Labirintul pasiunii – Puntea suspinelor, volumul 2, de Nieves F. Joy – Editura Berg – recenzie

Editura: Berg

An apariţie: 2019

Număr pagini: 372

Categoria: Romance

   Labirintul pasiunii – Puntea suspinelor, volumul 2 de Nieves F. Joy romance.

  Pasiunea nu ține cont de reguli, de rațiune, de origini, sfidând orice obstacol cu o forță imbatabilă. Ea resuscitează inimi zdrobite, le provoacă să migreze în palmele celor ce știu să pe prețuiască cu adevărat, zbătându-se până la ultima suflare pentru supraviețuire.

  „Pentru prima oară în viața mea, vreau ceva mai mult decât siguranță. Îl doresc cu o pasiune care depășește alegerile sau gândurile. Am fost născuți să ne urâm. Am fost părtași unui război ce nu ne aparține. Am plătit pentru păcatele altora. Ne-am schingiuit sufletele. Ne-am mutilat personalitatea. Am trecut prin sabie și foc. Dacă m-aș naște a doua oară, aș traversa un ocean de suferință, aș înota în marea durerii, aș înăbuși potopul suspinelor, aș face față tuturor calamităților, căci acum știu, și simt cu toată ființa mea, unde mi-este locul și cine mă va scoate la suprafață.” Teresa Hamilton

   Marea majoritate dintre voi știți deja că am un mare nărav, acela de a citi fugitiv sfârșitul unei cărți romantice, înainte de a începe lectura la ea. Adevărul e că fug ca dracul de tămâie când vine vorba de un deznodământ dezolant. Ei bine, nici de această dată nu mi-am putut stăpâni pornirile năbădăioase, așa că am tras puțin cu ochiul la final. Și ce am descoperit acolo m-a blocat efectiv (imaginați-vă figura mea, cu ochii bulbucați și gura în formă de O). Îmi tot spuneam că așa ceva nu e posibil! Nieves nu mi-ar face așa ceva! Abia după ce am parcurs – cu teamă în suflet și cu un imens nod în gât – un sfert din carte, mi-am dat seama că autoarea m-a dus practic de nas (parcă o și auzeam spunând: ,,Na, să-ți fie învățătură de mine, să mai citești finalul și altădată”). Abia atunci mi-am dat seama că acest volum doi parcă a fost scris special pentru mine. De altfel, nici nu mi-aș fi dorit un altfel de sfârșit.

,,Omul, ca ființă rațională, are în adâncuri înrădăcinată gena docilității. Din lene se complace în anumite situații și nu luptă să scoată la suprafață arma invincibilă ce o posedă, anume inteligența cu care a fost înzestrat. N-o utilizează nici pe sfert ca să afle răspunsuri, ci doar ca să fabrice noi și noi întrebări. Atâta vreme cât ne lăsăm călcați în picioare, cât ne lăsăm răniți, vom fi nişte victime, nişte târâtoare care se târăsc la picioarele celor puternici. Vom aştepta la infinit ajutorul din partea oricui este dispus să ne întindă o mână ca să ne ridicăm de jos. Ne vom clădi speranțe și vom cerşi gesturi, ca să ne agățăm de ele pentru a putea parcurge, zi după zi, ceea ce ne va aduce la stadiu de clone, numai bune de manipulat. Oricât de greu vi s-ar părea, oricât de imposibil de trecut peste unele zile, nu cedaţi! Luptaţi până la final!”

   Aceste fraze, puse la începutul cărții, relevă ideea fundamentală a poveștii. Nu ne putem complace într-o relație, dacă nu ne face bine. Trebuie să luptăm. Până la urmă, povestea este a mea, a ta, a oricărui om din societate. Așa se întâmplă în viața reală. Doar o singură viață ne este oferită.  Nu ne putem bate joc de ea, complăcându-ne iar și iar.

,,Cei slabi sunt sortiți să rămână izolați într-o lume a lor, o lume a eşecurilor, iar stigmatul nu se poate șterge decât dacă începi să le îndrepți, rând pe rând, pe fiecare în parte și la timpul lor. Dumnezeu, când îi ceri putere, nu ți-o dă pur și simplu. Te încearcă și îți oferă posibilități să ți-o găsești. Că dacă îi ceri răbdare, el îți dă o oportunitate să ți-o capeți. Dacă îi ceri putere, El îţi dă teste ca să te călească.”

     ,,Puntea suspinelor, volumul 2: Labirintul pasiunii” este un roman al regăsirii și redescoperirii de sine. O carte despre viață și despre deciziile pe care suntem nevoiți să le luăm, care stârnește în sufletul cititorului un iureș de sentimente. Personajele sunt puse și de această dată în situații limită, însă latura de suspans-romantic, dar și elementele de spionaj și terorism, implică un ritm și mai alert, o acțiune mult mai trepidantă, decât în volumul precedent.

     Nu știu cum vor percepe alții traiectoria spre care a fost deviată povestea Teresei, dar pe mine m-a făcut un om/cititor fericit. Dintre toate cărțile autoarei, aceasta este preferata mea. Mi-a plăcut la nebunie povestea și modul cum a fost construită. Am savurat melanjul de sentimente și trăiri servit de Nieves. M-a fascinat conexiunea dintre cele două serii – Paradoxul iubirii și Puntea suspinelor. Și, nu în ultimul rând, m-am atașat enorm de un anumit personaj misterios. Cel mai deosebit personaj creat de autoare!

,,Eu sunt bărbatul care știe să aștepte, dar nu la infinit. Care iubește o singură dată în viață și total devotat. Eu nu dau cu pumnul şi nu ma laud cu sentimente răsuflate, ci merg pe fapte”

   Despărțirea de Chad, faptul că a fost abandonată de către cel căruia îi dedicase întreaga ei existență, a avut un efect devastator asupra psihicului Teresei. Luni de zile s-a chinuit să supraviețuiască haosului din viața ei, dar acum este cu totul alta. A început să se concentreze mai mult asupra ei și a copilului. Personalitatea ei a suferit schimbări majore. A reușit să uite și să nu se mai învinovățească pe sine de acțiunile altora.

   Cu toate că relația lor nu a avut o bază solidă, fiind mereu umbrită de fantoma lui Brit, Teresa l-a divinizat pe Chad. A avut senzația că a fost a lui dintotdeauna și acum asta nu i se mai pare a fi opțiunea pentru care ar opta pentru întreaga ei viață. Nu mai vrea să fie o opțiune. Fiul ei are nevoie de stabilitate, iar Chad nu i-o poate oferi.

,,O relație între noi, de dragul lui Cain, nu și-ar mai avea rostul, deoarece nu suntem complementari. N-am fost niciodată. A fost doar o primă iubire. Una imposibilă, cu care ne-am amăgit hormonii adolescentini. Una ca un foc de paie, care ne-a consumat niște ani din viață și cam atât. Când ne-a fost mai greu, n-am știut să fim uniți, ci doar am prelungit, cu împăcări și despărțiri ceva fără temei.”

   Din nefericire, Chad nu știe cum să remedieze problema dintre ei, dacă mai merită să facă ceva. Cinstit ar fi să stea de vorbă cu ea, să-i aducă la cunoștință starea în care e, să-i împărtășească necazurile lui, dar nu vrea. Preferă să facă pe struțul, să stea la distanță de ea.

,,Iubirea, orice formă ar îmbrăca, se cheamă tot iubire. Și nu pot nega, că, deși ai căutat-o în alte, hai să le clasificăm, oportunităţi, ea nu ți s-a înfățișat așa cum ți-ai dorit. Nici n-ar avea cum! Sufletul pereche e numai unul și fiecare ni-l primim la naștere pe al nostru (…) Destinul își împarte cărţile, dar omul e cel care joacă partidă! Voi, tu și Chad, ați avut parte doar de clipe furate și nici pe alea n-ați știut să le înmagazinați că să consolidați relația voastră. Întâi v-ați tatonat platonic! Apoi v-ați aruncat direct la orizontală, după o tragedie ce v-a zdruncinat! Apoi, amândoi v-ați rătăcit calea, neștiind ce să faceți cu sentimentele voastre ce încă nu prinseseră contur! În altă ordine de idei, în general, vina e greu s-o împarți la doi, dar în cazul vostru aveți aceeași cantitate în talerele balanței! Niciunul mai mult, niciunul mai puțin! Și dreptatea se află undeva la mijloc!”

   Teresei îi este teamă să se mai atașeze de un alt bărbat. Nu își permite să recunoască că între ea și Ayran Thorpe (l-am întâlnit și în primul volum) există o puternică atracție. Știe că apropierea de un asemenea bărbat precum Ayran o va consuma și-i va da peste cap toate concepțiile. A încercat să-și înăbușe sentimentele, de a le masca, de a nu ceda în fața ispitei. Chad este persoana care nu o solicită emoțional, dar Aryan s-a transformat pe nesimțite în iadul ei personal, un demon fermecător.

   Interesant e că Ayran Thorpe este bărbatul care a susținut-o moral pe tot parcursul procesului ei de redescoperire. Este un om care a trecut și el prin multe, o înțelege și o sprijină necondiționat. Fiind o fire bătăioasă, curajoasă, dârză, Teresa are nevoie de cineva pe măsură, iar el este exact ceea ce îi trebuie. Este egalul ei. Tipul este o forță a naturii, perfect stăpân pe situație, masculul alfa, născut să conducă, cu o personalitate dominantă, un as al situațiilor critice. El îi arată ,,beneficiul unei iubiri mature, supuse testelor și nesupusă tiparelor.“  Ayran este cel care îi spune să nu se rușineze niciodată de sentimentele și opiniile sale. O femeie trebuie tratată cu respectul cuvenit, nu cu vorbe goale. Nu încearcă să o țină lângă el, ba chiar o îndeamnă să-și trăiască viața. Să nu-și refuze fericirea.

   Firește că Ayran nu-i ușă de biserică, nici pe departe. Este ,,agentul antrenat de la o vârstă  fragedă să ucidă fără să clipească, capabil să se infiltreze în orice mediu, la orice oră din zi și din noapte, fără să crâcnească. Cel mai căutat pentru misiuni sub acoperire, decorat pentru fapte eroice pe frontul din Irak. Bărbatul disciplinat, în mintea căruia n-au ce căuta gânduri necugetate, pentru că mecanismul ei este instruit să facă fată și celor mai puternice șocuri emoționale. O maşinărie perfect funcţională”. Și tocmai pentru că Teresa este slăbiciunea lui Ayran, călcâiul lui Ahile, pericolul se va abate asupra ei. Sunt oameni care îl vor pe Ayran, oameni din trecutul lui pe care i-a călcat pe coadă și care nu se dau în lături de la nimic ca să îl facă să plătească pentru tot ce le-a făcut. Oare va reuși să o protejeze de aceștia? Ce simte Ayran pentru ea? Ce reprezintă el pentru familia Cooper? Ce decizie va lua Teresa în privința lui Chad? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Tot ce-am trăit, tot ce-am experimentat, tot ce mi-a fost dat să îndur m-a făcut cine sunt. O învingătoare! O femeie care a trecut cu adevărat prin calvar și cu forțele proprii a ajuns la liman. Fără durere, nu putem binecuvânta fericirea și n-o putem simți. Nu o vom aprecia niciodată la justa ei valoare. N-o putem atinge și n-o putem reține, atunci când o întâlnim.”

Autori români

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Labirintul pasiunii – Puntea suspinelor, volumul 2 de Nieves F. Joy

Labirintul pasiunii – Puntea suspinelor, volumul 2 de Nieves F. Joy recenzie.