăţişare oricui are nevoie de ea. Mereu am avut îngeri în chip de oameni în viața mea care au fost acolo pentru mine, aşa că m-aş bucura să dau măcar puţin înapoi din oceanul de iubire, încredere, sprijin de care am avut parte. Necondiṭionat şi, nu de puţine ori, neaşteptat.
Noi ne bucurăm pentru fiecare reușită a ta și îți mulțumim pentru tot ceea ce faci. Avem nevoie de tinere talente care să inspire nu doar blogosfera, ci și întreaga societate cu puterea lor.
Cosmin: Mulțumesc pentru tot, Milica şi Iasmina 
Mulţumesc tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut datorită Literatura pe tocuri, fie din echipă, fie din blogosferă. Şi nu o pot uita pe Vero, omul care mi-a demonstrat că vârsta, genul, distanța fizică nu sunt decât detalii atunci când există chimie de minte şi prietenie. Vă iubesc!
Mulţumesc tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut datorită Literatura pe tocuri, fie din echipă, fie din blogosferă. Şi nu o pot uita pe Vero, omul care mi-a demonstrat că vârsta, genul, distanța fizică nu sunt decât detalii atunci când există chimie de minte şi prietenie. Vă iubesc!
Ce frumos interviu!
Cosmin, ești izvor de inspiratie! Sunt cea mai mândră de tine. Evoluția ta m-a făcut fericita . Stiu ce poți și știu cât de mult poți! Love you forever!
Felicitări, Cosmin, pentru tot ceea ce faci și pentru ceea ce ești!