Home Interviuri Interviu cu autorul L.C.Sima – Literpress Publishing – Ispita Călugărului

Interviu cu autorul L.C.Sima – Literpress Publishing – Ispita Călugărului

by Iasmy - Literatura pe tocuri - iun. 15, 2021

Interviu cu autorul L.C.Sima – Literpress Publishing

L.C.Sima – autorul cărții Ispita călugărului – unul dintre cele mai bune romane de dragoste citite de mine în ultima vreme. Stilul autorului fiind de mare clasă. Cu romanul Ispita călugărului reușeste să ocupe un loc de cinste alături de marii clasici. Nu, nu este erotic, ci romance, o poveste de dragoste profundă, plină de emoții, ce te face ca la final să îți patrundă în suflet. Da, aștept volumul II, așa cum și cei care au citit romanul, l-au apreciat, și și-au exprimat acestă dorință.

1. În opinia dvs. există diferențe înte autor și scriitor? Ce înseamnă autor și ce înseamnă scriitor? Sau nu există nicio diferentă?

L.C.Sima: Autor devii atunci când eşti publicat, când dobândeşti drepturile de autor. Ştiu că cei doi termeni sunt folosiţi interschimbabil, în realitate însă, există această diferenţă dintre autorul care-şi conturează singur creaţia, propriile idei, şi scriitorul care poate prea bine să facă acelaşi lucru, dar cu ideile altcuiva. Autorul creează deci, comunica, dezvolta. E într-un fel zeul propriei creaţii.

2. Te naști scriitor sau devii pe parcurs?

L.C.Sima: Auzim deseori vorbindu-se despre talentul nativ. M-aş raporta tocmai la acest aspect. Oricât talent ar fi în forma lui nativă, fără muncă, fără cizelarea continua, nu se poate ajunge la un scris de calitate. Sau altfel spus, te poţi naşte sub steaua norocoasă a unui har, dar care nemuncit se estompează. Talentul trebuie susţinut prin muncă. Poate chiar mai multă muncă decât ne putem imagina. Legile succesului sunt aspre şi nu pot fi încălcate.

3. Câteva cuvinte despre carțile dvs. Personaje preferate, momente din timpul scrierii care v-au facut să râdeți, să plângeți, v-au revenit în minte amintiri, etc?

L.C.Sima: Cărţile mele.. Da, am să vă spun câteva cuvinte despre cărţile mele. N-am să spun, însă, multe despre ele, pentru că cititorii sunt cei care dau undă verde succesului, ei- care descoperă cartea cu tot ce înseamnă ea, idei, poveste, structura, personaje, chiar şi lipsuri. Dar merită să vă spun că în cărţile mele este acel sâmbure de adevăr fără de care nu cred că le-aş fi putut scrie. Sâmbure numit viaţă, cu rele, cu bune, aşa cum e viaţa. Am construit personajele ca o sumă a experienţelor pe care le-am trăit şi am vrut să le împart cu ceilalţi. Un lucru e cert, îmi leg sufletul de fiecare personaj în parte. Le construiesc, le îmbrac, le şlefuiesc şi le dau viaţă oferindu-le astfel şansa să intre într-un dialog cu cititorii, oferindu-le şansa unei punţi solide între ficţiune şi realitate. Nu râd, nu plâng, nici măcar nu zâmbesc. Mă comport ca un umil cerşetor în faţa puterii incomensurabile a cuvintelor. Mă închin cu respect în faţa puterii lor. Şi uneori, ele se înduplecă rugilor mele şi mă ajută să împlinesc ce am de împlinit. Mult, puţin, cititorii decid dacă am reuşit.

4. Ce ne puteți spune despre Ispita Călugarului?

L.C.Sima: Ispita Călugărului este prima carte din cele pe care le-am scris. Am mai spus într-un interviu şi repet acum: personajele din carte există în viaţa reală. Fiecare cu viaţa şi destinul lui. N-am făcut altceva decât, impresionat de destinul lor, să le aduc împreună, să croşetez o lume în care ele s-au întâlnit. Meritul meu este deci, acela de a oferi dantelăria căreia i-am spus „Ispita Călugărului”. Şi nu-i singura carte scrisă de mine care are un solid postament al realităţii.

5. Toți cei care au citit cartea, asociază stilul cu marii clasici. Și eu voi fi în asentimentul lor. Este cea mai frumoasă poveste de dragoste citită de mine în ultimii ani. Care a fost sau este reacția dvs. vizavi de această asociere?

L.C.Sima: Mă simt onorat să-mi fie asociat scrisul cu cel al clasicilor. Şi nu în ultimul rând, vă mulţumesc pentru apreciere. Mă bucură mult să ştiu că povestea de dragoste v-a atins sufletul. Mi-aş dori desigur, să se întâmple asta cu toţi cei care vor alege să o citească. Autorului nu-i rămâne decât să aştepte ca cei care-i citesc cartea să-i valideze frumuseţea. Judecăţii lor ne supunem noi, toţi cei care prin cărţile noastre vrem să pătrundem în sufletul lor.

6. Sunteți surprins când majoritatea celor care văd cartea se duc cu gândul către o carte erotică? Având în vedere titlul? Deși este cel mai profund și de calitate romance.

L.C.Sima: Nu, nu mă surprinde deloc. Coperta şi titlul îi ajută să se ducă uşor cu gândul într-acolo. Mă bucur să le ofer surpriza de a găsi altceva. Zâmbind vă spun că mi-am ispitit cititorii să lectureze cartea. Sper însă, ca ceea ce descoperă să-i bucure cu mult mai mult decât dacă ar fi găsit ceva la care se aşteptau.

7. În culisele lumii literare există preconcepții în legatură cu genurile literare: romance, fantasy, thriller, erotic, young adult. Credeți ca reprezintă și aceste genuri literatura și sunt demne de critica literară?

L.C.Sima: Eu cred că se poate face artă din orice, din absolut orice. Chiar şi cu cuvintele de al căror înţeles ne ferim. Tocmai aici începe arta. Să-l folosim încât să placă. O carte erotică, o scenă de sex, bine lucrată literar, alungă grobianul şi cheamă frumuseţea. Suntem oameni, toate ne aparţin pentru că toate într-un fel sau altul fac parte din noi. Trebuie să le acceptăm însă, în forma lor frumoasă, nonvulgară. Astfel de construcţii stau la îndemâna scriitorului. El poate face dintr-o scenă de sex un pasaj frumos, plăcut, care să bucure cititorul. Orice carte îşi merită criticii cum orice carte îşi merită cuvintele laudative. Aceasta atâta vreme cât autorul reuşeşte să facă din scrisul lui artă. Nu mi-este teamă de niciun gen literar. Am scris fantasy, romance, roman psihologic, poezii. În toate însă, mi-am dorit să chem frumosul. Nu ştiu cât de mult am reuşit asta. Îmi merit criticile cum orice autor şi le merită, indiferent de genul abordat. Şi da, se poate face artă din orice. Magia aparţine creatorului.

8. Făcând o analiză a literaturii care se scrie acum, peste tot în lume – aveți rezerve? Sau sunteți entuziasmat?

L.C Sima: Am rezerve şi sunt entuziasmat. Şi una şi alta. Am rezerve pentru scrisul de duzină, comercial şi sunt entuziasmat atunci când se scrie bine. Nu mi-e teamă însă, niciodată. Comercialului îi va rămâne ce e al lui şi se va stinge cu aceeaşi rapiditate cu care s-a născut. Cărţile de calitate vor trece bariera timpului şi graniţele lumii. Greu, dar întotdeauna au trecut. Aşa va fi şi de acum înainte.

9. Există elemente aduse voit în scrierile dvs: ironice, ambiguitate, descrieri la obiect, etc? Dacă da. Nu vă temeți că cititorii nu vor întelege?

L.C Sima: Da, în fiecare carte scrisă de mine există astfel de elemente despre care faceţi vorbire. Şi nu, nu mi-e teamă că nu voi fi înţeles, chiar dacă ştiu că există riscul să nu fiu înţeles în întregime. Până la urma cititorul trebuie să aibă şi libertatea propriei interpretări, dată de propriile lor limite. Construcţiile mai greoaie, ambigue cum spuneţi, ironiile, pasajele cu descrieri uneori alambicate, toate dau tuşa personală scrisului.

10. După ce terminați de scris un manuscris, vă întoarceți asupra lui și rescrieți sau rămâne așa cum a ieșit din prima?

L.C Sima: Încep prin a-mi construi o „hartă “a acţiunii, a personajelor. Apoi le dau viaţă şi scrisul curge. Nu, nu mă întorc pentru că ştiu de la bun început ce vreau de la personajele mele. Foarte rar mi se întâmplă să mă întorc asupra unui personaj şi să fac o rectificare, de regulă nesemnificativă, dar pe care o consider necesară.

11. Aveți un gen literar preferat? Care este zona de confort din punct de vedere al creațiilor?

L.C Sima: Cu întrebarea asta m-aţi pus la colţ. N-am cum să ies din acest unghi închis cu un răspuns evaziv. Dar nimic nu-i mai preţios ca sinceritatea. Aşa că în numele acestei sincerităţi, am să vă spun că îmi plac şi romance şi fantasy şi cele de factură psihologică, îmi place să mă răsfăţ scriind poezie. Dar cum m-aţi întrebat care este zona mea de confort, în acest sens am să vă spun că fantasy-ul. De ce? Pentru că mă simt liber. În fantasy nu mi-este teamă de nimic. Pe când în celelalte genuri sunt mereu în alertă. Controlez acţiunea personajelor, le pun caracterele sub lupa severă a observaţiei şi nu le dau mai multă libertate decât permite realul. La fantasy e cu totul altceva. Indiferent de gen însă, niciunul din personajele mele nu se bucura de respect mai mult sau mai puţin decât celelalte. Un personaj secundar bine conturat poate face diferenţa. Şi nu una mică.

12. Ce sursă/e de inspirație aveți?

L.C Sima: Fantasy-urile mele sunt imaginaţie pură. Îmi place să construiesc cu imaginaţia lumi, să le fac funcţionale, să construiesc personaje cu care să le populez şi care dau farmec acestor lumi. Celelalte genuri abordate au la bază realitatea. Postamentul este deci, unul real. Felul în care ofer realitatea cititorilor mei tine de plăcerea de a scrie. Debavurez aspectul rugos al realităţii şi o îmbrac în haina frumoasă a scrisului. Nimic mai mult. Uneori sunt mulţumit de rezultat. Doar uneori. De cele mai multe ori simt, ştiu că se poate mai bine. Şi nu renunţ niciodată. Pentru că fiecare personaj îşi cere dreptul la viaţă şi eu am datoria să-l aduc în fata cititorului cum cred şi pot mai bine.

13. Nu am să vă întreb despre piața de carte din România, în mod direct. Dar aș fi curioasă să știu cum ar vrea scriitorul L.C.Sima să fie piața de carte românească? Ce lipsește? Sau poate nu lipsește nimic. Care sunt așteptările dvs? Au fost depășite sau nici măcar atinse?

L.C Sima: Este ştiut faptul că România se afla într-una din cele mai proaste situaţii în ceea ce priveşte structura de promovare şi comercializare a cărţii. Motivul ? Eforturile de gestionare a pieţei de carte au fost făcute exclusiv de către actorii ei. Comerţul tradiţional de carte a scăzut dramatic, retailul online este în creştere dar aportul său nu depăşeşte circa 10 % din cifra de afaceri. Cu alte cuvinte, spun că în lipsa unui stimul guvernamental, piaţa de carte suferă, riscând să ajungă la un nivel dramatic de mic.

Produsele industriei de carte nu sunt vitale, motiv pentru care în favoarea celor vitale se renunţă la carte, în contextul economic dramatic în care ne aflăm. Mult din piaţa de carte şi-a mutat obiectul activităţii în mediul online. Şi nu este rău. Eu însă, fac parte din categoria de cititor căreia îi place să simtă mirosul de carte, să-i simtă textura în palme. Pentru că această piaţă de carte să supravieţuiască este nevoie de sprijin guvernamental. Altfel, mulţi actori ai acestei pieţe îşi vor închide porţile. Şi când ei le închid, iubitorii de carte şi noi, autorii, avem de suferit.

14. Este greu pentru un autor român să se impună, să se facă cunoscut, publicat, în străinătate? Dar în România?

L.C Sima: Nu-mi place că trebuie s-o spun, dar e un drum anevoios. Presupune cheltuieli pe care editurile de multe ori nu şi le pot asuma pentru că există şi aici un anumit risc. Ca să ieşi afară cu carte românească ai nevoie de traducere şi adaptare. Ştiu însă că nişte măsuri fireşti ale guvernului ar putea salva situaţia. Măsuri care să vină în ajutorul editurilor şi prin urmare să impulsioneze cunoaşterea autorilor români dincolo de hotare.

Dacă în România unui autor îi este greu să se impună? Nu-i uşor să te impui, dar nici imposibil. Mulţi factori concură la asta.

15. Voi deschide puțin mai mult Cutia Pandorei și vă întreb: Care este condiția scriitorului român? Ce nu merge la noi? Sunt autorii români promovați? Și nu mă refer aici la editura/editurile la care au publicat, ci la promovare din partea sistemului.

L.C Sima: Din păcate, o condiţie umilă. Priveşte cum sunt promovaţi scriitori străini în ţara lui şi el bate la porţi închise. Sunt aduse cărţi cărora li se face o reclamă asiduă. Autorul român aşteaptă să-i vină rândul în propria lui ţară. Uneori, am senzaţia că dacă am scrie sub pseudonime sugerând nume străine am avea mai multe şanse. Jerry Simon C. ar fi fost mai citit poate, decât L.C. Sima. În Cutia Pandorei deschisă de dumneavoastră, aş încuia pentru totdeauna nepăsarea şi superficialitatea celor care ar trebui să susţină editurile şi prin ele autorii romani.

16. Câțiva scriitori pe care îi admirați?

L.C Sima: Mulţi români, mulţi străini. Mi se pare nedrept să-i enumăr. Pentru că atunci când voi reciti acest interviu nu vreau să am remuşcări că am scăpat numele unora care-mi sunt indispensabili sufletului meu îndrăgostit de lectură.

17. Ce hobby-uri are scriitorul L.C.Sima?

L.C Sima: Îmi place să mă joc cu culorile. Pictez, dar, doar pentru plăcerea mea fără nicio altfel de pretenţie. Mă simt atras de steampunk şi nu în ultimul rând colecţionez ceasuri vechi şi viniluri. Nu uitaţi însă, să puneţi pe primul lor lectura. Cititul e vârful de lance al sufletului meu.

18. Ce proiecte de viitor aveți? Cu ce ne veți surprinde?

L.C Sima: O să mai propun editurii Literpress câteva cărţi. Sper să vă surprind plăcut şi cu un volum de poezii. Mai am câteva proiecte de carte în desfăşurare. Dar nu mă grăbesc. Cei care scriu nu îmbătrânesc niciodată. Pentru că întineresc cu fiecare carte căreia îi dau viaţa. De o tinereţe interioară vorbesc, desigur.

19. Ne puteți spune câteva cuvinte despre editura Literpress Publishing?

L.C Sima: Sunt surprins de dăruirea celor de la editura şi nu în ultimul rând de profesionalismul lor. Am văzut preocupare, am văzut bucurie, am văzut plăcerea de a oferi o şansă autorului român. Şi pentru toate acestea le mulţumesc. Cu ei îmi simt cartea “Ispita călugărului”, acasă. Şi sper şi cu alte cărţi. Ce nu-mi place? Că-i văd uneori, învinşi de sistem. Nu-i văd, îi simt. Dar ştiu că vor fi învingători şi împreună cu ei noi, autorii.

Eu vă mulţumesc pentru oportunitatea de a le vorbi cititorilor mei prin intermediul dumneavoastră. A fost o plăcere să răspund. Este o plăcere să ştiu că prin acest interviu gândurile mele vor ajunge la cititorii mei. Celor care aleg să mă citească, le mulţumesc. Tuturor însă, îndemnul meu de a nu uita că o carte reprezintă o fereastră spre lume. Una cu o largă şi frumoasă perspectivă.

Mulțumim, L.C Sima! Spor, inspirație și succes!