Interviu Ela E. H – Autori români

   Interviu Ela E. H – Autori români – Iartă-mă că te-am iubit.

1. Cine este Ela E.H și ce a determinat-o să aștearnă pe hârtie această primă poveste?

  Ela EH: Ela EH este o femeie care s-a hrănit ani buni din viață cu nefericire și care a învățat mult prea târziu ce este fericirea. Faptul că a reușit să lupte cu viața și să ajungă bine, a determinat-o să creeze oameni din cerneală și sentimente și să îi ancoreze în romane, unde să îi treacă prin nefericire și apoi să îi mângâie cu iubire.

  Vă pot spune că sunt un om care iubește mult tot ce este în jurul său. Iubesc copiii, iubesc florile, în special orhideele, îmi iubesc soțul, familia și prietenii și mai ales, iubesc să scriu. Iar de urât, urăsc un singur lucru: ipocrizia.

2. Care este relația dintre autor și personajul principal? Cum o percepi pe Feli și de ce?

  Ela EH: Am o relație specială cu toate personajele mele. Au izvorât de undeva din adâncul inimii mele și au prins viață în romane. Feli este într-adevăr cea mai specială, pentru că este personajul care suferă cel mai mult, din toate romanele mele, iar eu am gustat din paharul suferinței aproape întreaga-mi viață. Cât despre percepția mea asupra ei, tot ce vă pot spune este că Feli este acel copil pe care dacă nu îl regăsim în noi, trebuie să avem grijă să nu îl găsim în copiii noștri. Este copilul părăsit de părinți, care nu are un model în viață pe care să îl urmeze și care caută dezorientată să își găsească sensul, alături de singurul bărbat pe care soarta s-a decis să i-l scoată în cale. În volumul doi, toate aceste lucruri vor fi explicate și sper ca cititorii să înțeleagă că nu este o “femeie imatură’’, ci un copil mult prea matur.

  Mai mult, deși am concentrat acțiunea asupra Feliciei, Alexandru este un personaj cu care sunt extrem de conectată și pe care, deși mulți își doresc să îl pedepsesc în volumul doi, îl iubesc prea mult. Pentru că este, de altfel, o victimă, la fel ca Felicia. Unii o văd doar pe ea victimă și pe el un nemernic fară suflet. Realitatea este că amândoi sunt victimele unei vieți în care lipsa familiei și a educației emoționale și-a pus amprenta în modul acesta.

3. Povestea aceasta pare ruptă din realitatea zilelor noastre. Există mai multe personaje reale, în afară de Max?

  Ela EH: Toate personajele acestui roman sunt reale. Sunt smulse din realitatea zilelor noastre, exact cum spuneți și îmbrăcate în ficțiune. De fapt, toate personajele romanelor mele există undeva ancorate prin viață.

  Felicia există în fiecare dintre noi. Căci toți cred că am ajuns cândva în viața asta să fim într-atât de dezorientați încât să facem lucruri de care mai târziu să ne fie rușine sau pe care să le regretăm.

  Alexandru este, de altfel, un bărbat extrem de comun, mai ales în societatea românească.

  Vă pot spune că de când am publicat, mesajele cititorilor îmi confirmă realitatea personajelor.

 4. Ce crezi despre literatura română actuală și unde crezi că se încadrează stilul tău în aceste circumstanțe?

  Ela EH: Ei bine, asta este o întrebare pe care mi-o pun adesea și eu. Cred cu tărie că literatura română actuală este precum o ie, ce a fost dată uitării pentru o lungă perioadă de timp iar acum începe să revină la viață. Cred că există în literatura contemporană o serie de autori care cos manual și cu greutate fire prețioase de cuvinte pe pânza albă a literaturii, dar care au nevoie de susținere și promovare mai mare. Eu vreau să cred că, indiferent de stil, fac parte dintre acești autori, dar asta îmi poate demonstra doar timpul.

5. Ce părere ai despre critici? Cum reacționezi la ele și cu ce argumente?

  Ela EH: Dacă ne referim la critici asupra romanului, mă întristează să știu că un cititor, care și-a consumat timpul și resurse financiare pentru a-mi citi cartea, este nefericit cu ea. Și de cele mai multe ori, îmi cer scuze, de acolo din adâncul inimii. Dacă însă observ că nu este critică, ci doar răutate gratuită, mă întristez din nou și nu dintr-un sentiment de vinovăție, dar mai degrabă din milă. Mi-e milă de oamenii răi și cred că ei nu trebuie hrăniți cu răutate, ci cu zâmbete, ca să înțeleagă că ceea ce bunătatea naște în inimi trece dincolo de fericire. Așa că, mulțumesc și le zâmbesc politicos.

  În ce privește criticile privind modul de scriere sau lucruri ce mă definesc ca autor, există probabil oameni care îmi critică stilul sau poate limbajul sau alții care critică lipsa descrierilor și a altor elemente. Eu am mai spus și am să o spun de fiecare dată: nu pot să scriu așa cum probabil ar trebui, respectând niste reguli sau încercând să îmi fac fișe de personaje sau ce se mai practică, așa cum am fost uneori sfătuită. Eu scriu din suflet și nu țin cont de forme. Eu plâng atunci când scriu scene triste ale personajelor și râd cu ei atunci când sunt fericiți prin paginile romanelor. Îmi las efectiv bucăți din suflet în fiecare rând și fiecare cuvânt pe care îl scriu.

6. Ce le-ai spune cititorilor tăi despre cartea ta? Care ar fi cele mai importante atu-uri?

  Ela EH: Sincer, le-aș spune să citească recenzia făcută de Literatura pe tocuri, dacă doresc să știe ce pot să găsească în paginile romanului. Este impresionant cum un recenzor a reușit să surprindă, cu atâta măiestrie și acuratețe,toate aspectele pe care eu am vrut să le surprind în romanul meu. Nu știu dacă are niște atu-uri. Știu doar că e scrisă din suflet pentru toate sufletele care se regăsesc în oricare dintre aspectele ei.

 7. Așteptăm și alte scrieri ale tale?

  Ela EH: Am câteva romane deja finalizate, care au nevoie doar de o recitire și mici retușuri, pe care aș putea să le public în acest moment. Dar trebuie să vă mărturisesc că am nevoie de puțin timp pentru a mă acomoda cu tot ceea ce înseamnă a fi autor. Nu este ușor, pentru că sunt o persoană extrem de ocupată în viața de zi cu zi și vreau să îmi găsesc timpul necesar pentru a fi aproape de cititorii mei, a le răspunde la mesaje sau orice tip de interacțiune își doresc. Să fii autor nu înseamnă doar să publici și atât; înseamnă că iți formezi o nouă familie, aceea a citititorilor, iar o familie are nevoie de timp, iubire și atenție.

8. Ce înseamnă scrisul pentru tine? Care este starea pe care ți-o creează scrisul?

  Ela EH: Nu scrisul îmi creează o stare anume, ci anumite stări mă îndeamnă să scriu. Ca să ajung să scriu chiar și un cuvânt, trebuie să simt să fac asta. Tocmai de asta, mi se întâmplă să nu pot scrie absolut nimic luni la rând sau să termin 6 capitole în câteva zile. În orice caz, trebuie să vă mărturisesc că este un drog care există într-o formă latentă în mine și odată activat, nu îl mai pot controla.

9. Care este motivația din spatele scrisului? Care este sursa de inspirație?

  Ela EH: Aveam jurnale încă din liceu. Scriam pentru că nu am fost niciodată genul  de persoană care să își spună problemele sufletești cuiva, nici măcar celor mai buni prieteni. Pentru că aveam cumva sentimentul că spunând, cei care mă iubesc vor suferi să știe ce simt, iar cei care nu mă iubesc, îmi pot face mai mult rău. Deci, cumva, totul a început ca o terapie.Apoi, după ce m-am căsătorit, soțul meu – pot spune – a fost principala motivație de a scrie. A trecut printr-o perioadă în care problemele cu somnul îl afectau foarte mult și mă ruga să îi cânt sau să îi spun o poveste ca să se poată deconecta de la realitate și să se relaxeze. Și cum nu am niciun pic de talent muzical, în ciuda faptului că fratele meu este un violonist excelent, am început să îi creez mici povești și am ajuns în final să scriu romane.

  Acum, mă motivează să știu că sunt oameni care se regăsesc în povestea/poveștile mele și care, privindu-se sub o altă formă, sub forma Feliciei de exemplu, ajung să se înțeleagă mai bine, să nu se mai judece și să înțeleagă că mai sunt oameni care au trecut prin asta. Surprinzător este că am avut o serie de domni care mi-au scris în urma citirii romanului și care mi-au spus că ei sunt “Alexandru’’ și efectiv sunt bulversați să afle că femeile chiar pot să sufere atât după cineva ca ei.

  Inspirația o găsesc oriunde, în realitate; de la un gest al unui om ce trece pur și simplu pe lângă mine pe stradă, până la poveștile oamenilor din jurul meu. Am o empatie extrem de bine dezvoltată și asta mă ajută enorm în viața de scriitor.

10. Între adevăr și ficțiune, ce crezi că ți se potrivește cel mai bine și de ce? 

  Ela EH: Îmi place enorm să pictez cu litere în cuvintele pale ale ficțiunii, lăsând deschise larg ferestrele imaginației, ca mai apoi să aduc un strop de culori și cuvinte vii în scrierile mele,din realitatea care îmi bate în ușa inimii.

Altfel spus, întotdeauna aleg adevărul, dar am grijă să îl îmbrac pe cât de bine pot în haina ficțiunii.

  Pentru că oamenii trebuie să învețe cum să accepte, să repare sau să înfrumusețeze realitatea dar, în același timp, să poată și visa. Chiar și aceste clișee cu bărbați bogați și fete tinere ce ajung să îi controleze, care pornesc dintr-o toxicitate și ajung la povești de iubire grozavă, cred că influențează destul de mult mentalitatea unei persoane. Ăsta a fost principalul motiv pentru care am ales ca Alexandru să fie șeful Feliciei, să fie superior din punct de vedere financiar s.a.m.d. Am vrut cumva să arăt o altă față, cea a realității unei astfel de relații. Putea să fie un simplu bărbat cunoscut pe Facebook sau Tinder, de exemplu, sau știu eu ce alte aplicații folosite pentru întâlniri… dar nu ar mai fi avut același efect.

11. Există și alte proiecte literare în lucru? Ce ne poți spune despre asta?

  Ela EH: Momentan mă ocup de volumul 2 din Iartă-mă că te-am iubit, căci sunt extrem de mulți cei care mă roagă să îl public cât mai repede posibil. Am pus în pauză un alt roman la care lucram înainte de a publica acest volum și am lăsat neatinse alte patru care sunt scrise, dar au nevoie de ultimele retușuri.

Îți mulțumim pentru timpul acordat!

Ela EH: Permiteți-mi, vă rog, să vă mulțumesc și eu, atât dvs cât și cititorilor mei!

Vă mulțumesc că existați și prin dvs, exist și eu din postura de autor!

Interviuri autori români

Iartă-mă că te-am iubit de Ela E.H – recenzie

Cartea Iartă-mă că te-am iubit, de Ela E.H. o găsiți pe Libris.ro

Interviu Ela E. H – Autori români interviuri