Dragoste și onoare de Julie Garwood-recenzie

Titlul în engleză : Honor’s Splendor 

Editura Miron

Număr pagini 427

Traducere: Mihnea Columbeanu  

     În primul rând aș vrea să vă spun să faceți abstracție de traducere, nu este cea mai rea, dar nici cea mai bună traducere făcută. Numai așa puteți să intrați în lumea personajelor, a poveștii, a lumii din trecut. a intrigilor-fără să țineți cont de altceva. Ca de fiecare data Julie Garwood ne poartă în trecut într-o lume plină de pasiune, onoare, intrigi bine țesute, inocență și mult umor. Are acea fantastică putere de a crea o imagine englezo-scoțiană bine definită, care face deliciul cititorilor. Îți încântă mintea, imaginația și ochii cu povești deosebit de plăcute.  O singură nemulțumire am – aceea că are prea puține cărți traduse la noi, și mi-aș dori mai mult. O autoare care se situează pe culmile cele mai înalte ale inimii mele. 

   Anglia-anul 1099 

   Duncan, baron de Wexton a fost prins. Marele războinic, temutul luptător, în fața căruia toți tremurau, omul care era considerat fiară și căruia i se spunea LUP- fusese luat prizonier, de către dușmanul lui baronul Louddon. Ca umilință să fie mai mare, oamenii baronului îl dezbrăcaseră la piele și în plină iarnă pe un ger de crăpau pietrele, îl legase de un stâlp care trona în mijlocul curții castelului. Toți oștenii roiau în jurul lui, îi aduceau injurii, dar chiar și legat, niciunul nu îndrăznea să se apropie prea mult. 

   Dintr-un colț, ascunsă, privea Madelyne, sora vitregă a lui Louddon. Era intrigată, cum de venise prostul ăsta singur, fără oamenii lui. Ea însăși voia să fugă de la castel, sătulă de umilințele, brutalitățile, și dorințele fratelui ei, care era un ticălos. Dar înainte de a evada, își propune să-l salveze pe Duncan. 

   Când oamenii s-au împrăștiat din jurul lui, tiptil se duce către el și cu un pumnal încearcă să-i dezlege funiile din jurul corpului. Reușește, dar fiind mititică, abia de îl poate căra. Dar cu ajutoru lui, ajunge în niște cămăruțe ascunse. Își dă seama că Lup o privește, dar nu spune nimic, dar nu era o problemă, vorbea ea pentru amândoi. Observă că are picioarele înghețate așa că i le încălzește cu propriul ei corp.Când îi revine sângele în vene, Lup se ridică, o privește fără niciun cuvânt, iar ea îi spune să plece repede să nu fie iarăși prins. Dar surpriză, Duncan nici nu se clintește, o înșfăcă și o face propria lui prizonieră, să fie la cheremul și sub tutela lui. 

  Atunci își fac apariția și oamenii lui Duncan, care se plictisise să tot aștepte semnalul. Totul fusese o diversiune. Duncan își lăsase dușmanii să se bucure de un strop de victorie înainte de ai nimici.  

   De ce exista această ură între cei doi baroni? Sora lui Duncan, Adele, fusese bătută cu brutalitate și siluită de Louddon. Dar iată că și el are o soră, și se mulțumește deocamdată cu ea, până ce ticălosul va muri de propria mână.  

   Ce se va întâmplă cu Madelyne? Multe. Ajunsă la castelul lui Duncan, unde îi întâlnește pe frații lui și pe Adele care se prefăcea nebună, are acel curaj și acea inocență de care majoritatea încep să o placă. Îi înfruntă pe toți, are un umor teribil în vorbele și comportamentul ei, se face iubită, este rănită pentru ei, și îngrijită zi și noapte de Duncan, dragostea plutește și se apropie cu repeziciune. Madelyne nu își iubea nici ea fratele ticălos și intrigant, așa că vrea să se facă dreptate cu orice risc.  Poveste este plină de amuzament și veți vedea cum un războinic dur și neîmblânzit, plin de ură și răzbunare se va transforma încetul cu încetul.  

   Așa cum poate toate castelele și moșiile din anii 1099, nu aveau prea mulți vecini, așa și castelul lui Duncan era înconjurat de pădure. Pădure care nu era străbătută de oameni, ci de animale sălbatice. Din camerăa ei priveliștea dădea către un deal din apropierea pădurii. Privind pe fereastră a văzut de câteva ori pe deal un animal care adulmecă. Nu știa ce este și ce vrea, dar sufletul ei inocent și bun îi spune că trebuie să meargă să vadă. Era un lup. Cel mai mare și fioros lup pe care îl văzuse. Se privesc în ochi, se simt, ea rămâne pe loc, iar el pleacă către pădure. Din acea zi Madelyne îi ducea mâncare în fiecare zi, chiar dacă el nu era, știind că va veni să-și ia masă. Devenise LUPUL-ei. Avea doi lupi, un om și o sălbăticiune.

  Acest lup l-am adus în atenție, deoarece are un rol major în carte. 

   Spre final, Louddon plin de ură, căzut în dizgrație și umilit pentru că nu putea să fie a lui, se strecoară în castel și o prinde vrând să o omoare. Cel care o salvează nu este Duncan, ci LUPUL ei, care îi sfâșie gâtul fratelui ticălos.  

  Dacă vreți să aflați cum decurge poveste dintre Duncan și Madelyne, pasiunea dintre ei, umorul situației, intrigile curții, nebunia Adelei, tachinările celor doi. Sau cine mai era cu Louddon când Adelle a fost violată. Care este secretul și ce atrocități a făcut Louddon. Cei doi se vor căsători și cum? – citiți această carte pe care o recomand cu drag.

   9  puncte /10

  ,,Aveau tot viitorul în față. Madelynei îi plăcea să-l numească lupul ei, dar nu era decât un om-și totuși , un om mai puternic decât Odiseu. Căci, deși era un muritor de rând, Duncan săvârșise o ispravă cutezătoare. Da, căpturase un înger. Un înger care-i aparținea cu trup și suflet.” 

 Dragoste și onoare de Julie Garwood – Editura Miron – recenzie

Autor: Iasmy