Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama - Mihai Bendeac, Emilia Bendeac – Editura Bookzone

Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama – Mihai Bendeac, Emilia Bendeac – Editura Bookzone

Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama – Mihai Bendeac, Emilia Bendeac

An aparitie: 2020

Editura: Bookzone

Nr. pagini: 336

  Să vă spun sincer, nu am acordat prea multă atenție acestei cărți atunci când și-a făcut apariția, din simplu fapt că nu sunt fană Mihai Bendeac. Este adevărat că am urmărit cu plăcere emisiunile Mondenii, În puii mei, Băieți de oraș, dar și Jurnalul unui burlac, show difuzat la tv în 2014, dar nu mi-a plăcut niciodată omul din spatele scenei. Ceva anume m-a determinat să-mi fac idei preconcepute despre el (greșeala mea!). Însă, întâmplarea a făcut ca o cunoștință de-a mea să îmi aducă niște cărți și, din vorbă în vorbă, m-a întrebat dacă am citit cartea lui Bendeac, că a auzit numai cuvinte de laudă la adresa ei și că reprezintă contribuția actorului la o acțiune caritabilă (renovarea secției de oncologie pediatrică, din cadrul Spitalului Fundeni). Toate aceste amănunte mi-au stârnit curiozitatea și, în cel mai scurt timp, am ajuns în posesia cărții.

   Am deschis cartea ,,Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama” cu o oarecare teamă, pentru că aveam impresia că o să mă plictisească, dar am rămas uimită de ceea ce am găsit în cadrul secțiunii ,,Un fel de introducere…”. Modul parșiv în care autorul m-a determinat să dau pagina (cine a citit cartea știe la ce anume mă refer), felul sincer și tranșant în care își exprimă părerea în legătură cu stilul literar folosit de mama lui în caietul care a stat la baza biografiei de față (,,Totul era extrem de cuminte, de blând, un ocean de pozitivism. Motivul? Un exces de bun-simț, și totodată, o nevoie de conformism social pe care nu o înțeleg și pe care, din când în când, i-o reproșez. Am considerat că această modalitate prudentă, așezată, precaută și perfect pozitivă de a zugravi viețile noastre nu oglindește realitatea. Nici în ceea ce mă privește, nici în ceea ce o privește”), m-au făcut să-mi dau seama că l-am judecat pe omul Bendeac fără să-l cunosc. Și, ca să-mi rectific greșeala, mi-am propus să citesc mai departe biografia cu mintea cât mai deschisă.

 

,,De când mă ştiu pe această lume, am trăit mult mai mult în interiorul minții mele, în imaginație, decât în viața reală. Am fost întotdeauna aplecat către universul interior. Eram extrem de gânditor. Eu aşa îmi aduc aminte de mine. Păream foarte social şi, în multe situații, chiar eram.”

  ,,Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama” este o carte amuzantă, plină de pasaje hilare, picante, nerușinate, dar și una emoționantă, datorită confesiunilor făcute de actor. Mihai Bendeac expune într-o manieră sinceră și practică, dar în același timp, asumată, experiențele prin care a trecut singur sau împreună cu familia. Narațiunea cuprinde atât clipe fericite din copilărie, adolescență, activitate profesionistă, cât și chestiuni mai delicate din viața de burlac. Nu lipsesc de aici anumite subiecte care încă sunt tabu în societatea noastră, dar și ,,Cel mai trist capitol”, subiectul poveștii fiind extraordinar de sensibil, o traumă care l-a marcat profund.

  Din punctul meu de vedere, partea cea mai frumoasă a cărții este oferită de includerea mamei lui în discuție, aproape fiecare capitol încheindu-se cu discuții cât se poate de sincere, și totodată, amuzante, în care se observă respectul și dragostea pe care o poartă unul față de celălalt.        

 

,,Mama a fost întotdeauna o entitate cu un spirit de sacrificiu pe care eu nu l-am mai întâlnit şi, probabil, auzind-o în acel moment atât de slabă și neputincioasă, disperată în față unei dureri pe care nu mi-o imaginez, am avut un șoc. Şi am început s-o iubesc și mai mult, gândindu-mă că asta a simțit și înainte să vin eu întru existență.”

  Această carte nu are o anumită ordine cronologică a amintirilor, ba chiar începe cu un moment  hilar și jenant din viața actorului – descoperirea sexualității. Acesta a ales să înceapă așa, pentru că și-a dorit ca experiențele prin care a trecut împreună cu familia sa, să îi ajute pe cei care trec sau urmează să treacă prin experiențe asemănătoare. De asemenea, într-un alt capitol, aflăm amănunte despre nașterea fratelui lui, dar și despre prima lui iubită.

 

,,Fiind la prima experiență, cred că am reușit să iubesc într-un mod în care nu aş mai putea s-o fac vreodată. Nu neapărat că nu ar există în mine treaba asta. Dar tot ceea ce am făcut ulterior mi-a demonstrat că nu pot să ating obiectivele profesionale pe care mi le-am propus în adolescență, decât dacă nu sunt implicat într-o relație sau, cu atât mai mult, într-o căsnicie.”

  În carte există și câteva capitole care nu sunt urmate de conversații cu mama sa. Sunt lucruri pe care nu a putut să i le mărturisească vreodată sau pe care nu i le-a detaliat. Pe lângă acestea, mai există patru capitole pe care le-a intitulat „Jurnalul unui burlac”, patru părți dintr-un jurnal intim, cu conotații sexual-amoroase, în care povestește lucruri demne de tabloide – despre relațiile lui cu reprezentantele sexului frumos, dar și despre viciile sale.

 

,,Hei! Salutare, dragi prieteni, și bine ne-am regăsit la un nou episod din serialul ,,Jurnalul unui burlac”! Sunt Mihai Bendeac, gazda dumneavoastră, și trăiesc cu certitudinea faptului că erați fierți foc să aflați noi picanterii ale vieții mele depravate care, vorba aia, nu mi-am făcut și io o familie, un copil, să aibă cine să-mi dea o cană de apă la bătrânețe. Să fi avut şi eu o nevastă, o ciorbă caldă pe masă, care, țineți minte.”

   Un loc aparte, în carte, îl ocupă activitatea lui profesională, incluzând (firește!) aici și prima lui experiență pe o scenă profesionistă. Dar toate acestea vă las pe voi să descoperiți. Pentru a vă stârni curiozitatea, voi reda în continuare câteva fragmente.

 

,,Încă pe drumul spre casă, în timp ce mergeam cu ea şi cu tata în tramvai, mi-a spus: ,,Te bat acasă de te frâng!”. După care a tăcut. Dom’le, vreau să vă spun că mama e un om de cuvânt. Am ajuns acasă și m-a luat la nişte curele pe cur de mi le amintesc şi acum. Dar nu asta mi se pare senzațional. Ce mi se pare senzațional este că m-au bătut amândoi. Era cam aşa: obosea unu’, venea celălalt. Vedeți ce înseamnă un cuplu unit? Doi oameni care știu să se completeze unul pe celălalt. Obosea tata? Pac! Apărea mama, proaspătă ca o floare, odihnită. De la un punct încolo, nici nu mai simțeam vreo durere, vreo usturime. Nu aveam decât un singur sentiment. Eram intrigat şi oarecum curios. Mă întrebam: ,,Cam cât o să mă mai bată? Ăştia n-au serviciu mâine? Eu n-am școală? Nu ne culcăm și noi, ca oamenii?”. Trebuie să vă spun că a durat ceva. Ei se tot schimbau… Aşadar am putea spune că, practic, mă băteau în ture. La un moment dat, chiar mă gândeam: ,Bă, stai să vezi că ăștia cheamă şi nişte vecini să-i ajute cu bătaia asta”.

  ,,Cele mai bune părți ale lui nu sunt nicidecum talentul actoricesc sau oricare din trăsăturile văzute prin ochiul publicului. Ele sunt, de fapt, cele pe care nu le vede nimeni sau doar cei din cercul apropiat. Dedicarea, efortul și pasiunea pentru meserie sunt binecunoscute. Dar empatia, inteligența emoțională și modul puternic de exprimare sunt aspecte intangibile, abilități care nu pot fi învățate în nicio școală de actorie.“

  ,,Conștientizând, de la un punct încolo, faptul că voi duce multă vreme o astfel de viață, am încercat si am reușit ca, pe lângă întâlnirile pe care mi le-a oferit viața, să cunosc femei din absolut toate clasele sociale acoperind un întreg spectru al nivelului intelectual. educativ, dar şi din cât mai multe zone geografice şi profesionale. Nu am scris următoarele capitole din această miniserie pentru cititorii bărbați. Ei pot sări peste ele. Le-am scris pentru doamne și domnişoare. De ce? Pentru că s-ar putea să fie utilă părerea unui bărbat dezinteresat şi sincer până la idioțenie.”

    ,,Nu există spațiul necesar pentru a intra în detalii vizavi de ceea ce cred despre teatru sau ceea ce simt pentru teatru. Ce se petrece în organismul meu, în mintea mea, înaintea unei reprezentații. Nu am timp să povestesc câte ar fi de povestit, să explic câte ar fi de explicat. Asta ar putea să reprezinte subiectul unei serii de articole, de scrieri separate.”

Carte disponibilă pe site-ul cartepedia.ro

recenzii cărți

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

7 COMMENTS

  1. Alina, și mie mi s-a întâmplat să judec oamenii (mai ales celebrități), pentru ca apoi, din cărțile scrise de ei, să-mi dau seama că m-am înșelat. Mi-a plăcut foarte mult cum ai transmis ceea ce ai citit. Da, după o astfel de recenzie, cu siguranță voi căuta și eu cartea.
    Felicitări, Alina!

  2. Alina, pana sa citesc recenzia ta si eu gandeam la fel. As fi zis “Ce sa citesc eu ceva de Bendeac, nu ma intereseaza.”. Dupa recenzia ta, imi dau seama ca poate fi o carte buna.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.