Haimanaua-de Pamela Morsi-Editura Flamingo GD

Haimanaua de Pamela Morsi-recenzie

Titlul original: Runabout
Editura FLAMINGO GD
Nr. pagini: 414 pagini
Traducere: Anca Ricus
An apariție în România : 1994

Pamela Morsi este o autoare remarcabilă a anilor ’90, care a reușit să-și încânte cititorii din întreaga lume cu povești pline de farmec și duioșie, scrise cu mult umor.

”Când vine vorba de dragoste Pamela Morsi este o maestră greu de egalat” – Romantic Times
”Sub pana doamnei Morsi poveștile de dragoste din epoci trecute capătă o certă notă de prospețime… remarcabil.” – Rendezvous

”Haimanaua” face parte din seria Wild Oats, din care prima carte a fost ”Ritualul dragostei”.

Acțiunea cărții se petrece în anul 1916 în orășelul Prattville (fost Dead Dog), statul Oklahoma.
La sfârșitul cărții ”Ritualul dragostei” am aflat că Luther și Cora Briggs divorțaseră întrucât ea aflase că el era însurat cu o indiană Cherokee conform obiceiurilor tribului acesteia, ba mai mult, avea și doi băieți cu ea, unul de opt ani și unul abia născut, evident făcut în anul când el era însurat cu ea. La opt ani după divorț, cei doi băieți, Luther și Arthel, au apărut în orășel, căutând-o pe bunica lor Maimie, întrucât ambii părinți muriseră în urma epidemiei de difterie din acel an. În timp ce Luther era leit taică-său, brunet cu ochi albaștri, Arthel își arăta din plin sângele indian ce îi curgea prin vene. Maimie i-a respins pe băieți, oripilată că secretul fiului ei a ieșit la iveală, astfel că aceștia au fost preluați de reverendul Bruder, care i-a găzduit în casa lui timp de un an, după care Maimie a murit, lăsându-i întreaga avere lui Luther și ignorându-l complet pe Arthel. Profund supărat de hotărârea bătrânei de a-i ignora fratele, Luther a donat casa în care stătuse aceasta unui spital, dar banii i-a investit cu mult talent, astfel că acum, la douăzeci și șase de ani, deținea o cârciumă ce îi aducea profit, avea un atelier auto, fiind un excelent mecanic, și cumpărase o clădire pe strada principală, căreia nu-i dăduse încă o destinație. M-am distrat pe parcursul cărții cum toți din jur aveau tot felul de idei cu ce trebuia să facă el în clădirea respectivă și veneau rând pe rând la el cu diverse planuri de afaceri. Vă las să descoperiți la finalul cărții ce destinație îi va da, până la urmă.

Tulsa May, fiica reverendului Bruder, rămăsese prietena lui cea mai bună. Luther nu uitase niciodată bunătatea cu care ea îl întâmpinase când sosise în oraș. La douăzeci și cinci de ani, cu părul roșu ca morcovul și o ditamai strungăreață între dinții din față, Tulsa nu era considerată prea atrăgătoare de cei din jur. Dacă la asta adăugăm o inteligență sclipitoare și o fire independentă, plus faptul că era redactor la ziarul local, nu era de mirare că bărbații nu se înghesuiseră să o curteze, fiind mai degrabă intimidați de ea. Astfel că atunci când Odie Foote, un doctor de treizeci și cinci de ani, o ceruse în căsătorie, Tulsa se grăbise să accepte. Își dorea foarte mult să aibă copii și asta i se părea o ultimă șansă de a-și întemeia o familie. Din păcate, Odie Foote s-a speriat înainte de căsătorie văzându-i opiniile sale revoluționare și a rupt logodna. Supusă bârfelor întregului orășel, era greu de crezut că Tulsa va mai primi vreo altă cerere în căsătorie. Dar bunul ei prieten Luther doar nu era să o lase la greu. A venit imediat cu ideea ca el să se prefacă să o curteze. Chipeș și irezistibil, cu un succes nebun la femei, faptul că el era interesat de ea avea să atragă atenția în mod sigur micii comunități. După un timp rezonabil, ea urma să găsească un pretext și să rupă relația cu el și să aleagă pe unul dintre curtezanii ce sigur urmau să apară.
Planul părea fără cusur, dar Tulsa era îndrăgostită până peste cap de Luther din momentul în care îl cunoscuse. Se resemnase însă demult că el nu va avea niciodată sentimente romantice pentru ea. Prefăcătoria asta avea să îi dea Tulsei mari bătăi de cap și de… inimă. Iar când, pentru a-și juca rolul cât mai credibil, Luther o sărută în fața celorlalți la o petrecere în aer liber, o face să își piardă și somnul, pe deasupra! La rândul lui Luther are un vis erotic cu Tulsa, din care se trezește îngrozit și își toarnă apă rece în cap. El o considerase pe Tulsa ca pe o soră și era convinsă că ea îl vede tot ca pe un frate, așa că este buimăcit de noile sentimente, pe care le consideră aproape un sacrilegiu. Ținea mult la Tulsa și dorea ca ea să își găsească un bărbat de treabă cu care să se mărite. Iar el nu avea de gând să se însoare încă mulți ani de acum încolo, considerându-se răspunzător pentru fratele său, pe care dorea să îl trimită la colegiu.

În plan secundar ne delectăm cu încă două povești de dragoste. Arthel, fratele lui Luther, și Maybelle, fiica băcanului, sunt doi tineri nebunatici care, pe cât de mult se iubesc, pe atât de tare se tachinează. Dragostea lor cu năbădăi va da un impuls neașteptat relației dintre Tulsa și Luther la un moment dat, dar vă las să descoperiți singuri despre ce este vorba.
O neașteptată compatibilitate ia naștere între Emma, fosta amantă a lui Luther, și Odie Foote, două personaje imperfecte, care fac mai multe greșeli la un moment dat, dar până la urmă, fiecare merită o a doua șansă la fericire.

Mi-a plăcut momentul în care Arthel l-a înfruntat pe Luther, spunându-i că este opțiunea lui ce vrea să facă în viață și că își asumă responsabilitatea deciziilor sale, bune sau proaste.
Luther, fermecător și extrem de responsabil, descoperă pe pielea lui că și cele mai minuțioase planuri, elaborate cu multă meticulozitate, pot fi răsturnate într-o clipă când apare pe neașteptate dragostea.
Tulsa este încântătoare cu optimismul ei incurabil, încăpățânându-se să vadă partea bună a lucrurilor în orice situație, lucru care se reflectă din plin și în articolele din ziar pe care le elaboreaza: ”Nici o victimă în incendiul izbucnit in timpul nopții.”

Viața micuțului orășel este redată cu multă acuratețe, ne sunt descrise străduțele, casele, obiceiurile și interacțiunea dintre membrii comunității, iar noi suntem cuceriți irezistibil de farmecul molcolm al acelor vremuri.
M-am bucurat să-i reîntâlnesc în carte pe Cora și Jedwin din ”Ritualul dragostei”, la fel de îndrăgostiți unul de celălalt, având patru copii și o afacere profitabilă cu flori. Amelia, mama lui Jedwin, este mult mai înțeleaptă în urma căsătoriei cu Hayword, iar acesta este la fel de mucalit ca întotdeauna.
În caz că vă întrebați, Haimanaua este, de fapt, o mașină pe care Luther o dăduse Tulsei să o conducă. Unul din primele modele apărute, Haimanaua pare să aibă o personalitate proprie, stricându-se când îți e lumea mai dragă, punându-i la grea încercare abilitățile de mecanic ale lui Luther. Ingeniozitatea acestuia nu are limite, astfel că, aflat în plin câmp și trebuind să improvizeze o curea, Luther va găsi soluția salvatoare: sutienul Tulsei!

Deznodământul este, bineînțeles, cu happy-end și avem parte și de un epilog care să ne ofere indicii despre evoluția ulterioară a personajelor, la fel ca și în prima carte din serie.

Vă recomand această poveste caldă ca o zi de vară, plină de un umor irezistibil, care mie, cel puțin, a reușit să îmi însenineze o zi mohorâtă de toamnă.

Autor: Tyna