Interviu cu scriitoarea Andreea Pîrlea – ,,Visez să am cândva mai mult timp liber”.

1.Ne poți spune câteva cuvinte despre omul Andreea Pîrlea?

  Andreea Pîrlea: M-am născut pe aripa unui gând de primăvară, când florile înfloresc de dor. Locuiesc dintotdeauna în Iași și iubesc nespus de mult acest oraș pentru că-mi simt sufletul prins de fiecare fir de iarbă, în fiecare ram și în fiecare petic de pământ al orașului, chiar și-n zidurile sale. Îmi place atât agitația sa, cât și liniștea care-l înconjoară prin cele șapte coline. Mi-a plăcut mereu să învăț, să citesc, să pictez și să mă descopăr pe mine prin noi  activități. Am absolvit studiile de masterat la secția „Cultură germană în context european” din cadrul Facultății de Litere, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Sunt profesoară de Limba și literatura română și predau în mediul rural. Lupt mereu să fiu un om mai bun și încerc să le dau aripi celor care vor să zboare spre visurile lor. Iubesc florile, cărțile, culorile și cerul la apus. Mă regăsesc, cel mai mult, în serile calde de toamnă. Îmi place, atunci când timpul îmi permite, să gătesc, în special dulciuri. Sunt căsătorită cu un bărbat deosebit și am doi copii minunați. În ciuda firii mele, adesea melancolice, mă consider un om fericit. Mai multe despre mine și despre sufletul meu se vor descoperi la sfârșit, când voi păși să îmbrățișez eternitatea. Cărțile mele îmi îmbrățișează și ele sufletul între filele lor. Citindu-le, veți descoperi mai multe despre mine, dar și despre voi.

2.Care a fost inspirația ta pentru a deveni scriitor și cum ți-ai început cariera?

  Andreea Pîrlea: Nu cred că putem vorbi despre devenire, ci, mai degrabă, despre naștere. Literele au fost mereu prezente în viața mea și mi-au evadat din suflet. Înclinația către scris mi-am descoperit-o de mică, deși, până acum câțiva ani, o abandonasem o vreme. Literele însă strigă în mine și m-au obligat să le aștern pe hârtie. Cu toții avem nevoie de hrană, de somn, de liniște etc. Așa am și eu nevoie să scriu.

  Propriu-zis, am început să scriu acum câțiva ani când am simțit că-mi era prea dor. Despre ce fel de dor era vorba? Cred că era dorul de mine, de cea care era tăinuită-n mine dintotdeauna, era dorul de cuvinte scrise, pictate cu iubire, era dorul de eternitate. Astfel, după ce am scris primul manuscris (poeziile) și l-am început și pe al doilea (romanul), am început să postez pe paginile mele de Facebook fragmente din ceea ce scriam. Apoi am început să distribui/să scriu și în grupuri de poezie, să particip la concursuri etc. Cert este că fiecare pas făcut în calitate de scriitoare m-a ajutat să mă dezvolt, să-mi îmbunătățesc stilul și să fiu mai critică în ceea ce mă privește. Am debutat ca autoare de povești și poezii în revista tipărită „Amprentele sufletului” în martie 2021.

2. Ce te-a motivat să scrii prima ta carte și cum a fost procesul de creare?

  Andreea Pîrlea: Dorul a fost motivația. Prima carte publicată a fost volumul de poezii ,,La porțile dorului”. El a apărut în luna mai, anul trecut. A fost necesar să treacă mulți ani până să mă decid să public ceea ce scriu, până m-am simțit pregătită să dezgolesc în fața lumii o parte din sufletul meu. Acest volum m-a chinuit cel mai mult până acum, fiindcă am revenit de foarte multe ori asupra lui. O bună parte dintre poeziile scrise nici nu apar în el. Au rămas în sertar așteptând să mai cresc ca să revin și mai critic asupra lor.

3. Care este tema principală a cărților tale și de ce ai ales această temă?

  Andreea Pîrlea: Tema principală a tuturor cărților mele este iubirea. Nu am ales-o eu, ci ea m-a ales pe mine. Nu cred că voi scrie vreodată despre altceva, pentru că ea ne naște, ea ne crește și tot ea, și doar prin ea, ajungem în brațele eternității. Să nu uităm că Dumnezeu, din iubire, a creat omul. Fiecare creație se naște dintr-un vis, iar iubirea naște în ea chiar și ideile nevisate încă.

4. Care este procesul tău de scriere și cum te concentrezi asupra scrisului tău?

  Andreea Pîrlea: Ideile îmi vin permanent în minte. Îmi e de ajuns să ascult o melodie, să privesc un copac sau să descopăr un om. Dacă vorbim despre ideile pentru povești, acestea iau naștere atât din discuțiile cu puștii mei, cât și de la orice obiect din jur, fie că este el un pix, o mușcată sau un glob din bradul de Crăciun. Mai greu e să-mi găsesc timp să mă așez să scriu, măcar ideea, astfel multe se pierd. Doar cele care persistă în mintea mea și rezonează cu sufletul meu mult timp ajung dezvoltate. Idei notate am peste tot fiindcă scriu pe unde apuc. Uneori mă înregistrez în camera de bord, în timp ce conduc, asta doar dacă sunt singură în mașină. Dacă timpul îmi permite, trag pe dreapta și notez ideea în agendă. Pentru scrierea propriu-zisă am nevoie de timp, de mult mai mult timp decât am de obicei și de liniște ca să-mi aud gândurile și să-mi simt sufletul. Florile mă ajută și ele foarte mult. De asemenea, o condiție obligatorie este ordinea: în camera în care scriu totul trebuie să fie la locul său. E uneori destulă dezordine și gălăgie în gânduri atunci când scriu; în exterior trebuie să fie mereu ordine și liniște.

5. În opinia ta, există diferențe între autor și scriitor? Ce înseamnă autor și ce înseamnă scriitor? Sau nu există nicio diferență?

  Andreea Pîrlea: Da, există. Nu orice autor este și scriitor, așa cum nu oricine scrie e scriitor. Oficial, autor de carte devii doar după ce publici manuscrisul. Până atunci ai fost doar scriitor. Tot scriitor vei rămâne și apoi, fiindcă scriitorul este, dacă publică, și autor, însă nu oricine publică o carte, deci devine autor, e neapărat și scriitor. Am observat o concurență între cei doi termeni care, în funcție de context, pot fi sinonime parțiale. Unii sunt și confuzi și nu știu cum să se autodefinească: scriitor sau autor. Alții consideră că autorul e deasupra scriitorului de parcă am putea spune că haina e mai importantă decât trupul. Autor devii când te hotărăști să scrii și să publici ceva, poate fi o rețetă culinară, o lucrare de doctorat, un articol de ziar sau o carte. Eu asemăn titlul de autor cu o diplomă primită după finalizarea unui curs. Acest nume, ca și o diplomă, certifică faptul că ai scris ceva. E ca o haină pe care o pui peste trup. Trupul exista dinainte de a croi haina. Așa e și cu scriitorul. El se naște așa, e un har de la Dumnezeu, mai rar devine. Scriitorul va rămâne scriitor și după ce publică atât timp cât literele îl țin de mână și îi zburdă prin suflet. Scriitor ești și dacă nu publici, doar că nu ești certificat.

  Am mai spus că nu toți cei care scriu sunt scriitori, ei sunt mai degrabă scribi sau cărturari. (Trebuie mare atenție aici la context, fiindcă există o relație de sinonimie și între ele.) Scriitorul reprezintă ceva mai mult, el creează lumi, dă naștere unor vieți profunde care depășesc granițele paginii. El stimulează mintea cititorului, îi hrănește sufletul și dezvoltă cunoștințele acestuia despre lume și  despre sine. Ești scriitor atunci când cel care îți citește cartea simte că trăiește și el între filele cărții tale, când, la închieiere, își lasă și cititorul o părticică din suflet în carte.

6. În culisele lumii literare există preconcepții în legatură cu speciile literare: romance, fantasy, thriller, erotic, young adult. Crezi că reprezintă și acestea literatură și sunt demne de critica literară?

  Andreea Pîrlea: Consider că literatura nu trebuie confundată cu un scenariu de film. Literatura trebuie să fie atât provocare, cât și relaxare. Ea trebuie să te oblige să gândești, să creezi conexiuni, să-ți răscolească sufletul, să te dezvolte emoțional și să-ți îmbogățească spiritul și cultura generală, să te educe și să te crească. O carte trebuie să cuprindă în interiorul său o lume. Dacă aceasta îndeplinește, indiferent de genul literar sau de specia literară, aceste condiții, ea e demnă de critică literară și se încadreză cu succes pe rafturile literaturii. Preconcepțiile vin din necunoaștere, din preferințe și din experiența literară. De pildă, eu nu citesc literatură erotică, de aceea nu-mi permit să-mi dau cu părerea după ce doar am răsfoit paginile unor cărți de acest fel în librărie. Poate nu am pus eu mâna pe cartea potrivită. Un alt exemplu e reprezentat de cărțile thriller. Mulți ani efectiv am refuzat să citesc acest gen de cărți pentru că le vedeam drept violente. După ce am citit trei de acest gen mi-am schimbat părerea. E drept că erau de o finețe psihologică foarte rară.

7.Cum ai reușit să-ți construiești o audiență fidelă și cum îți promovezi cărțile?

  Andreea Pîrlea: Sunt activă pe rețelele de socializare și încerc să intru în contact cu oamenii. Eu nu-i percep ca audiență, ci ca pe niște suflete care rezonează cu al meu. Oamenii vin către tine dacă le atingi sufletele. Important este să fii prezentă și să nu-i vezi doar ca pe niște posibili cumpărători de carte, ci ca pe niște oameni apropiați. Până la urmă, ne dezgolim sufletul în fața lor. Mi-ar plăcea să am ocazia de a-i cunoaște pe cât mai mulți dintre cei care poposesc între filele cărților mele, dar și în sufletul meu.

  În ceea ce privește promovarea, consider că trebuie făcută  permanent, dar nu doar de autor, ci și de edituri, librării și, mai ales, de cititori. Cea mai eficientă metodă de promovare e cea făcută de cei care ți-au citit cartea. Noi, editurile și autorii, o prezentăm, încercăm să le stârnim interesul și să-i provocăm să o citească. O facem vizibilă, suntem convinși că merită citită, însă e posibil să nu prezentăm la fel de multă credibilitate precum o recomandare făcută de un alt cititor. Problema e că foarte mulți consideră că fragmentele de pe rețelele de socializare sunt suficiente și nu realizează că volumul e mai mult decât ce văd ei online și că le-ar bucura și mai mult sufletul, astfel ei nu-l cumpără. Știm și faptul că preferințele românilor în ceea ce privește lectura sunt din ce în ce mai scăzute. Statul pe telefon și în fața televizorului sunt în top.

8.Ce te-a influențat cel mai mult în scrierea ta și care sunt autorii tăi preferați?

  Andreea Pîrlea: Viața cu tot ceea ce implică ea m-a influențat cel mai mult în scrierile mele. Scriitorii mei preferați sunt mulți. Din literatura străină i-aș menționa pe Jane Austen, Herman Hesse, Johann Wolfgang von Goethe, Emily Bronte, Paul Verlaine, Feodor Dostoievski, Franz Kafka și Mikhail Bulgakov. În ceea ce privește literatura română mă regăsesc cel mai mult în scrierile lui Mircea Eliade, ale lui George Bacovia, ale lui Vasile Voiculescu și ale lui Lucian Blaga. Îmi place foarte mult să recitesc cărțile lui Liviu Rebreanu, pe ale lui Camil Petrescu și pe ale lui Nicolae Steinhardt. Îmi formez deja preferințe și în rândul autorilor contemporani pe care îi descopăr cu bucurie, dar nu îi voi menționa din teama de a nu uita pe cineva. Oricum, am în plan să încep un proiect de promovare a autorilor români contemporani preferați. Știu că mulți dintre români se feresc să citească autori români, în special pe cei contemporani. Păcat. Nu știu ce pierd. Eu recomand tuturor să-și cunoască întâi literatura proprie și apoi pe a altora. Cred că suntem singura nație care fuge de proprii scriitori și-i cataloghează drept slabi, fără a-i citi. Nu ne dăm seama că astfel ne îngropăm identitatea națională.

9. Care sunt aspectele pe care le-ai puncta cititorilor, care încă nu s-au decis încă să citească ,,De mână cu tine”? 

  Andreea Pîrlea: „De mână cu tine”e mai mult decât o carte de literatură, ea poate fi încadrată, prin unele fragmente, și în categoria celor de dezvoltare personală. E o carte care se remarcă prin autenticitate specific românească și  reprezintă o provocare pentru cititor. De asemenea, ea are și un rol educativ pentru că aduce în fața cititorului mituri, legende și credințe populare, specifice poporului român. E o carte care-și are rădăcinile în trecutul mitic, dar care nu rămâne acolo, ci, filă cu filă, călătorind pe aripile timpului, ea abordează și teme ale lumii contemporane.

  „De mână cu tine” e un volum al iubirilor care depășesc granițele spațio-temporale și piedicile unor lumi care se luptă să înăbușe tot ce naște iubirea. Personajele cărții nu sunt oameni excepționali, ci sunt oameni ca noi toți, care au realizat că o clipă de iubire este de ajuns pentru a iubi o eternitate.

  Scrierile au ca sursă de inspirație mitologia și fantasticul care răzbate din brațele ei, istoria și folclorul românesc, dar abordează și probleme de actualitate, cum ar fi traficul de ființe umane și războiul. De asemenea, ecoul firului narativ răzbate prin oniric, prin simbolism și prin religie și, la final este oglindit cu lumină, prin înalte meditații filosofice, de suflet. Prin introspecție, prin vis și prin dor, personajele se dezvoltă și se descoperă pe sine. Iubind, depășesc orizontul misterului și prind eternitatea de mână pentru că, atunci când o atingi, tot ceea ce este sfânt îți devine cunoscut.

  Cartea conține șapte povești de iubire și prezintă paisprezece personaje diferite care au o singură șansă la viață: iubirea. Îmbrățișând-o, vor cunoaște eternitatea.

10. Ce sfaturi ai pentru tinerii scriitori care vor să urmeze același drum ca tine?

  Andreea Pîrlea: Îi sfătuiesc ca, înainte de toate, să identifice scopul pentru care vor să publice o carte. Apoi trebuie să știe că perseverența și răbdarea sunt definitorii pentru un scriitor. De asemenea, trebuie să cunoască tot ce implică publicarea unei cărți, să fie dispuși să învețe mereu lucruri noi și să nu-și facă așteptări prea mari din partea celorlalți. Recunosc că mi-aș fi dorit să aflu de la început anumite aspecte ale vieții de scriitor, pe care le-am descoperit pe parcurs. Mi-ar fi fost mult mai ușor să parcurg acest drum, iar timpul irosit ar fi fost semnificativ mai mic.

  Un alt sfat este acesta: Nu se pot plânge că lumea nu citește autori români, mai ales contemporani, atât timp cât nici ei nu o fac. Când vom începe cu toții să promovăm literatura autohtonă se vor observa schimbări.

11. Care a fost cel mai mare obstacol pe care l-ai întâmpinat în cariera ta de scriitor și cum ai depășit această provocare?

  Andreea Pîrlea: Cel mai mare obstacol e timpul. Așa cum am mai spus, nu e un hobby. Din păcate, încă nu am depășit această problemă, deși încerc să-mi fac cât mai des timp să scriu, să citesc, să mă documentez. Visez să am cândva mai mult timp liber.

12. Ce planuri ai pentru viitorul tău ca scriitor și care sunt proiectele tale actuale?

  Andreea Pîrlea: Plănuiesc să-mi organizez mai bine programul și mi-ar plăcea să găsesc mai multe ocazii pentru a mă întâlni cu oamenii care au poposit în sufletul meu prin intermediul cărților scrise de mine. În scurt timp va apărea a treia carte, un volum de povești pentru copii, „Mai spune-mi o poveste!”. De asemenea, lucrez la un roman psihologic, „Sufletul”. Între timp, noi poezii, povești și file de proză scurtă se adună și ele în sertar.

13. Ne poți spune câteva cuvinte despre editura Literpress Publishing? Cum ti se pare? Cum este colaborarea?

Andreea Pîrlea: Mă bucur mult că am descoperit-o. E una dintre foarte puținele edituri care nu doar publică, ci și promovează autorii autohtoni. Colaborarea cu această editură e clădită pe respect, prietenie, calitate, libertate și înțelegere. Faptul că public acum încă o carte la ei, cea de povești pentru copii,  întărește spusele mele.

14. Unde te pot găsi și îți pot urmări activitatea literară cititorii și unde pot fi găsite cărțile tale?

Andreea Pîrlea: Cititorii mă pot urmări pe rețelele de socializare unde postez aproape zilnic o parte dintre creațiile mele.

Facebook: Andreea Pîrlea – Cuvinte pictate; Andreea Pîrlea

Instagram: @pirlea.andreea

Twitter: @AndreeaPirlea

TikTok: @andreea.pirlea

Pinterest: @PirleaAndreea

  Cărțile pot fi cumpărate atât de la editurile unde am publicat (Letras și Literpress Publishing), cât și din marile librării online. Volumul „De mână cu tine” se găsește și în două librării fizice din Iași și din Drobeta-Turnu Severin. De asemenea, din ce mi s-a spus, acesta va fi disponibil și în trei librării din diaspora.

Multumesc, Andreea! Succes! O primăvară frumoasă! 

Cartea ,,De mână cu tine” o găsiți pe site-ul Literpress.ro, în librăriile online , bookzone, cărtureşti, librărie.net

INTERVIURI

Interviu cu scriitoarea Andreea Pîrle

Interviu cu scriitoarea Andreea Pîrlea – Visez să am cândva mai mult timp liber a – literaturapetocuri.ro